Sinteză Generală - Material Recapitulativ - Hărți Peisagistice PDF

Universitatea de Arhitectura si Urbanism “Ion Mincu” București Facultatea de Urbanism Departament: PROIECTARE URBANĂ ȘI PEISAGISTICĂ Secția: AMENAJAREA ȘI PLANIFICAREA PEISAJULUI Sinteză Generală Material Recapitulativ Examen Curs: „PEISAGISTICĂ” / „ISTORIA GRĂDINII”...

Universitatea de Arhitectura si Urbanism “Ion Mincu” București Facultatea de Urbanism Departament: PROIECTARE URBANĂ ȘI PEISAGISTICĂ Secția: AMENAJAREA ȘI PLANIFICAREA PEISAJULUI Sinteză Generală Material Recapitulativ Examen Curs: „PEISAGISTICĂ” / „ISTORIA GRĂDINII” TITULAR: dr. arh. habil. urb. Cerasella CRĂCIUN - Definirea termenului PEISAJ - Tipologii de PEISAJ – scară, geosistem, stare, apariție, caracter, funcțiune, elemente naturale/antropice/culturale - Structura Peisajului – Spațiu, Timp (Cosmic, Istoric) - Evoluția Conceptului de PEISAJ - Relații Complexe Transdisciplinare - Natură-Cultură - Mediu-Sit-Peisaj / CONTEXT- Obiect de Arhitectură - PEISAJ PEISAJ – TIPOLOGII: (Exemplificari Curs si Bibliografie) - Natural (Norberg-Schulz) – clasic, romantic, cosmic, compozit, mixt - Construit (Antropic) - Cultural Elemente de Analiză Semiotică în Peisaj Structura Peisajului Elementele peisajului – planuri (orizont, limite), vegetație, caracter, apă, lumină Metodologie de studiu si cercetare – Metodă de analiză si diagnostic specifică: „Lectura sensibilă” a Peisajului – ETAPE: observare / contemplare, percepție / receptare, interpretare / abstractizare, ierarhizare, diagnostic(are) / stabilire disfunctionalități, caracter, potențial, particularitate / intervenție Tipuri de percepție a peisajului Elemente de limbaj ale percepției vizuale (Rudolf Arnheim) Istoria si Cultura Peisajului Reprezentarea in peisaj Opera de artă si peisajul (Auguste Berque) Peisajul in Arta Picturii Fotografia de Peisaj Peisajul ca Reflecție a societatii Peisajul – Cod Vizual GRĂDINA. SENS FILOSOFIC ȘI ESTETIC. TEORII COSMOLOGICE. ARHETIPURILE GRĂDINII. SIT ȘI SACRALITATE (Vezi exemplificari Curs si Bibliografie) GRĂDINA ŞI LUMEA ARHETIPALĂ CERURILE - tărâmul de ‘’deasupra’’ - asociate cu “percepția umana a văzduhului” - cuprinde: soarele, luna si stelele PARADISUL (RAIUL) – în limba persana veche, ,,pairi-daeza" înseamnă „grădina îngrădita” - hărăzit celor binecuvântati - fericire, bucurie, pace, desfătare - reprezentări specifice: - grâdina sau un parc minunat, cu arbori exotici plini de fructe savuroase, cu râuri ale vieţii, cu păsări şi animale - peisaj natural: insula - fenomene naturale: aurora boreală INFERNUL - tărâmul ,,de jos“ - situat sub suprafața pământului, intr-un sistem de peşteri subterane - regiune telurica întunecata şi sumbra, asociata cu groaza, disperarea şi suferinţa fizica Grădini paradisiatice: - muntele Kunlun, centru al lumii si poarta a cerului, este împodobit cu grădini suspendate (Babilon) unde curge o fântână de nemurire - Edenul, era o Grădina circulara care înconjoară Mingdangul, reeditând in centrul împărăţiei pe aceea de pe Kunlun. Simbolismul ARBORELUI ca ARHETIP - Simbol al vieţii elementare, reprezintă forma iniţială a haosului şi marchează un centru. face legătura între cer şi pământ; sintetizând numeroase credinţe, ritualuri şi mituri arborele - imagine reflectată a cosmosului, teofanie universală, simbol al vieţii, al fecundităţii inepuizabile, centrul lumii, suport al universului, receptacul al sufletelor strămoşilor, semn al reînvierii ARBORELE CA ‘SIMBOL AL CENTRULUI’ - Sensul generic al arborelui - devenire, veşnica şi misterioasa evoluţie arborele ca centru şi scară către cer; contemplaţia arborelui aduce in stare de melancolie fiinţa, căci îi evocă sensul devenirii universale. - Marcare a spaţiului vital prin simboluri care repetă universul, luându-şi ca reper centrul său: un copac, un stâlp, piatra de temelie (omphalos) - simboluri ale centrului lumii şi, prin extensie, întregul spaţiu din jurul lor a reflectat imaginea macrocosmosului - consfiinţit prin abraxas sau prin jertfă. - Un astfel de loc se îndumnezeieşte, este purtător al faptului magic (hierofanic), adică sacru, CENTRUL poate fi considerat punctul de întâlnire dintre Cer şi Pământ, adică acolo unde s-a săvârşit Geneza însăşi (vezi Eliade, Lovinescu, Culianu - exemplificari Curs si Bibliografie)) PEISAJUL / Grădina ca “ICON” PEISAJUL / Grădina ca “LOC” PEISAJUL / Grădina ca “OBIECT” PEISAJUL / Grădina ca “GENIUS LOCI“ / “LOC AL MEMORIEI” PEISAJUL / Grădina ca “LOC AL ACTIUNII” PEISAJUL / Grădina ca “TEMA” PEISAJUL / Grădina EXTINSA CA ORAS - “ORASUL – Grădina” ISTORIA PEISAJULUI (Natural, Antropic si Cultural) si a GRĂDINII TIPOLOGII DE PEISAJ ȘI DE GRĂDINI „Grădina Paradisului” – prima ‘’Grădina’’ - Grădina Edenului / Grădina lui Dumnezeu. Paleolitic – omul trăiește in grupuri nomade, in peisaje naturale (adăposturi, peșteri, grote, etc.); Grădina o reprezenta exteriorul, “lumea de afara” Primele grădini – in Neolitic, in Mesopotamia, in urma cu 7000 de ani – Grădinile sacre – concepute pentru a aduce omagiu divinității: – pe lânga temple, pe terasele ziguratelor (Urr – mileniul 3, Assur – mileniul 4) – scop utilitar (agricultura, creșterea plantelor si cu rol alimentar) – scop religios – temple – in tarile Orientului Mijlociu – Mesopotamia, Egipt, Persia – mileniile 4, 3 – In sec. 9-6 i.Hr. – mari parcuri de vânătoare Realizarea grădinilor presupune utilizarea unei anumite tehnologii. Grădinile „proiectate” au aparut atunci când societățile preistorice au început să aibă o economie productivă – când se dezvolta agricultura, creșterea animalelor; apar primele forme de așezari. TIPOLOGIA PEISAJULUI si a GRĂDINILOR PERSANE ANTICE (Preislamice) Grădinile erau numite “Grădini Paradis” – importanța elementelor naturii – apa si vegetația Grădinile palatelor de la Persepolis (cca 500 d. Hr), Pasargadai, Susa Grădini geometrice – intersectia a doua axe, constructie centrala (pavilion, mausoleu sau fântână) Axele – canale însotite de alei (simbolul celor 4 fluvii orientate catre cele 4 puncte cardinale) Vegetație bogată si variată – specii fructifere si ornamentale Canale de irigații Parc de vânătoare, cu numeroase pavilioane si chioscuri pentru odihna, distractii si exercitii de tir (traditie mostenita de la Asirieni de catre regii Achaemenizi) si animale sălbatice Informatii furnizate de reprezentarile din covoarele persane comandate de regele Khosrou al II-lea (sec.6 i.Hr.) Exemple (Exemplificari Curs si Bibliografie) : Grădinile Paradis – Grădinile Chahar Bagh (Char Bagh) Grădinile suspendate ale Semiramidei, Grădina Palatul Persepolis  Grădinile împăraţilor azteci erau grădini de destindere si relaxare reuneau ce era frumos şi extrem in lume: flori, fântâni, munţi, fluvii si drumuri, dar si „fiinţe năprasnice” şi „monstruozităţi ale firii”. nu sunt admise legumele si fructele sunt amenajate foişoare, pavilioane, terase vegetația este artificializată - mari arbusti sunt realizati din frunzişuri şi flori metalice; existau mini-grădini zoologice si amenajări peisagistice speciale: adaposturi de iepuri, heleşteie cu peşti, stânci, dealuri printre care rătăcesc cerbi şi căprioare; zece iazuri cu apă dulce sau sărată pentru toate speciile de păsări palustre sau marine; prădătoare, de la ulii şi vinderei, până la vulturul regal, adăpostiţi sub un velum; lei, tigrii, lupi, şacali, vulpi, şerpi, pisici sălbatice care fac o larmă infernală, etc... șase sute de persoane intretin grădina si animalele, curăţă iazurile, supraveghează si hrănesc puii, etc. grădina este un „muzeu de ştiinţe naturale” - sunt “expuse” inclusiv fiinte care erau cosiderate in acea perioada diferite: familii de albinoşi, monştrii, pitici şi cocoşaţi (Les Nouvelles du Mexique - Alfonso Reyes) (Vezi exemplificari Curs si Bibliografie)  Tipologiile Peisajului Specific si Grădinile Egiptului Antic – mileniul 3, 2 i.Hr. – Domeniile agricole ale marilor proprietari – cuprindeau si “grădini de plăcere” – reprezentari in necropolele din epoca Regatului Mediu (mileniul 2) – Grădinile locuintelor formă regulată, inconjurate de ziduri – prelungire a cladirii, dominate de un bazin de apă – rectangular sau in forma de T, populat cu pesti colorati, decorat cu lotusi încadrat de rânduri de arbori cuprindeau pavilioane sau chioșcuri orientate spre bazin pergole cu viță de vie – Grădina botanică a lui Tuthmosis al III-lea – varietate de specii – basoreliefuri din templul de la Karnak – Grădinile templelor regale funerare si divine – Ramses I, Ramses II – sec. 14-13 i.Hr. – Grădinile patio din interiorul palatelor – decorate cu bazine de apa, pavilioane, voliere cu pelicani; irigate prin intermediul unor canale (Vezi exemplificari Curs si Bibliografie) Tipologia PEISAJULULUI si a GRĂDINII ANTICE GRECEASCĂ marcata de: - aparitia orasului – plan geometric, - organizarea spatial volumetrica arhitecturala (teatre, agore) - integrarea in peisajul natural (caracteristica a antichitatii grecesti). - Grădina caracterizata de pragmatism si religiozitate TIPOLOGII DE PEISAJE / GRĂDINI: – Grădinile sacre – funerare sau divine inchinate zeitatilor – Grădini pe langa palate, gimnazii, academii – Grădina clasică grecească - ca icon reprezinta Oameni, Zei si Evenimente din Mitologia greceasca – Apare spatiul public urban – grădini destinate publicului – Mici grădini de tip patio (curte interioara) – cu oglinda de apa in centru, elemente de influenta in Grădinile romane Cult pentru natura – imagine, lumina, perspectiva panoramica, respect pentru elementul vegetal; puternic simt al peisajului Amplasarea templelor, teatrelor – asigura o protectie naturala, ofera perspective spectaculoase. Grecii sustin apropierea dintre Grădina si locurile naturale. Efecte cromatice – verdele vegetatiei si albul marmurei Dezvolta latura mistica religioasa in conceptia grădinii, peisajului (Delphi) Templele = mari sculpturi in peisaj Nu exista grandoare; Peisajul era caracterizat de umanism – Grădini miniaturale – cultivate in context ritualic - “Grădinile lui Adonis” obtinute prin cresterea rapida a semintelor udate cu apa calduta (gradini de influenta orientala) – Grădinile filosofilor - Grădina lui Epicur, Aristofan (Vezi Bibliografie) Caracteristici generale pentru antichitate a Tipologiilor Peisajului specific si a Grădinilor grecești: Dimensiuni reduse Subordonate arhitecturii Traseu geometric amorf Aspecte de “voluptate si extaz” Irigatii publice si particulare destinate clasei nobililor Geometrie logica Armonia intre dispunerea esentelor de vegetatie (arbori si arbusti) Vegetatia - dispusa liber, peisagistic, ca in natura salbatica - efect ornamental: chiparosi, statui, fantani, constructii - decorativa (arbori si arbusti) - florile folosite ca decoratie Elemente arhitecturale: statui, coloane, colonade Pragmatismul specific grecesc se regăsește si in amenajarea grădinii Rigurozitatea greceasca in trasarea aleilor, marcarea zonelor/subzonelor (Exemplificari Curs si Bibliografie) TIPOLOGIA PEISAJULUI si a GRĂDINILOR FILOSOFILOR -Situate de obicei in jurul Gimnasiului si a filosofilor initiatori de scoli filosofice -Aristofan numea grădina filosofică = “imperiu la copacilor”, ceea ce insemna ca discipoli si maestrii se plimbau printre copaci si dialogau -Academia de la Athena a fost prevazuta intr-un parc public -Grădina destinată exclusiv trăirii diverselor forme ale vieții spirituale Simțul măsurii, sobrietatea raționalistă, austeritatea, rigoarea – păstrata pana la expeditiile lui Alexandru Macedon in Orient, cand grecilor li s-a relevat o lume de basm, luxoasa care i-a sedus -Grădinile s-au transformat, s-au extins, au devenit mai bogate in plante, arbuști decorativi si flori, colonade, portice-promenada si automate hidraulice - In Sicilia si Asia Mica natura “teocritiana” favoriza dezvoltarea gradinilor - In Syracuza exsita Parcul lui Gelon (540-478 i.Hr.), numit “Cornul Amaltheei”, datorita fertilitatii si vegetatiei luxuriante -Gimnasiul nu mai este un simplu loc pentru exerciții fizice, ci devine o grădina multifuncțională in intelesul contemporan  La Alexandria se afla o orga hidraulica intr-o Grădina consacrata Zeitei Venus (in timpul lui Ptolemeu al II-lea – 170-117 i. Hr.) Noi teme ornamentale: sculptura decorativa fara caracter religios (ex: nimfa cu cochilie – intalnita mai tarziu la Versailles), reprezentand animale si nimfe Peștera - element mitic care apartine “peisajului idilic”, si din poezie a trecut in “peisajul absolut”, super-idealizat, care a devenit treptat grădina elenistica - tema naturii “idealizate” sau “confectionate” a trecut in arta grădinilor Dupa unirea Orientului nu Occidentul, prin expeditiile lui Alexandru Macedon clasicismul grădinii grecești a evoluat in barocul alexandrin Exemple de gradini grecesti: (Vezi exemplificari Curs si Bibliografie) Templul din Olimpia o Delos o Tirins o Templul Cybelle o Segesta o Templul Hephaistos o Templul lui Apollo o Eleusis o Calea SacrA o Atena o Delphi o Grădina lui Cimon TIPOLOGIA PEISAJULUI SPECIFIC si GRĂDINILE ANTICHITĂȚII ROMANE: -spațiu al relaxării, al refugiului -inzestrate cu semnificații simbolice si religioase; -dezvoltarea la un nivel inalt al tehnicii ornamentale; EXISTĂ UN SCHIMB PERMANENT AL INFORMAȚIILOR REFERITOARE LA “TEHINICA GRĂDINII” INTRE ROMANI SI ALTE CIVILIZATII: persii, grecii si egiptenii; - exista elemente preluate din Grădinile acestor popoare: - porticul, care la egipteni facea legatura intre casa si spatial exterior; - elementul acvatic a fost preluat de la grădinile persanilor, construite in acest mod pentru combaterea ariditatii terenului; - pomii fructiferi au fost preluati de la greci, ca element de baza ce completeaza placerea oferita de Grădina; (Exemplificari Curs si Bibliografie) Romanii - popor pozitiv, dinamic, constructor, pragmatic, cuceritor Tipologia Peisajului si a Grădinii Romane: - caracterizata de grandoare - conceptii bazate pe simbolismul religios combinat cu gândirea filosofică si literară, arte plastice si arhitectură - natura are o mare importanta– aprecierea siturilor de mare valoare peisagera – zone colinare, privelisti deosebite (Virgiliu sustine abandonarea orasului si intoarcerea catre domeniul provinciei, domeniu al bucuriei si virtutilor vietii rurale, al frumusetii campiei cultivate). - vilele romane - amplasate in provincie, dispuneau de grădini organizate conform principiilor compoziționale geometrice - cuprind obiecte de arta si elemente arhitecturale, bazine cu apa, plantatii, toate integrându-se in sit, in mediul inconjurator. - vilele urbane – preiau tipul elen de Grădina – de tip patio, înconjurate de galerii de coloane (peristil) – canale, bazin ornamental, pegole, vase, statui, borduri tunse din buxus, plante aromate si colorate – Sunt societati bazate pe credinta in zei, legende, locuri sacre. – Apare conceptul de genius loci / memoria locului– acel loc in care natura își relevă aspectul sacru.  ELEMENTE COMPOZIȚIONALE in PEISAJUL /GRĂDINA ROMANĂ ANTICĂ In ceea ce privește esențele vegetale , se constata: - folosirea predominanta a florilor; - utilizarea unui număr redus de specii, care uneori ii oferea un aspect monoton - ex: folosirea plantelor sălbatice cu rol ornamental, lipsa totala a speciilor exotice, folosirea unei singure specii a unei familii (trandafirul); - pentru inlaturarea monotoniei se apela la „forma” elementelor vegetale, creandu-se diferite jocuri - imbinarea abila a speciilor „alimentare”utilitare (foarte des intalniti fiind pomii fructiferi si legumele) si a celor decorative ; - folosirea coniferelor, imbinata cu tehnica fasonarii, prin care se crealizeaza diferite forme geometrice/umane/animaliere, uneori ajungandu- se la realizarea unor adevarate scenografii si scenete teatrale in aer liber; - incepând cu secolul IV, se folosesc predominant plantele „alimentare” / utilitare (pomii fructiferi, legumele, zarzavaturi)  Influențele predominante in ceea ce privește esențele sunt cele orientale; Elementele minerale și micile constructii, sunt destinate diferitelor anotimpuri, si diferitelor ore ale zilei, si erau constituite din alei, fantani, terme ; Pentru intretinerea cantitatii mari de vegetatie, elementul acvatic era intodeauna prezent, prin fântâni sau ochiuri de apa (in unele piscine erau amplasati chiar pesti care erau folositi la servirea mesei pentru musafiri). Alte elemente decorative, prezente in Grădina romana antica sunt: vasele-decorative, vasele-containere pentru vegetație, statuetele (Exemplificari Curs si Bibliografie) TIPOLOGIA DE PEISAJ / GRĂDINĂ A ANTICHITĂȚII ROMANE / Exemple: (Vezi exemplificari Curs si Bibliografie) Grădinile vilelor imperiale: - Villa lui Plinius cel Tanar – Toscana - Villa lui Hadrian de la Tivoli Grădinile de tip parc imperial: - Grădinile lui Cezar, Antonio, Agrippina, Mecenate - Grădina vilei din Piata Armerina (Massenzio) - Grădina vilei Albana Grădinile private - Grădina Villei lui Vetii din Pompei - Vilei Liviei - Grădina lui Tiberiu de la Capri - Grădinile din Liciniani - Domus Aurea a lui Nero Grădinile piublice - Parcul lui Agrippa TEHNICI SPECIALE UTILIZATE DE ROMANI a. Utilizarea unei forme bine determinate (forma de stadion, circ) b. Un element de baza in Grădina romana este folosirea formei unui curs de apă pentru crearea de suprafețe destinate plimbării (ambele trasaturi prezente la vila Albana); c. Construirea vilelor lângă o apă, genera aparitia unui element special, neintalnit la Grădinile din centrul Romei, un zid, care era decorat si devenea parte a grădinii (exemplu: villa di Val Catena) , aceasta nefiind o trasatura traditionala; TIPOLOGIA PEISAJULUI si Grădina ANTICA ISLAMICĂ a fost preluata si a influentat arta gradinilor din lumea araba. in functie de cultura fiecarei tari au aparut diferentieri in modul de perceptie al grădinii. de remarcat diferentele intre Grădina Clasica Islamică si Grădinile Peninsulei Arabice. -intreaga atentie a unei case nu cadea pe exteriorul acesteia, ci pe dezvoltarea interioară si mai ales a grădinii tip curte interioara. - aceasta organizare a fost sustinuta de un climat bland care a permis utilizarea unei vegetatii luxuriante. -incarcatura spirituala a acestor gradini este foarte importanta, religia fiind un factor marcant in viata populatiei islamice. - cheia intelegerii Arhitecturii islamice si in special a grădinii Islamice este caracterul introvertit al acestora. -in realizarea unei gradini islamice, se observa stransa legatura cu arhitectura, relationarea celor doua moduri de perceptie, al uneia din interiorul celeilalte -caracteristic Grădinilor Islamice le sunt: miniaturismul si introvertirea - in unele parti ale lumii islamice rolul acestora este de a intruchipa paradisul asa cum e descris in Coran -relatia cu arhitectura era puternica, astfel incat, intre cladire si Grădina se stabilea o legătura foarte importantă, formand un tot unitar influenta gradinilor islamice in Spania - zona Granada. (Vezi exemplificari Curs si Bibliografie) CARACTERISTICI TIPOLOGICE ale Peisajului / Grădinilor Islamice : DIVERSITATEA – imbinarea elementelor cu o varietate mare forma o imagine unitara. Se realiza un joc al realului cu irealul, intre practic si fantezie, intre sacru si profan, fizic si metafizic, urban si natural « FRUMUSEȚEA » – calitatea estetica era foarte importanta. In traditia ismamica simtul artistic a fost o parte integranta a vietii de zi cu zi, pentru care frumusetea nu era un lux, ci un tel, astfel nu era gresit sa iti decorezi interiorul cladirii si sa lasi fatadele foarte simple. CONSERVAREA – in special a elementelor care se preocupa de mediul inconjurator. Folosirea apei este controlata cu grija si in general este folosita impreuna cu elemente vegetale pentru a asigura umiditatea aerului necesara. Rolului apei in Grădina Islamică este importanta pentru capacitatea de reflectie, mobilitatea si calitatile acustice COMPLEXITATEA – necesitatea ca designul grădinii sa raspunda la elementele arhitecturale, trebuie sa fie o ordine spatiala in planul arhitectural sau urban (al oraselor Islamice) INDIVIDUALISMUL – este principiu de baza in lume Islamică, fiecare persoana raspunde direct lui Dumnezeu. Astfel, obiectele comune ale unei societati particulare, se dezvolta dupa un design individual, cu conditia ca nici un individ sa nu isi deranjeze vecinii MULTIFUNCȚIONALITATEA – o Grădina trebuie sa produca apa si mancare nu numai pentru locuitori, ci si pentru animale si pasari. Arborii si arbustii vor produce nu numai fructe si ierburi (utilizate in alimentatie si in scopuri medicinale), ci si umbra, reacoare si umiditate, miscare si sunet « MODERAȚIA » – necesitatea de a mentine balanta echilibrata intre om si natura, umbra si soare, functiune si spatiu liber, etc CARACTERISTICI TIPOLOGICE ale Peisajului / Grădinilor Islamice d.p.d.v. SPAȚIAL, COMPOZIȚIONAL ȘI FUNCȚIONAL: PLAN GENERAL CVADRIPARTIT – ca rezultata al influentei Coranului si al conceptului de Paradis si ca necesitate a irigarii gradini, tinand cont de climatul arid. Astfel planul grădinii este impartit de patru cursuri de apa, care reprezinata raurile paradisiece si care duc spre un element central, o fantana sau un bazin. APA – este elementul central si cel mai important in Grădinile islamice, avand rol atat fizic, cat si metafizic. Lumea Islamică s-a dezvoltat intr-o arie geografica unde se intalnesc temperaturi foarte ridicate cu un climat aspru, in care apa aducea viata in desert. De aici, rezulta conotatiile apei in plan spiritual. VEGETAȚIA SI RAPORTUL LUMINĂ / UMBRĂ – raport echilibrat intre zone insorite si umbrite in cadrul grădinii; vegetatia inalta se imbina cu vegetatia de inaltime medie sau mica; se folosesc aliniamente, texturi, precum si siluete cu rol simbolic, copaci care « nazuiesc spre divinitate » PAVILIOANE – prezenta acestora in cadrul gradinilor este strans legata de Coran, unde acestea sunt «promise credinciosilor» ca locuri de unde Grădina poate fi admirata ZIDURI SI PORȚI – “Cum ar fi Paradisul, mare sau mic, acesta va fi inconjurat de ziduri cu porti “ – Coran. In afara acestei influente, imprejmuirea gradinilor cu ziduri sau portice si dezvoltarea acestora in corpuri de cladire (care inconjoara Grădina) are si un aspect functional: impiedica extinderea desertului si ofera umbra, precum si intimitate pentru actiunile care se desfasoara in interiorul acestei TIPOLOGIA PEISAJULUI SPECIFIC si Grădinile IN EVUL MEDIU (Vezi Bibliografie) Grădinile BIZANTINE Grădinile EUROPEI OCCIDENTALE - Grădinile MONAHALE - Grădinile LOCUINȚELOR MEDIEVALE Grădinile ISLAMICE Grădinile ARABE DIN SPANIA TIPOLOGIA PEISAJULUI SPECIFIC si Grădinile BIZANTINE: Grădinile palatelor se evidentiau printr-un fast exacerbat, in incercarea de a manifesta puterea suvernului Aveau tendinta de a artificializa decorul, folosind oglinzi, arbori auriti, sisteme hidraulice Grădinile erau menite sa stimuleze toate simturile (vederea, auzul, mirosul) si starneau surpriza si admiratia TIPOLOGII DE PEISAJ si ELEMENTE de COMPOZIȚIE: De formă pătrata, inconjurate de ziduri – in general din marmura Vegetatie luxurianta Bazine inconjurate de statui Sculpturi decorate Fantani rotunde cu coloane din marmura sau piatra colorata Amenajari hidrauluice Odata cu mutarea statuilor care intruchipau divinitati, in interiorul bazilicilor, Grădina tinde catre decorativ si artificial Apar numeroase mozaicuri si picturi, intruchipand pasari – pelicani, pauni, lebede, porumbei, vulturi, animale – leoparzi, lei, cai, plante – palmieri, pini, curmali, flori, fructe reprezentate in maniera elenistica Se folosesc ca ornamente: ghirlande, ramuri de pini  TIPOLOGII si Termeni Tehnici nou apăruți si utilizati în peisagistică în perioada Medievala: “Orchard” – Grădină sau loc din Grădină, plantat cu copaci, de obicei fructiferi “Herber” – Grădina de ierburi (parfumate, decorative) “Hortus Conclusus” – Grădina “închisă” (termen folosit in alegoriile religioase) “Pleasaunce” – Grădina plăcerilor - complex de gradini sau parc de loisir si petrecere a timpului liber “Wood / Forestry” – Pădure-parc “Kitchen garden” – Grădina cu plante aromate - folosite in bucatarie si in medicină “Paradise” – termen folosit initial la planul Mănăstirii St. Gall, care se refera la curtea deschisa monastica, unde florile devin singura decoratie ornamentala a mănăstirilor care in general aveau o imagine sobra Nu există insa o clara demarcație a acestor tipologii de grădini Grădinile abatiilor aveau de asemenea zone la nivelul mezzo- si al macro-peisajului: câmpuri, pășuni, păduri, vii, livezi  două tehnici peisagistice in amenajarile forestiere, de paduri sau masive plantate – “pollarding” / taierea varfurilor si “coppicing” / realizarea de cranguri - plantari masive in grupuri introduse plantarile in ghivece, jardiniere si containere de ceramica, nuiele sau tip urna (si pentru prelungirea perioadei de inflorire, ele erau introduse in interior) ”Tema Labirintului” (provenea de la un exercitiu militar care trebuia parcurs de tinerii romani in timpul unor sarbatori si festivale)- era realizat nu numai din arbusti, ci si din ierburi Galerii, pergole, “Tema Grotei / Peșterii” - Amenajari florale decorative si partere florale de tip “broderie florala”, prin impartirea unei forme rectangulare in patru sectoare (mai tarziu in doua sectoare) - Uneori mini-gradini realizate din pietre naturale colorate - Preocupare pentru marcarea intrarii (cu acelasi tip de vegetatie, uneori in ghivece sau containere tip urna) - Pavilioane pentru banchete (petreceri in aer liber) - Grote naturale, sapate in dealuri si stanci, sau grote artificiale (in perioada Renasterii) – decorate prin intermediul caderilor de apa, fantanilor decorative, mecanismelor hidraulice, picturilor, elementelor sculpturale si statuare)