Procese Psihice PDF

**Senzaţii** [DEFINIŢIE:] **Senzaţiile** sunt procesele psihice cognitiv-senzoriale elementare prin care se semnalizează, separat, sub forma imaginilor simple şi primare, însuşirile concrete ale obiectelor şi fenomenelor. [CARACTERISTICI:] - reflectă doar [însuşiri separate]; - sunt [imagini...

**Senzaţii** [DEFINIŢIE:] **Senzaţiile** sunt procesele psihice cognitiv-senzoriale elementare prin care se semnalizează, separat, sub forma imaginilor simple şi primare, însuşirile concrete ale obiectelor şi fenomenelor. [CARACTERISTICI:] - reflectă doar [însuşiri separate]; - sunt [imagini primare]; - sunt [cele mai simple imagini]; - sunt [sărace în conţinut]; - [durată]; - [intensitate]; - [calitate]; - [tonalitate afectivă]. Ȋnsuşirile senzaţiilor depind de particularităţile subiectului: *interes*, *aptitudini*, *atitudine*, *locul stimulului* şi *culturalizarea senzaţiilor*. [FUNCŢII:] a. realizarea unor legături informaţionale simple; b. se pot integra unor aptitudini; c. sunt componente ale câmpului de cunoştinţă. [DEFINIŢIE:] **Analizatorul** este un ansamblu care are o structură şi funcţii specifice specializate în producerea senzaţiilor. [DEFINIŢIE:] **Sinestezia** este forma specifică de interacţiune dintre analizatori. [COMPONENTELE ANALIZATORULUI:] 1. Receptorul -- transformă energia fizică într-o energie fiziologică numită influx nervos; 2. Calea de conducere -- segment intermediar alcătuit din celule şi fibre nervoase care transportă influxul nervos spre centrii superiori; 3. Zona centrală -- aria corticală în care se face analiza şi sinteza informaţiilor; 4. Conexiunea inversă -- calea de transmitere prin efectori pentru realizarea auto-reglajului. [CLASIFICAREA SENZAŢIILOR:] 1. Senzaţiile E**XTEROCEPTIVE**: a) Senzaţiile vizuale → unde electromagnetice b\) Senzaţiile auditive → unde sonore c\) Senzaţiile cutanate → tactile → termice d\) Senzaţiile afective → substanţe volatile e\) Senzaţiile gustative → substanţe solubile 2\. Senzaţiile **PROPIOCEPTIVE**: a) Poziţia membrelor b\) Mişcarea membrelor 3\. Senzaţiile **STATICE** 4\. Senzaţiile **INTEROCEPTIVE:** a) Senzaţii organice b\) Senzaţii de durere [LEGILE SENZAŢIILOR:] 1. *Legea pragurilor senzoriale:* a) pragul minim -- intensitatea minimă de care are nevoie un stimul pentru a produce o senzaţie; b\) pragul maxim -- intensitatea maximă suportată fără a provoca durere; 2. *Legea contrastului senzorial* → contrastul succesiv 3. *Legea adaptării analizatorilor* -- modificarea sensibilităţii analizatorilor sub acţiunea repetată a unor stimuli. 4. *Legea interacţiunii analizatorilor* -- senzaţia care se produce într-un analizator influenţează producerea senzaţiilor în alţi analizatori. 5. *Legea semnificaţiei* -- semnificaţia mare a unui stimul creşte sensibilitatea la el. **Percepţii** [DEFINIŢIE:] **Percepţiile** sunt procesele psihice cognitiv-senzoriale complexe şi imagini primare, conţinând totalitatea informaţiilor despre însuşirile concrete ale obiectelor şi fenomenelor. [CARACTERISTICI:] - reflectă însuşiri concrete; - reflectă totalitatea însuşirilor; - imagine primară (apare doar în relaţia directă cu obiectul); - imagine obiectuală; - bogată în conţinut; - contextuală; - nu putem să modificăm percepţiile; - reflectă obiectul cu toate nuanţele sale cromatice; - durata; - intensitatea; - calitatea. [FUNCŢII:] - funcţie informaţională specifică; - funcţie de reglare a acţiunilor. [FAZELE PROCESULUI PERCEPTIV:] 1\. Detecţia („Ceva este.") 2\. Discriminarea („Acel ceva este un câine.") 3\. Identificarea („Câinele este un dalmaţian.") 4\. Interpretarea („Câinele dalmaţian este al prietenului meu George şi m-a muşcat acum un an când am fost în vizită la el.") [LEGILE PERCEPŢIEI:] - *Legea integralităţii percepţiei* -- imaginea obiectului este unitară şi integrală; - *Legea structuralităţii percepţiei* -- imaginea perceptivă este organizată ierarhic; - *Legea selectivităţii percepţiei*; [DEFINIŢIE:] **Obiectul percepţiei** este aspectul lumii exterioare selectat de subiect, fiind reflectat complet, clar, precis. [DEFINIŢIE:] **Câmpul/fondul percepţiei** este totalitatea elementelor înconjurătoare, fiind perceput vag, lacunar, estompat. Factorii selectivităţii percepţiei: *interesul*, *reactualizarea schemei perceptive*, *utilizarea integratorilor verbali*, *conturarea specială*, *contrastul cromatic* şi *mişcarea obiectului*. - *Legea constanţei perceptive* - Constanţa mărimii - Constanţa formei - Constanţa culorii - *Legea semnificaţiei;* - *Legea proiectivităţii imaginii perceptive.* [FORMELE COMPLEXE ALE PERCEPŢIEI:] a\) Reflectarea însuşirilor spaţiale ale obiectelor: - forma; \- mărimea; \- tridimensionalitatea; \- poziţia; \- distanţa mare. b\) Percepţia timpului: - sistemul fizic şi cosmic; \- sistemul biologic; \- sistemul socio-cultural. c\) Perceperea mişcării obiectelor [DEFINIŢIE:] **Observaţia** este activitatea perceptivă intenţionată, orientativă spre un scop, reglată prin cunoştinţe, organizată şi condusă sistematic, conştient şi voluntar. [Condiţiile observaţiei:] - formularea unui [scop precis]; - elaborarea unui [plan de desfăşurare]; - rolul [mecanismelor verbale]. Obs: Spiritul de observaţie se dezvoltă prin experienţă şi este aptitudinea de a sesiza cu uşurinţă, rapiditate şi precizie ceea ce este slab, ascuns, nerelevant, dar semnificativ pentru scopurile omului. [DEFINIŢIE:] **Iluziile perceptive** sunt percepţii care deformează unele aspecte ale realităţii. Teoria gestaltistă: percepţia nu este o simplă sumă de senzaţii. **Reprezentări** [DEFINIŢIE:] **Reprezentarea** este procesul psihic cognitiv-senzorial de semnalizare sub forma unor imagini unitare, dar schematice a însuşirilor concrete şi caracteristice ale obiectelor şi fenomenelor în absenţa acţiunii directe a acestora asupra analizatorilor. [CARACTERISTICI:] - însuşiri intuitive, figurative; - este proces superior percepţiei; - este o construcţie şi o reconstrucţie mentală; - influenţată de acţiunile practice ale subiectului; - cuvântul evocă reprezentarea; - cuvântul dirijează construirea unor imagini mai bogate; - cuvântul asigură înlănţuirea şi organizarea unor serii de imagini; - imagine secundară; - săracă în conţinut; - desprinsă de spaţiu şi timp; - modificabilă; - dispare uşor, instabilă; - intensitatea; - calitatea. [CLASIFICAREA REPREZENTĂRILOR:] a\) După analizatorul dominant: - reprezentări vizuale; b\) După gradul de generalizare: - reprezentări individuale; c\) După nivelul operaţiilor implicate în geneza lor: - imagini reproductive; [FUNCŢIILE REPREZENTĂRILOR:] - *Funcţia de reprezentare* -- readucere în minte a imaginilor obiectelor care nu mai sunt prezente; - *Funcţia de concretizare*; - *Contribuie la evoluţia gândirii*; - *Sprijină procesul imaginaţiei*; - *Sprijină construirea sensului cuvintelor*. **Gândirea** [DEFINIŢIE:] **Gândirea** este procesul psihic cognitiv superior care, prin intermediul operaţiilor sale coordonate în acţiuni mentale, extrage şi prelucrează imagini despre însuşirile generale ale obiectelor şi fenomenelor. CARACTERISTICILE PROCESELOR INTELECTUALE: -caracter mediat→limbaj, relaţia „faţă în faţă", modele culturale, informaţii memorate, actualizate selectiv, simboluri; -caracter generic→nu operează cu obiecte şi fapte individuale, ci cu clase, categorii şi generalizări; -intelectul operează şi asupra realului şi asupra posibilului; -caracter reversibil şi anticipativ; -plan mental supraordonat câmpului senzorial. [DEFINIŢIE:] **Inteligenţa** este o formă superioară de adaptare optimă, eficientă la situaţii noi, problematice prin restructurarea datelor experienţei. Adaptarea se realizează prin [asimilare] şi [acomodare]. STADIILE DEZVOLTĂRII INTELIGENŢEI: a\) Inteligenţa senzorio-motorie (0-2 ani); b\) Stadiul preoperaţional (2-7 ani); c\) Stadiul operaţiilor concrete (7-12 ani); d\) Stadiul operaţiilor formale (12-17 ani). Argumente privind centralitatea gândirii: →este definitorie; →valorifică resursele celorlalte funcţii. Obs: Gândirea are un caracter procesual. Guilford identifică 4 caracteristici de ansamblu ale funcţionării gândirii: 1\. flexibilitatea 2\. fluiditatea 3\. originalitatea 4\. elaborarea Obs: Gândirea operează cu relaţii: →categoriale; →determinative. FAPTE PSIHICE ALE GÂNDIRII: →sistemele operaţionale de nivel intelectual; →conceptele şi însuşirea lor prin învăţare; →înţelegerea; →rezolvarea de probleme. ! MODALITĂŢI DE OPERARE A GÂNDIRII ! 1\. ANALIZA ŞI SINTEZA SUPERIOARĂ; 2\. COMPARAŢIA; 3\. ABSTRACTIZAREA; 4\. GENERALIZAREA. [DEFINIŢIE:] **Algoritmica** este strategia gândirii ce utilizează algoritmi. [DEFINIŢIE:] **Euristica** este disciplina ce reuneşte procedee menite să ducă la descoperire şi invenţie. Obs: Procedeele euristice, verificate şi completate se transformă în algoritmi. [DEFINIŢIE:] **Conceptul/noţiunea** este un construct mintal fixat prin cuvânt, care include însuşiri şi proprietăţi comune, esenţiale şi necesare. CONCEPTELE→Pseudoconceptele Prin învăţare se dobândesc noi comportamente. Formele învăţării pot fi latente şi spontane sau conştiente, organizate schematic şi îndreptate către anume obiective sau conţinuturi. Ȋnvăţarea contribuie la modelarea, structurarea proceselor psihice. [Ȋn procesul învăţării cognitive, au loc:] -formarea conceptelor şi sistemelor de concepte; -trecerea de la concepte empirice la cele ştiinţifice; -dezvoltarea operaţiilor gândirii. [DEFINIŢIE:] **Ȋnţelegerea** este o formă de manifestare a gândirii, latura ei funcţională permanentă, prin care se realizează decodificarea semantică. CONDIŢIILE UNEI BUNE ȊNŢELEGERI: 1. Fond prealabil de cunoştinţe; 2\. Selecţia şi sistematizarea cunoştinţelor; 3\. Utilizarea unor demersuri specifice. FORMELE ȊNŢELEGERII: →ȊNŢELEGERE SPONTANĂ; →ȊNŢELEGERE DISCURSIVĂ. [DEFINIŢIE:] **Problema** este un obstacol cognitiv în relaţiile dintre subiect şi lumea sa. [DEFINIŢIE:] **Situaţia problematică** este o structură generativă de probleme, neconcordanţă între mijloace şi scopuri. CATEGORII DE PROBLEME: a) după gradul de structurare: →bine-definite; →slab-definite; b\) după măsura specificării datelor iniţiale: →reproductiv-necreative ex:√625 →demonstrativ-explicative ex: demonstraţia teoremei lui Pitagora →probleme euristic-creative ex: şahul →inventiv-creative ex: invenţii →de optimizare ex: reproiectări FAZELE REZOLVĂRII PROBLEMELOR: 1\. PUNEREA PROBLEMEI; 2\. FORMULAREA IPOTEZELOR ŞI TESTAREA LOR; 3\. CONSTRUIREA MODELULUI REZOLUTIV; 4\. EXECUŢIA; 5\. VERIFICAREA. [DEFINIŢIE:] **Strategia** este o orientare generală a activităţii rezolutive. Categorii de strategii: - anticipativ-exploratorii; - anticipativ-rezolutive; - executive. Caracteristicile unei bune strategii: - valorifică toate resursele informaţionale ale problemei; - evidenţiază relaţiile esenţiale; - conţine principii generalizabile; - descompune problemele complexe în subprobleme; - este economică, conduce la soluţii clare. **Limbajul** [DEFINIŢIE:] **Limbajul** este ansamblul de semne cu ajutorul cărora comunică între ei oamenii dintr-o societate. [DEFINIŢIE:] **Comunicarea** este un proces de transmitere de informaţii. Elementele unei scheme de comunicări: emiţătorul, codul, canalul de comunicare, mesajul, receptorul şi conexiunea inversă. [DEFINIŢIE:] **Codul** este un sistem de semne prin care se semnifică ceva. Mecanismele periferice ale vorbirii: - componentele energetice (aparatul respirator); -aparatul fonator (corzile vocale); -componentele dinamice de rezonanţă din cavitatea nazală şi bucală. FUNCŢIILE LIMBAJULUI: - Funcţia de comunicare; - Funcţia cognitivă; - Funcţia simbolic-reprezentativă; - Funcţia expresivă; - Funcţia persuasivă; - Funcţia reglatorie; - Funcţia ludică; - Funcţia cathartică; - Funcţia dialectică. FORMELE LIMBAJULUI: \- După funcţie: 1. Limbajul activ; 2\. Limbajul pasiv. \- După forma de manifestare: 1. Limbajul extern (oral şi scris); 2\. Limbajul intern. Limbajul oral→colocvial; →dialogat; →monologat. Expresivitatea: a) mijloace lingvistice: → intonaţia şi accentul; → alegerea cuvintelor şi modul de frazare; → topica. b\) mijloace extralingvistice: → gesturile, mimica, postura, etc. Caracteristicile limbajului oral: → forma fundamentală a limbajului; → viu, detaşat cu un ansamblu de mijloace de expresivitate; → dependent de situaţii; → grad mare de libertate; → fără constrângeri, norme, reguli riguroase. **Memoria** [DEFINIŢIE:] **Memoria** este procesul psihic cognitiv superior care face posibilă fixarea, conservarea, recunoaşterea şi reproducerea informaţiilor şi trăirilor noastre. CARACTERISTICILE MEMORIEI: - activă -- prelucrează informaţii; - situaţională; - selectivă; - relativ fidelă; - mijlocită; - inteligibilă -- asociere. - Memorie imaginativă -- conservarea şi reproducerea reprezentărilor; - Memorie verbal-logică -- a propoziţiilor şi ideilor; - Memorie afectivă; - Memorie motorie -- formarea deprinderilor. - Memorie senzorială -- 0,25 -- 0,5 secunde; - Memorie de scurtă durată -- 15 -- 20 secunde; - Memorie de lungă durată (MLD) -- ore, zile, ani, toată viaţa. **Imaginaţia** [DEFINIŢIE:] **Imaginaţia** este procesul psihic cognitiv superior complex de elaborare a unor imagini sau proiecte noi, pe baza combinării, transformării datelor experienţelor anterioare. PROCEDEELE IMAGINAŢIEI: 1\. AGLUTINAREA -- lipire ex: sfinx, centaur; 2\. AMPLIFICAREA ŞI DIMINUAREA -- modificarea exagerată a dimensiunilor ex: uriaşii, piticii; 3\. MULTIPLICAREA ŞI OMISIUNEA ex: balaur, ciclop; 4\. DIVIZIUNEA -- separarea unor funcţii umane ex: braţul mecanic; 5\. REARANJAREA ex: maşini cu motorul în spate; 6\. ADAPTAREA ex: submarin; 7\. SUBSTITUŢIA ex: ciorapi din nylon, nu mătase; 8\. MODIFICAREA; 9\. SCHEMATIZAREA -- selecţia esenţialului ex: caricaturi; 10\. TIPIZAREA ex: tipul avarului, Hagi Tudose; 11\. ANALOGIA; 12\. EMPATIA. FORMELE IMAGINAŢIEI: 1\. Imaginaţia involuntară→ visul din timpul somnului; → reveria. 2\. Imaginaţia voluntară → imaginaţia reproductivă; → imaginaţia creatoare; → visul de perspectivă. Obs: *Imaginile hipnagogice* au loc în timpul trecerii de la starea de veghe la cea de somn, iar *imaginile hipnopompice* au loc în timpul trezirii din somn.