Geomorfologie: Noțiuni fundamentale

Eroziunea de suprafață este un proces lent și continuu prin care stratul superior al solului este îndepărtat de apă și vânt. Este dificil de observat deoarece solul îndepărtat este înlocuit cu sol adus din adâncime.

Eroziunea de adâncime apare atunci când apa se scurge pe versanți, formând canale sau șanțuri. Aceste canale se adâncesc și se lărgesc în timp, ducând la pierderi semnificative de sol.

Alunecarea de teren este o mișcare bruscă a masei de pământ pe un versant, cauzată de factori precum ploi abundente, cutremure sau defrișări.

Rapă de desprindere principală este punctul inițial al unei alunecări de teren, unde masa de pământ se desprinde de versant.

Zona de la baza versantului unde se acumulează materialele dislocate prin procesul de prabușire.

Masa de alunecare este volumul de pământ care se deplasează în timpul unei alunecări de teren.

Partea superioară a versantului de unde se desprind blocurile de rocă.

Fruntea alunecării reprezintă marginea din față a masei de pământ care se deplasează.

Patul de alunecare este suprafața pe care se deplasează masa de pământ în timpul alunecării.

Eroziunea apelor de șiroire creează un canal de scurgere cu trepte și maluri.

Viteza de alunecare reprezintă viteza cu care se deplasează masa de pământ în timpul unei alunecări.

Procesul de prabușire se produce în zona de alimentare a râului.

Procesul prin care fragmente mari de rocă se detașează de pe versanți și cad în jos din cauza gravitației.

Știința care studiază relieful, o componentă esențială a învelișului geografic. Se concentrează pe înțelegerea formelor de relief, originea lor, dezvoltarea și vârsta.

Sunt forțe interne (endogene) care acționează pe suprafețe mai restrânse și provoacă ridicarea sau coborârea unor spații continentale, inclusiv lanțuri muntoase, complementare procesului de orogeneză. Este o manifestare finală a energiei tectonice.

Proces complex cauzat de gravitație, implicând deplasări lente care se combină cu mișcări rapide. Rezultă un relief variat, care se extinde în timp și spațiu.

Forme de relief negative, alungite, rezultate din șiroirea repetată. Au dimensiuni variabile, de la câțiva zeci de metri până la sute de metri, largi de 0,5-1,5 m și adânci de 1-1,5 m, dezvoltate pe toată grosimea depozitelor de versant.

Rămâne o ramură importantă a geomorfologiei, axându-se pe studiul agenților externi care acționează asupra reliefului creat de forțele interne. Aceste interacțiuni generează forme noi de relief, modelând în detaliu peisajele terestre și platformele continentale. Se subdivizează în geomorfologie fluviatilă, glaciară, periglaciară și dinamică.

Acțiune complexă a factorilor din atmosfera terestră asupra rocilor. Cauzează modificări fizice și chimice ale rocilor, transformând proprietățile lor și creând forme de relief unice. Printre agenții care provoacă meteori zare se numără temperatura, umiditatea, precipitațiile, plantele și animalele.

Mișcarea lentă, aproape imperceptibilă, a unui strat de sol sau rocă pe un versant, sub acțiunea gravitației și a alți factori.

Acțiunea combined a precipitațiilor și a proceselor de eroziune asociate care modelează relieful terren.

Depozite de grohotisuri formate în regiuni temperate oceanice cu vegetație bogată, climat umed și temperat. Caracterizat prin fragmente colțuroase de rocă, argile (caolin), hidroxizi de fier și aluminiu. Grosimea este de 2 metri.

Depozite de grohotisuri specifice regiunilor temperate continentale cu vegetație slab dezvoltată (ierburi dominante), climat arid și diferențiat în patru sezoane. Dominate de procese de dezagregare (îngheț-dezgheț, insolatie) și alterare (anotimpurile de tranziție). Conține argilă (illit sau montmorilonit) și carbonati de calciu și magneziu.

Depozite de grohotisuri frecvente în deșerturile tropicale caracterizate prin ariditate, temperaturi ridicate și vegetație absentă. Dezagregarea prin insolatie și cristalizare este procesul dominant, rezultând fragmente colțuroase și nisip. Alterarea este minimală. În microdepresiuni se formează cruste saline.

Depozite de grohotisuri formate pe rocile calcaroase din regiunile subtropicale. Climatul cu două sezoane distincte (iarna răcoroasă și ploioasă, vara uscată și caldă) favorizează alterarea. Vegetația este dominată de arbuști.

Mișcarea rapidă a unui volum mare de apă printr-un canal cu pantă mare, ducând la o energie mare de eroziune.

Deplasarea unor bucăți de rocă de pe o pantă, de la rupere la mișcare gravitațională, creând acumulări de grohotiș.

Deplasarea unor blocuri mari de rocă/versanți cauzată de dezechilibre generate de explozii, cutremure, ploi torențiale sau eroziune.

Mișcarea de volume mari de rocă/soluri ce au loc când versantul devine instabil, adesea cauzată de supra-saturarea cu apă.

Un proces de dezagregare a rocilor prin înghețarea și dezghețarea apei din fisuri.

Un tip de scoarță de alterare caracteristică regiunilor reci, unde dezagregarea prin îngheț-dezgheț predomină.

O parte a unei scurgeri torențiale, unde apa se adună înainte de a curge în jos.

O parte a unei scurgeri torențiale, unde apa curge cu viteză și erodează solul.

Studiu care analizează geneza și evoluția formelor de relief, reprezentând treptele de relief pe hărți geomorfologice. Se concentrează pe suprafețe de nivelare, nivele de eroziune, piemonturi, terase, lunci etc.

Stabilește potențialul morfodinamic al suprafețelor de relief pentru anumite tipuri de procese de modelare, identificând agenții și procesele care le afectează. De asemenea, analizează consecințele asupra terenurilor și perspectivele de evoluție.

Stabilește etapele și fazele prin care a trecut evoluția reliefului, precum și vârsta acestora. Se realizează diagrame geocronologice.

Analizează relația dintre caracteristicile structurii geologice și modul de acțiune al agenților externi, identificând formele de relief rezultate, precum cueste, horsturi, grabene etc. Se realizează hărți și profile.

Analizează relația dintre caracteristicile fizice și chimice ale rocilor și modul de acțiune al agenților externi, identificând formele de relief specifice, precum peșteri, chei, crovuri etc. Se realizează hărți, profile.

Separarea unui teritoriu în unități de relief omogene sub raportul formelor, sistemului de relații evolutive, dinamice și funcționale, reflectând peisaje specifice. Se realizează harta regionării geomorfologice.

Acest proces este legat de presiunea cristalelor care se formează din soluțiile supraconcentrate existente în fisurile rocilor. Apa din ploile rare, roua sau ceața puternică, se încarcă cu saruri pe care le dizolvă până la saturare, iar prin încălzirea rocii, soluțiile devin supraconcentrate, favorizând cristalizarea. Procesul se produce mai ales în regiunile semidesertice, dar și în cele temperate

Prima etapă a unui studiu geomorfologic implică observarea și descrierea reliefului. Aceasta presupune identificarea formelor de relief, analiza caracteristicilor lor geometrice și a relației dintre acestea.