STRESUL PDF

STRESUL Este răspunsul nespecific al organismului la solicitările externe. Eustres – care este un stres pozitiv (bucurii mari, emoţii pozitive), care solicită optimal posibilităţile adaptative ale individului, sau chiar le dezvoltă. Distres – este stresul negativ. Apare în...

STRESUL Este răspunsul nespecific al organismului la solicitările externe. Eustres – care este un stres pozitiv (bucurii mari, emoţii pozitive), care solicită optimal posibilităţile adaptative ale individului, sau chiar le dezvoltă. Distres – este stresul negativ. Apare în condiţiile în care expunerea la stres este prelungită şi răspunsul adaptativ este blocat. Induce tulburări de adaptare. Stresul devine distres atunci când: este prelungit sau frecvent; refacerea necesară după expunerea la stres este diminuată; duce la apariţia unor tulburări psiho-somatice (boli de adaptare). Factori stresanţi: Zgomotul – poate declanşa modificarea nivelului de adrenalină, transpiraţie abundentă, hipertensiune. Efecte: scade acurateţea lecturii, creşte timpul de reacţie, creşte agresivitatea. Înghesuiala – poate determina creşterea agresivităţii Evenimentele de viaţă (moartea unei fiinţe apropiate, divorţ, căsătorie, graviditate) – pot determina schimbări majore în stilul de viaţă al persoanei şi astfel pot fi factori de stres. Stresul ocupaţional – Desfăşurată în condiţii corespunzătoare, munca este un factor antistres. Munca cu mare responsabilitate, cu risc crescut, poate genera stres. Reacţia la stres: modificarea nivelului neurotransmiţătorilor: creşte adrenalina şi noradrenalina (se secreta la nivelul medulosuprarenalei). modificarea parametrilor sistemului nervos: supraactivarea simpaticului Reacţia la stres are 3 faze: reacţia de alarmă (RA) – cuprinde o fază de şoc (cu depresia sistemului nervos, hipotensiune) cu o tulburare sistemică bruscă, urmată de contraşoc fenomen de apărare stadiul de rezistenţă (SR) – individul elaborează mijloace de adaptare, apărare. stadiul de epuizare (SE) – adaptarea nu mai poate fi menţinută Mecanisme de apărare: Raţionalizarea – este mecanismul prin care individul caută justificări plauzibile, logice pentru comportamentele sale impulsive, neadecvate.Subiectul caută scuze pentru acţiunile sale. Proiecţia – subiectul atribuie altei persoane propriile sale trăiri negative. De exemplu, în momentul despărţirii unui cuplu, fiecare din parteneri încearcă să-l facă vinovat pe celălalt, încearcă să-i atribuie celuilalt greşelile proprii.  Intelectualizarea – constă în disocierea reacţiei intelectuale la stres de cea emoţională. Un bolnav la care i s-a pus diagnosticul de cancer caută să parcurgă toată literatura de specialitate în legătură cu boala sa, marginalizând astfel reacţia emoţională la boală. El vorbeşte detaşat de boala sa pe care o priveşte dintr-o perspectivă ştiinţifică. Este adaptativă. Represia – înlăturarea din conştiinţă a unor idei sau simţăminte inacceptabile. De exemplu peste unele întâmplări dureroase se aşterne amnezia totală. Reacţia inversă – subiectul îşi dezvoltă subconştient o reacţie opusă primului impuls ale cărui consecinţe ar fi nedorite. De exmplu, mama unui copil nedorit se poate simţi vinovată şi va deveni supraindulgentă şi protectoare faţă de el pentru a-l asigura de dragostea sa ori pentru a se asigura pe sine că poate fi o mamă bună. Mijloace psihocomportamentale – sport, drumeţii, plimbări, excursii, joging. Efectele practicăriisportului sunt contrare celor generate de sress:eliminarea excesului de adrenalină, îmbunătăţirea circulaţiei şi a oxigenării, sporirea rezistenţei organismului la agenţi patogeni. DEPRINDERILE SENZORIO-MOTORII În activitatea omului putem identifica: activităţi conduse voluntar şi conştient activităţi care se desfăşoară ca de la sine, fărăun control prea detaliat - deprinderi. Definiţie: Deprinderile sunt componente automatizate ale activităţii, conştient elaborate, consolidate prin exerciţiu, dar desfăşurate fără un control conştient permanent. Definitoriu pentru deprindere este automatizarea secundară, faptul că a fost iniţial acţiune conştientă dar apoi s-a transformat progresiv, graţie exerciţiului, dobândind stabilitate, viteză, precizie, dexteritate. Dacă în faza iniţială, controlul conştiinţei se aplică asupra detaliilor acţiunii, în faza de automatizare atenţia se deplasează de la detalii asupra ansamblului. Exemple de deprinderi: mersul, apucarea şi manevrarea simplă a obiectelor, scrisul, desenarea, schimbarea vitezelor în timpul conducerii automobilului, etc Toate acestea se desfăşoară automatizat. Deprinderile nu sunt inconştiente, ele se desfăşoară într-o zonă a subconştientului, dar pot fi foarte uşor trecute sub control conştient. Personalitate : Pe baza originii sale, din latinescul “persona” care se referă la măştile utilizate de actori, putem spune că termenul de personalitate se referă la aspectele exterioare şi vizibile ale unei fiinţe umane, impresia pe care aceasta o lasă altora. Termenul de personalitate reprezintă ansamlul trăsăturilor psihice ale unui individ, un “macrosistem al invarianţilor informaţionali şi operaţionali, ce se exprimă constant în conduită şi sunt definitorii sau caracteristici pentru subiect”( Paul Popescu-Neveanu « Dicţionar de Psihologie »). Tulburările de personalitate reprezintă un sumum de experienţe interioare, modele de relaţionare, comportamente adânc înrădăcinate, persistente, care sunt cotate de către societatea din care provine individul ca deviante. Deşi comportamentul deviat este marcat, se poate constata şi afectarea altor domenii ale psihismului: Cogniţii Afectivitate (intensitate extremă, labilitate) Funcţionalitate interpersonală defectuoasă Scăderea pragului perceptiv Se poate vorbi despre tulburări de personalitate (psihopatii) doar după formarea personalităţii, după vârsta de 18 ani. Tulburările de pesonalitate constituie variaţii extreme ale trăsăturilor de pesonalitate. Psihopatiile nu reprezintă maladii psihice, ci tulburări ale interacţiunilor interumane. Grupa A: ciudaţi, excentrici - tulb. de pers. paranoidă - tulb. de pers. schizoidă - tulb. de pers. Schizotipală Grupa B: dramatici, instabili capricioşi - tulb. de pers. antisocială - tulb. de pers. histrionică - tulb. de pers. narcisică - tulb. de pers. emoţional-instabilă Grupa C: fricoşi - tulb. de pers. evitantă - tulb. de pers. dependentă - tulb. de pers. obsesiv-compulsivă (anancastă) - tulb. de pers. fără altă specificare Conceptul de personalitate Fiecare individ are particularităţile sale intelectuale, afective şi conative (cu referire la voinţă şi temperament), al căror ansamblu determină personalitatea. Personalitatea integrează: Organismul individual Structurile psihice umane Relaţiile sociale în care omul este prins Mijloacele culturale de care dispune Fiecare OM: e ca toţi oamenii e ca un grup restrâns de oameni (istorie, tradiţie – personalitate de bază) E ca numeni altul. Orice om are o natură umană, o personalitate de bază şi o personalitate individuală. Personalitatea este o calitate particulară pe care individul o dobândeşte la un moment dat al dezvoltării sale, şi anume în cursul adolescenţei avansate (la 25 de ani). Procesul de formare a personalităţii este îndelungat şi complex şi se întinde de la naştere până la 25 de ani. Acesta este bazat pe interacţiunea elementelor ereditare şi a factorilor externi şi de mediu – personalitatea nu este nici înnăscută nici dobândită. Temperament / aptitudini / caracter Temperamentul Oamenii sunt foarte diferiţi unii faţă de alţii: Hiperactivi dispun de o energie inepuizabilă, rezistăla solicitări maxime şi continue Hipoactivi, lenţi, fără vlagă, obosesc sau se deprimăuşor. Impulsivi, nestăpâniţi Calmi, nu se înfurie cu uşurinţă. Galenus şi Hypocrates Există 4 temperamente de bază, în funcţie de predominanţa humorilor organice: Sângele : Faţă destinsă, surâzătoare, fericită, satisfăcută, optimistă Temperament SANGVIN Sangvine : hiperreactiv pe plan motor, tempo rapid în activitate, emoţii intense, dar sentimente superficiale, abundenţa expresiei verbale, adaptabilitate, decizie rapidă, fire deschisă, comunicativă, angajare uşoară în activitate, capacitate de lucru îndelungată, îşi menţine rezistenţa şi echilibrul psihic în situaţii dificile. Limfa : Faţa va avea trăsături rotunjite,va fi letargică, apatică,persoana va fi lentă,răbdătoare Temperament FLEGMATIC Flemgmatic : calm, tempoul activităţii este lent, echilibru emoţional, sentimente durabile, lentoare în mişcări şi limbaj, răbdare, toleranţă, capacitate de muncă migăloasă şi îndelungată, cugetat în tot ceea ce face.  Bila galbenă : Faţă rigidă, cu proeminenţa oaselor frunţii, acadelor,nasului. Persoanele sunt violente, pasionale, impulsive. temperament COLERIC COLERIC Reactivitate motorie accentuată energic, nereţinut, impulsiv nestăpânire de sine, agitaţie, uneori agresivitate. Procesele afective sunt intense, fire deschisă, plăcerea de a opune rezistenţă, tendinţă spre dominare, incapabil să desfăşoare munci de migală, înclinaţie spre exagerare. sunt extravertiţi, foarte comunicativi. Bila neagră : Faţă zveltă, delicată, ochii plecaţi, gura amară. Comportamental: interiorizare, autoanaliză,concentrare Temperament MELANCOLIC Melancolic hipoton, capacitate de muncă redusă în condiţii de suprasolicitare, sensibilitate ridicată, puternic afectat de insuccese, nepregătit pentru luptă în momente mai grele ale vieţii, sentimente de durată, capabil de munci de fineţe şi acţiuni de migală cu preţul epuizării mai rapide, dificultăţi de adaptare, închidere în sine, introvertit. Nici un temperament un este privilegiat. Fiecare prezintă calităţi dar şi însuşiri negative: colericul se remarcă prin activism, dar uneori şi prin agresivitate; sangvinicul se impune prin dinamism dar impresionzaza neplăcut prin afectivitatea superficială; flegmaticul se remarcă prin cumpătare dar devine supărător prin lentoare; melancolicul este capabil de trăiri afective profunde dar în situaţii dificile se închide în sine. În practică, tipurile temperamentale pure se întâlnes rar, sau chiar deloc; este vorba de temperamente combinate în care sunt mai acentuate trăsăturile unui anumit tip. Trăsăturile de temperament sunt modificabile prin autoeducaţie. Prin exerciţiu treptat şi tenace se pot învinge sau corecta anumite deficienţe. Erns Kretschmer – 1922 – a stabilit 4 tipuri constituţionale Picnic Leptosom (astenic) Atletic Displastic PICNIC Expansiunea cavităţilor viscerale, tendinţa de a acumula grăsime, statură mijlocie, faţă moale şi largă, torace bombat, extremităţi scurte LEPTOSOM Dezvoltat mai mult în lungime întoate segmentele corpului: faţă,gât, trunchi,extremităţi. ATLETIC Dezvoltare a scheletului osos, a musculaturii. Partea de sus acorpului este dezvoltată în lărgime, gât lung, umeri şi trunchi înformă de trapez DISPLASTIC Cu malformaţii Congenitale Gustav Yung Extrovertit : Persoana cu mulţi prieteni, îi place să discute, caută senzaţii intense, acţionează sub impulsul momentului, îi plac activităţile practice, sportul. Sunt sociabili, comunicativi, uşoradaptabili, vioi şi expresivi. Introvertit :Se îndepărtează de obiecte pentru a se concentra asupra psihicului propriu, aretendinţă de izolare, de închidere în sine. Este retras, liniştit, introspectiv, îi plac mai mult cărţile decât oamenii, este distant şi rezervat cu excepţia prietenilor intimi Ambivert =Varianta intermediară Aptitudinile : Definiţie Aptitudinea este o însuţire psihică care asigură succesul, reuşita într-o anumită activitate. Prezenţa unei aptitudini este indicată de uşurinţa cu care sunt învăţate cunoştinţele şi deprinderile dintr- un anumit domeniu. Termeni: apt pentru; inapt pentru; aptitudine; inaptitudine; capacitate; incapacitate. Termenul negativ – inaptitudine – nu este absolut,acesta este relativ deoarece semnifică posibilităţi minime de a acţiona într-un anumit fel. talentul Forma calitativ superioara de manifestare a aptitudinilor complexe. Se deosebeste de aptitudine prin gradul inalt de dezvoltare a aptitudinilor si mai ales prin imbinarea lor corespunzatoare, ceea ce face posibila creatia de valori noi si originale. geniul Forma cea mai înalta de dezvoltare a aptitudinilor care se manifesta într-o activitate de importanţă istorică pentru viaţa societătii, pentru progresul cunoaşterii umane, ştiinţei, tehnicii, culturii, conducând la o puternică originalitate. Clasificarea aptitudinilor 1. simple – se sprijină pe un tip omogen de funcţionare: acuitatea vizuală, sensibilitatea tactilă, olfactivă, simţul ritmului. 2. Complexe – care apar ca o reuniune de aptitudini elementare, simple. De axemplu, aptitudinea muzicală presupune acuitate auditivă, auz absolut,simţ al ritmului, auz muzical, memorie şi fantezii muzicale. speciale – care mijlocesc reuşita într-un anumitdomeniu, cum ar fi muzica, arta plastică, sportul. Aptitudinea didactică Aptitudinea la matematică Aptitudinea pentru desen şi pictură Aptitudinea muzicală generale – sunt utile în toate domeniile de activitate, sau în cele mai multe din ele. CARACTERUL se deduce din modelul propriu unei persoane de a se comporta în activitate şi în relaţiile sociale. se defineşte prin valorile după care subiectul se călăuzeşte şi prin raporturile pe care le întreţine cu lumea şi cu propria lui fiinţă. constă în faptele de conduită şi relaţiile cu ceilalţi, adică poziţia pe care o ia subiectul faţă de sine şi societate – atitudinea. Trăsături pozitive de caracter sinceritatea, cinstea, spiritul de colectiv, altruismul, spiritul de răspundere, sârguinţa, conştiinciozitatea, spiritul de iniţiativă, exigenţa în activitate. Trăsături negative de caracter: MINCIUNA este o afirmaţie falsă cu scopul de a induce în eroare, producând prejudiciu de ordin moral sau material altuia şi aducând beneficiu autorului ei. După Piaget, copilul mic, până la 6-7 ani este un pseudomincinos deoarece acesta trăieşte într- o lume proprie, combinaţie de real cu imaginar. Până la această vârstă copilul îşi poate manifesta imaginaţia prin fabulaţie, care nu trebuie confundată cu minciuna. Ridică semne de întrebare atunci când acest joc devine obişnuinţă şi aduce avantaje copilului. CAPRICIUL este un defect al voinţei şi caracterului care se exprimă prin refuzul ascultării de cei mari (părinţi,bunici). Se întâlneşte mai frecvent la copiii mici, la copilul unic, la cei crescuţi de rude (mai ales de bunici). Printre cauze se numără: răsfăţul, alintarea, satisfacerea tuturor dorinţelor. Capriciul se manifestă prin ţipete, izbucniri afective, plâns, uneori mimat, cuvinte urâte, etc. ÎNCĂPĂŢÂNAREA constă în opoziţia individului faţă de voinţa altora, dorinţa de a nu face aşa cum i se cere, cum este sfătuit sau rugat. Motivarea invocată este “Aşa vreau eu!” dar întrebarea “De ce” nu are nici un răspuns, ceea ce indică tendinţa individualistă de a impune cu orice preţ propriul punct de vedere. Tipuri de pacienţi Pacient dependent Pacient solicitant controlat Pacient dramatic Pacient suspicios Pacient neajutorat, suferind Pacient superior Pacient introvert Pacient antisocial Pacientul dependent Trăsături: - Toleranţă scăzută la frustrare - Frică de abandon - Pretenţii excesive pentru orice amănunt - Nevoie crescută de atenţie. Reacţiile personalului medical la pacientul dependent: Enervare Plictiseală Evitare Intervenţia optimă: - Acordarea de atenţie prin discuţii zilnice de câteva minutedespre persoana pacientului. - Impunerea unor limite în cererea pacientului prin explicareasuportivă a rolului fiecărui cadru medical. Pacientul solicitant controlat Trăsături Persoană autodisciplinată, foarte ordonată Are expectanţe deosebite de la sine şi de la ceilalţi Este rigid şi inflexibil Îl deranjează dezorganizarea şi dezordinea din jur Nu are spontaneitate în discuţie Raţionează tot ce i se întâmplă Aparent este lipsit de emoţii Pune foarte multe întrebări despre boală şi tratament Vrea cele mai mici detalii Frecvent nu acceptă tratamentul până nu i se explică ce i se va întâmla Reacţia personalului medical: Stres Exasperare Intervenţie optimă: Răbdare Oferirea tuturor informaţiilor pe care pacientul le cere Comentariile pacientului să nu fie luate drept afronturi Pacientul dramatic Trăsături: Are răspunsuri emoţionale exagerate la stres Explică totul prin emoţii Este dramatic în conversaţie Orice explicaţie medicală îi creşte anxietatea Frecvent uită indicaţiile medicale Captivează atenţia prin implicare emoţională în tot ceea ce face Reacţia personalului medical: Senzaţie de manipulare Senzaţie de implicare personală prea mare Evitarea pacientului Intervenţia optimă: Să nu i se ofere explicaţii medicale Să se verifice înţelegerea indicaţiilor Echilibru în relaţia cu pacientul Pacientul suspicios Se simte vulnerabil în faţa stresului Încredere scăzută în cei din jur Permanent este nemulţumit şi reproşează ceva Are senzaţia că nu are cel mai bun medic, diagnosticşi tratament Reacţia personalului medical:  Frustrare Supărare Furie Intervenţia optimă: Ascultarea reproşurilor şi nemulţumirilor fără exprimarea unei opinii pro sau contra Atitudine de tipul sunt aici, te ascult, te înţeleg Oferirea unor explicaţii pentru a nu considera anumite acte medicale drept reavoinţă Evitarea conversaţiilor despre emoţiile pacientulu Pacientul neajutorat, suferind Suferinţă care necesită atenţie şi iubire Aşteaptă ca cei din jur să-i observe suferinţa şi să intervină Este nepăsător în ceea ce priveşte boala, este neglijent faţă de propria persoană Îi face plăcere să se sacrifice pentru ceilalţi Tace când suferă ca să nu deranjeze Îi face plăcere să-şi relateze suferinţa ca să impresioneze Nu doreşte să fie vindecat Reacţia personalului medical: Manipulare prin neoferire de informaţii sau prin exagerare Evitare Intervenţia optimă: Să i se arate că există cineva căruia îi pasă Încurajare Intervenţia familiei şi a prietenilor Să i se arate simpatie Să i se explice pericolul netratării bolii Pacientul superior Se consideră foarte important, superior I se pare că boala îi diminuă superioritatea Neagă calităţile personalului medical Reacţia personalului medical: Frustrare Furie Conflicte Intervenţia optimă: Reacţie pozitivă la pretenţii Prezenţa unei persoane cu calificare mai mare să-l asigure că cei din jur îl vor trata corespunzător Pacientul introvert Nu ştie sau nu poate să-şi exprime emoţiile Nu colaborează şi nu oferă informaţii despre boală Tot timpul e singur şi apatic Reacţia personalului medical: Mânie pentru că pacientul nu se lasă atins şi consultat Senzaţie de neputinţă Intervenţie optimă: Să fie lăsat să-şi petreacă timpul în singurătate Nu i se oferă atenţie excesivă şi explicaţii multiple Pacientul antisocial Este impulsiv Toleranţă scăzută la frustrare Sunt persoane tinere dependente de alcool, droguri,medicamente Iniţial încearcă să cucerească prin oferirea informaţiilor care îi avantajează Încalcă regulile şi programul spitalului Încearcă învrăjbirea cadrelor medicale Nu-şi recunoaşte faptele Reacţia personalului medical: Conflicte  Mânie Tendinţa de a pedepsi pacientul Intervenţia optimă: Explicare foarte fermă a regulilor de la început Uneori este necesară prezenţa unei figuri autoritare pentru ca pacientul să se poată conforma regulilor spitalului. PARANOIDA CAUZE: -determinism genetic pentru tulburarea de personalitate de tip paranoid; - istoric familial de schizofrenie si tulburare deliranta; - posibil un comportament invatat: copii expusi la manie, furie din partea adultului, care determina un mod de a gandi paranoic, ca modalitate de a face fata stresului, gandire care mai tarziu grefeaza personalitatea individului; CRITERII DE DIAGNOSTIC DSM IV: Neincredere si suspiciune pervaziva in ceilalti astfel ca motivele lor sunt interpretate ca rauvoitoare, incepand devreme in perioada de adult si prezinta intr-o varianta de contexte, asa cum este indicata de 4 sau mai multe din urmatoarele: Suspecteaza, fara o baza suficienta, ca ceilalti il exploateaza, il ranesc sau isi bat joc de el Preocupare cu indoieli nejustificate in legatura cu loialitatea sau increderea partenerilor sau asociatiilor Retinerea de a aface confidente celorlalti datorita temerii ca informatiile vor fi folosite malitios impotriva sa Vede sensuri secrete, degradante sau amenintatoare in remarci sau evenimente benigne Permanent ranchiunos, este neiertator cu insultele, injuriile sau amenintarile Isi simte atacat caracterul sau reputatia fara ca acest lucru sa fie evident altora si reactioneaza suparat sau contraataca Suspiciuni recurente fara justificare privitor la fidelitatea partenerului de viata. VARIANTE MAI INVECHITE Personalitatea fanatică – care luptă pentru un ideal cu îndârjire; Personalitatea cverulatorie – se implică cu îndârjire pentru restabilirea adevărului. Trăsătura caracteristică : Neîncrederea şi suspiciunea faţă de ceilalţi şi motivele lor  COMPLICATII: Retragere sociala extrema Potential violent TRATAMENT: foarte dificil din cauza suspiciozitatii. PSIHOTERAPIE: Terapie de grup si terapie de familie – terapie cognitiva; TRATAMENT MEDICAMENTOS: Pentru tratamentul simptomelor asociate: anxietatea, depresie, starile delirante-(SSRI- fluoxetina- si antipsihotice in doze mici). PROCNOSTIC: cronicizare PREVENTIE: pana nu se cunoaste clar cauza, tulburarea de personalitate paranoida, nu poate fi prevenita SCHIZOIDE CAUZE: - familia nu comunica afectiv cu copilul, stimuli emotionali minimali inca din primul an de viata; - au un grad inalt de formalitate, - comunicare interfamiliala distanta si impersonala; - persoanele cu tulburare de personalitate schizoida imita stilul de relatii modelate in familie; - comunicarea lor este vaga si fragmentata, parand pentru anturaj, confuza, ei considerandu se neantelesi. PREVALENTA: 1% din populatie CRITERII DE DIAGNOSTIC: Un pattern pervaziv de detasare de relatiile sociale si o gama restransa de exprimare a emotiilor in relatiile interpersonale incepand in perioada de adult tanar si prezinta intr- ovarietate de contexte indicata de 4 sau mai multe in urmatoarele: Nici nu doreste, nici nu se bucura de relatii apropiate incluzand si aceea de a fi parte a unei familii Aproape intotdeauna alege activitati solitare Interes putin sau absent in a avea experiente sexuale cu o alta persoana Putine sau nici o activitate nu le face placere Nu are prieteni sau confidenti Par indiferenti la rugaminti sau critica Raceala sau detasare emotionala sau afectivitate aplatizata Trăsătura caracteristică Detaşarea de relaţiile sociale şi expresivitate emoţională redusă în situaţii interpersonale. TRATAMENT: trebuie sa se concentreze pe consolidarea constiintei de sine si devzvoltarea sensibilitatii la contactele relationale si de mediu. PSIHOTERAPIE: Terapie cognitiv- comportamentala; Terapie de grup; Terapie de familie; Terapie de cuplu. TRATAMENT MEDICAMENTOS: Pentru tratamentul simptomelor asociate: anxietatea, depresie. Nu exista inca nici o substanta cu care sa poata fi tratata tulburarea de personalitate schizoida. PROCNOSTIC: in cazul unei afectari usoare a relatiilor sociale, psihoterapia ar putea avea succes. In momentul intreruperii terapiei, este foarte probabil ca pacientul sa recidiveze. PREVENTIE: cauza tulburarii fiind familia de origine, masura preventiva poate consta in cultivarea mediului de baza si stimularea emotionala. SCHIZOTIPALA CAUZE - comunicare parentala confuza, distanta emotional si formala. - modelarea relatiilor la distanta; - umiliti in mod regulat de catre parinti, frati, colegi, etc; - lipsa de incredere in relatiile create in timpul copilariei; - stima de sine scazuta, sentimentul ca sunt incapabili de a avea relatii interpersonale semnificative; CRITERII DE DIAGNOSTIC DSM IV: Un pattern pervaziv de deficit social si interpersonal marcat dediscomfort acut si capacitate redusa pentru relatii apropiate ca si distorsiuni perceptuale sau cognitive si excentricitati comportamentale, incepand in perioada de adult tanar si prezent intr-o varietate de contexte, asa cum este indicat de 5 sau mai multe din urmatoarele: Idei de referinta excluzand delirul Ganduri ciudate, sau gandire magica care influenteaza comportamentul si nu sunt potrivite cu normele culturale (clarviziune, al saselea simt, superstitii, telepatie, preocupari sau fantezii bizare) Experiente perceptuale neobisnuite, incluzand iluzii corporale Gandire si vorbire ciudate (vaga, circumstantiala, metaforica, supraelaborata, stereotipa) Suspiciune sau ideatie paranoida Afect inadecvat sau redus Comportament sau aparenta excentrica, ciudata sau neobisnuita Lipsa prietenilor apropiati sau confidentilor, altii decat rudele de gradul I Anxietate sociala excesiva care nu diminua cu familiaritatea si tinde sa fie asociata cu frici paranoïde decat cu judecati negative despre sine. Nu apare exclusiv in cursul schizofreniei, a unei tulburari de dispozitie cu trasaturi psihotice sau altei tulburari psihotice. Nota: daca criteriile sunt anterioare schizofreniei, adauga “premorbid” Trăsătura caracteristică Deficite sociale şi interpersonale, disconfort şi capacitate redusă de a stabili relaţii apropiate, distorsiuni cognitive şi perceptuale, excentricităţi comportamentale TRATAMENT: trebuie sa se concentreze pe consolidarea constiintei de sine si devzvoltarea sensibilitatii la contactele relationale si de mediu. PSIHOTERAPIE: Terapie cognitiv- comportamentala; Terapie de grup; Terapie de familie; Terapie de cuplu. TRATAMENT MEDICAMENTOS: Pentru tratamentul simptomelor asociate: anxietatea, depresie. Nu exista inca nici o substanta cu care sa poata fi tratata tulburarea de personalitate schizoida. PROCNOSTIC: in cazul unei afectari usoare a relatiilor sociale, psihoterapia ar putea avea succes. In momentul intreruperii terapiei, este foarte probabil ca pacientul sa recidiveze. PREVENTIE: cauza tulburarii fiind familia de origine, masura preventiva poate consta in cultivarea mediului de baza si stimularea emotionala. TRATAMENT: trebuie sa se concentreze pe consolidarea constiintei de sine si devzvoltarea sensibilitatii la contactele relationale si de mediu. PSIHOTERAPIE: Terapie cognitiv- comportamentala; Terapie de grup; Terapie de familie; Terapie de cuplu. TRATAMENT MEDICAMENTOS: Pentru tratamentul simptomelor asociate: anxietatea, depresie. Nu exista inca nici o substanta cu care sa poata fi tratata tulburarea de personalitate schizoida. PROCNOSTIC: in cazul unei afectari usoare a relatiilor sociale, psihoterapia ar putea avea succes. In momentul intreruperii terapiei, este foarte probabil ca pacientul sa recidiveze. PREVENTIE: cauza tulburarii fiind familia de origine, masura preventiva poate consta in cultivarea mediului de baza si stimularea emotionala. ANTISOCIALA Cauzele tulburarii de personalitate de tip antisocial nu sunt cunoscute, dar se pare ca un rol il au: factorii genetici. istoricul familial (unul din parinti antisocial) copii abuzati fizic sau sexual IQ scazut deprivarea materna in primii cinci ani de viata Mamele copiilor cu tulburare de personalitate de tip antisocial sunt adesea alcoolice si au tendinte impulsive. CRITERII DE DIAGNOSTIC: Pattern pervaziv de desconsiderare si violare a drepturilor celorlalti aparand de la 15 ani, indicate de cel putin 3 sau mai multe din urmatoarele: Esuarea de a se conforma normelor sociale, indicata prin executarea repetata a actelor antisociale Necinste, indicata de minciuni repetate, folosirea de nume de imprumut Impulsivitate sau incapacitate de a se planifica Iritabilitate sau agresivitate indicata de batai repetate Nepasare fata de siguranta sa sau a celorlalti Iresponsabilitate, indicata prin esuarea repetata de a munci sau de a-si achita obligatiile financiare Lipsa de regret sau remuscare cu privire la faptele sale anterioare (ranirea, tratarea proasta sau furtul de la ceilalti). Individul are cel putin 18 ani. Exista evidenta a tulburarilor de comportament inainte de 15 ani Comportamentul antisocial nu apare exclusiv in cursul schizofreniei sau episodului maniacal. Tulburarea de personalitate de tip antisocial apare la 3% din barbati si 1% din femei. In penitenciare prevalenta tulburarii de personalitate de tip antisocial poate atinge 75%. Desi personalitatea de tip antisocial nu poate fi diagnosticata inaintea varstei de 18 ani, indicatorii la copil sunt considerati a fi enurezisul nocturn, cruzimea fata de animale si piromania. Trăsătura caracteristică Desconsiderarea şi încălcarea drepturilor celorlalţi. TRATAMENT: programele de tratament cu rezultate pentru persoanele cu tulburare de personalitate antisociala, sunt cele aplicate in centrele rezidentiale stucturate, mediu in care acestea nu pot victimiza alti indivizi si unde comportamentul lor se poate imbunatati. PSIHOTERAPIE: Terapie individuala, aplicand tehnici de modificare a comportamentului, bazata pe incredere. Din pacate aceste abordari sunt rareori eficiente. PROCNOSTIC: evolutie cronica, moarte timpurie datorata accidentelor, inchisoare, omucidere, sinucidere PREVENTIE: cauza tulburarii fiind familia de origine, masura preventiva poate consta in programe de educatie pentru parinti, programe menite sa reduca abuzul asupra copilului, programe de mentorat. HISTRIONICA : CAUZE: Fiziologice: modificarea cantitativa si calitativa a neuromediatorilor (noradrenalina) care duce la o reactie emotionala extrema atunci candindividul este respins. Tulburari in dezvoltare: dezaprobare in relatia mama – copil precoce;copilarie traumatizanta, dezvoltarea unor mecanisme de aparare pentru a face fata conflictelor si a reduce anxietatea. Modele biopsihosociale: indivizii cu tulburare histrionica, au invatat ca atragand atentia asupra lor, pot obtine orice de la ceilalti. CRITERII DE DIAGNOSTIC: Un pattern pervaziv de emotionalitate excesiva si nevoia de a fi in atentie, incluzand nevoia excesiva de aprobare si seductivitatea inadecvata, de obicei cu debut in perioada de adult si prezent intr-o varietate de contexte, asa cum este indicat de 5 sau mai multe din urmatoarele: Nu se simte comfortabil in situatii in care nu este in centrul atentiei Relatiile cu ceilalti sunt caracterizate prin conduita erotizata inadecvata Labilitate emotionala Tipul de comunicare este excesiv de impresionabil si lipsit de detalii Folosirea aspectului fizic pentru a atrage atentia Autodramatizare, teatrabilitate si exagerarea expresiei emotionale Sugestibilitate (usor influentabil de catre altii sau de circumstante) Considera relatiile mai intime decat sunt. Femeile histrionice sunt descrise ca egoiste, centrate pe sine, auto-indulgente si foarte dependente de altii. Sunt instabile emotional si se agata de altii in contextul unor relatii imature. Adesea aceste femei se supraidentifica cu alte persoane si isi proiecteaza intentiile nerealiste si fantastice asupra altora. Patologia se agraveaza odata cu cresterea nivelului de intimitate in relatie. De multe ori femeile cu personalitate histrionica sunt foarte furioase, in mod inadecvat. Uneori au un comportament aparent suicidar, incercand sa ii manipuleze pe ceilalti. Barbatii histrionici au identitate difuza, relatii problematice silipsa de control a impulsurilor. Au tendinte antisociale siinclinatia de a exploata simptome fizice. Acesti barbati suntimaturi emotional, dramatici si superficiali. Atat femeile cat si barbatii cu tulburare de personalitate detip histrionic au un comportament dezinhibat. Persoanale cu aceasta tulburare pot avea succes social si la loculde munca. Dar histrionismul afecteaza relatiile sociale si personale, ca si capacitatea persoanei de a gestiona pierderile si esecurile. De obicei responsabilitatea esecului este atribuita altora. Aceste persoane isi pot schimba frecvent locul de munca deoarece sunt usor de plictisit si au probleme in gestionarea frustrarii.  In general aceste persoane ajung la tratament pentru depresie atunci cand se termina o relatie. Trăsătura caracteristică Afectivitate excesivă şi comportamente de atragere a atenţiei celorlalţi. TRATAMENT: PSIHOTERAPIE: terapia psihanalitica – pacientii devin constienti de propriile sentimente Terapia cognitiv comportamentala – reduce gandurile disfunctionale, identifica gandurile automate, reduce comportamentele teatrale Terapia de grup – tehnici de psihodrama – imbunatatirea relatiilor interpersonale Terapia de familie MEDICAMENTE: pentru depresia asociata tulburarii de personalitate, cu mare grija la abuz PROCNOSTIC: mari consumatori de servicii medicale, din pacate nu accepta usor psihoterapia. PREVENTIE: recunoasterea precoce a tulburarii si educarea familiei, programe menite sa instruiasca cadrele medicale, in special cu privire la trasaturile de caracter durabile ala persoanelor histrionice. NARCISISM Cauzele exacte ale tulburarii de personalitate de tip narcisist sunt necunoscute, dar exista o serie de factori etiologici posibili: Temperament suprasensibil Educatie inadecvata din partea parintilor Valorizarea de catre parinti ca mijloc de reglare a propriei stime de sine Admiratia excesiva neechilibrata de feedback realist Ingrijire defectuoasa parentala Laudele excesive Invatarea comportamentului manipulativ de la parinti CRITERII DE DIAGNOSTIC: Pattern pervaziv de grandoare (in fantezii sau in comportament), nevoia de admiratie si lipsa de empatie, incepand devreme la adultul tanar si prezent intr-o varietate de contexte, asa cum este indicata de 5 sau mai multe din urmatoarele: Are un sens grandios al auto importantei (ex: isi exagereaza achizitiile sau talentele, asteapta sa fie recunoscut ca superior etc.) Preocuparea cu fantezii despre succes nelimitat, putere, stralucire, frumusete sau iubire ideala Crede ca este special sau unic si de aceea nu poate fi decat in compania unor persoana speciale Cere admiratie excesiva Are sentimentul de a fi indreptatit (ex: sa fie tratat special) Exploateaza relatiile interpersonale Lipsa empatiei Este invidios si crede ca si ceilalti sunt invidiosi Are atitudine aroganta, dispretuitoare. Prevalenta in popultia generala este 1%, din care 50- 75% barbati. Trăsătura caracteristică : Nevoia de a fi admirat şi lipsa de empatiei.