Anatomia oaselor membrelor superioare PDF

# APARATUL LOCOMOTOR ## CLAVICULA ### Orientare Se aşază: lateral extremitatea turtită, anterior - marginea concavă a acestei extremităţi, iar în jos fața osului, prevăzută cu un şanţ. ### Corpul Claviculei (Corpus claviculae) prezintă două feţe şi două margini. #### FAŢA SUPERIOARĂ este net...

# APARATUL LOCOMOTOR ## CLAVICULA ### Orientare Se aşază: lateral extremitatea turtită, anterior - marginea concavă a acestei extremităţi, iar în jos fața osului, prevăzută cu un şanţ. ### Corpul Claviculei (Corpus claviculae) prezintă două feţe şi două margini. #### FAŢA SUPERIOARĂ este netedă în porțiunea ei mijlocie și se poate palpa sub piele. La cele două extremități, fața superioară este rugoasă și dă inserții musculare. La partea medială a acestei fețe, rugozitățile dau inserție muşchiului sternocleidomastoidian, iar la partea laterală, muşchilor deltoid şi trapez. #### FAȚA INFERIOARĂ răspunde primei coaste. Prezintă, în porțiunea ei mijlocie, gaura nutritivă şi şanţul care ne-a servit la orientarea osului. Pe acest şanţ (Sulcus musculi subclavii) se inseră muşchiul subclavicular. Medial de şanţ, se găseşte impresiunea ligamentului costoclavicular (Impressio ligament costoclavicularis) pe care se inseră ligamentul cu acelaşi nume. Lateral de şanţ se găseşte o suprafață rugoasă numită tuberozitatea ligamentului coraco-clavicular (Tuberositas ligamenti coracoclavicularis) pe care se inseră ligamentele coraco-claviculare, care leagă clavicula cu procesul coracoid al scapulei. Tuberozitatea este formată din două proeminenţe: tuberculul conoid (Tuberculum conoideum) situat aproape de marginea posterioară a osului, şi linia trapezoidă (Linea trapezoidea) situată anterolateral față de tubercul. Pe tubercul se inseră ligamentul conoidian, iar pe linia trapezoidă ligamentul trapezoid. #### MARGINEA ANTERIOARĂ Este concavă în treimea laterală, unde dă inserție muşchiului deltoid; ea este convexă în treimea medială, unde dă inserție muşchiului pectoral mare. #### MARGINEA POSTERIOARĂ Este și ea concav-convexă, dar în sens invers decât marginea anterioară. În porţiunea laterală a marginii se inseră muşchiul trapez. În porţiunea mijlocie are raporturi cu muşchiul omohioidian, cu muşchii scaleni, cu artera și vena subclaviculară şi cu trunchiurile plexului brahial. Aceste raporturi sunt deosebit de importante, deoarece în căderile pe umăr, clavicula poate fi fracturată în porțiunea ei mijlocie. Fragmentele fracturate pot leza vasele subclaviculare şi trunchiurile plexului brahial; de asemenea, calusul poate comprima sau chiar include aceste formaţiuni, determinând complicații vasculare şi nervoase. ### EXTREMITATEA MEDIALĂ sau STERNALĂ (Extremitas sternalis) este voluminoasă; prezintă o față sternală (Facies articularis sternalis) destinată articulării cu manubriul sternului. ### EXTREMITATEA LATERALĂ sau ACROMIALĂ (Extremitas acromialis) este turtită; prezintă o față acromială (Facies articularis acromialis) destinată articulării cu acromionul. ## SCAPULA ### Orientare Se aşază: posterior fața prevăzută cu o puternică spină; în sus marginea cea mai mică şi subţire, lateral (şi puțin înainte) unghiul cel mai voluminos (prevăzut cu o cavitate articulară). ### FAŢA POSTERIOARĂ sau DORSALĂ (Facies posterior). Priveşte posterior şi lateral; de pe ea se desprinde transversal o puternică lamă, numită spina scapulei. Această spină împarte fața posterioară într-o fosă situată deasupra şi alta situată dedesubtul ei. #### 1. Spina scapulei (Spina scapulae) aderă de fața posterioară a scapulei. Se continuă în porțiunea ei laterală cu o prelungire liberă, neaderentă de fața posterioară a scapulei, numită acromion. #### 2. Acromionul (Acromion). Este o proeminență turtită de sus în jos şi palpabilă sub piele. Prezintă fața articulară a acromionului (Facies articularis acromii) pentru extremitatea laterală a claviculei, cu care se articulează. La unirea acromionului cu buza inferioară a spinei scapulei, se formează unghiul acromionului (Angulus acromialis). #### 3. Fosa supraspinoasă (Fossa supraspinata). Dă inserție muşchiului supraspinos. #### 4. Fosa subspinoasă sau infraspinoasă (Fossa infraspinata). Dă inserție mai multor muşchi: infraspinos, rotund mare, rotund mic. #### FAŢA COSTALĂ (Facies costalis) sau FAŢA ANTERIOARĂ (Facies anterior). Prezintă o concavitate, fosa subscapulară (Fossa subscapularis) străbătută de creste oblice. Pe fosă, ca și pe crestele oblice, se inseră muşchiul subscapular. Pe porţiunea medială a feței se mai inseră şi muşchiul dințat anterior. #### MARGINEA SUPERIOARĂ (Margo superior). Este subțire și prezintă scobitura sau incizura scapulei (Incisura scapulae). Prin scobitură trece nervul suprascapular. Mediat de scobitură, marginea superioară dă inserție muşchiului omohioidian. #### MARGINEA MEDIALĂ (Margo medialis) poate fi explorată sub piele. Ea este orientată spre coloana vertebrală. Pe ea se inseră numeroşi muşchi, dintre care amintim muşchiul romboid mare, romboid mic, dințat anterior. #### MARGINEA LATERALĂ (Margo lateralis). Este orientată spre axilă; se poate explora parţial. Aici se inseră muşchii rotund mare şi rotund mic. #### UNGHIUL INFERIOR (Angulus inferior). Este ascuțit şi uşor de explorat sub piele. Aici se inseră muşchiul dinţat anterior. #### UNGHIUL SUPERIOR (Angulus superior). Este uşor rotunjit. Aici se inseră muşchiul ridicător al scapulei. #### UNGHIUL LATERAL (Angulus lateralis). Este cel mai voluminos. Prezintă de studiat două elemente: #### 1. Cavitatea glenoidă (Cavitas glenoidalis) este legată de restul scapulei printr-o porțiune mai îngustă, numită gâtul sau colul scapulei (Collum scapulae). Cavitatea este puțin profundă, de formă ovoidă; se articulează cu capul humerusului. La cele două extremități ale cavității se găsesc rugozități: cea inferioară este tuberculul subglenoidian sau infraglenoidian (Tuberculum infraglenoidale) pentru inserția capului lung al muşchiului triceps, iar cea superioară este tuberculul supraglenoidian (Tuberculum supraglenoidale) pentru inserția capului lung al muşchiului biceps brahial. #### 2. Procesul coracoid (Processus coracoideus). Este o prelungire recurbată, a cărei bază ocupă spațiul dintre cavitatea glenoidă și scobitura scapulei. Procesul coracoid, poate fi explorat prin spațiul delto-pectoral. Pe el se inseră muşchi (capul scurt al bicepsului brahial, coracobrahialul şi pectoralul mic) şi ligamentele conoid şi trapezoid. ## SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR LIBER (Pars libera membri supérieuris) (Skeleton membri superioris liberi) ## SCHELETUL BRAŢULUI ## HUMERUSUL ### Orientare Se aşază: în sus extremitatea prevăzută cu un cap sferic, medial suprafața ei articulară, anterior şanţul profund pe care această extremitate îl prezintă. ### CORPUL (Corpus humeri). Este aproape cilindric în porţiunea superioară, prismatic triunghiular în cea inferioară. Prezintă trei feţe şi trei margini, bine diferențiate în porţiunea inferioară, cu mult mai slab în porțiunea superioară. #### Fața antero-laterală (Facies anterior lateralis) prezintă, ceva mai sus de mijlocul ei o rugozitate în formă de V, numită tuberozitatea deltoidiană (Tuberositas deltoidea); pe brațul ei superior se inseră muşchiul deltoid, iar pe brațul inferior muşchiul brahial. Sub tuberozitate, se află un şanţ puțin pronunțat, care pleacă de pe fața posterioară; este şanţul nervului radial (Sulcus nervi radialis) prin care trec nervul radial şi artera brahială profundă. Deasupra tuberozității, fața antero-laterală este înconjurată de nervul axilar. Acest nerv poate fi interesat în fracturile osului. #### Fața antero-medială (Facies anterior medialis) prezintă: 1) gaura nutritivă a osului; 2) şanţul intertubercular care descinde de la epifiza superioară; 3) o impresiune rugoasă pentru inserția muşchiului coracobrahial. #### Fața posterioară (Facies posterior) este străbătută oblic de şanţul nervului radial; deasupra şanţului se inseră capul lateral, iar dedesubtul lui se inseră capul medial al muşchiului triceps brahial. #### Marginea anterioară este bine pronunțată. #### Marginea laterală (Margo lateralis) şi marginea medială (Margo medialis) prezintă caractere comune. Punţi pronunţate în jumătatea proximală a corpului, ele devin adevărate creste în jumătatea distală a lui, amândouă se recurbează, terminându-se pe epicondilul cores-punzător. Marginea laterală se continuă cu creasta supra-codiliană laterală (Crista supracondylaris lateralis) care se termină pe epicondilul lateral, iar marginea medială se continu[ cu creasta supracondiliană medială (Crista supracondylaris medialis) care se termină pe epicondilul medial. Ele dau inserție despărţitoarelor care separă muşchii anteriori de cei posteriori ai brațului. ### EPIFIZA sau EXTREMITATEA SUPERIOARĂ Este unită cu corpul prin colul chirurgical (Collum chirurgicum) al osului. Cele mai frecvente fracturi ale humerusului se întâlnesc la nivelul colului chirurgical. Tot aici are loc dezlipirea traumatică a epifizei, care se poate produce la copii și tineri, deoarece epifiza superioară şi diafıza se sudează abia la vârsta de 20-25 ani. Epifiza superioară sau proximală prezintă mai multe elemente descriptive. #### 1. Capul humerusului (Caput humeri). Este o suprafață articulară netedă, reprezentând o treime dintr-o sferă; priveşte medial, în sus şi puțin posterior; se articulează cu cavitatea glenoidă a scapulei. Axul său formează cu axul diafizei un unghi de 130°. #### 2. Colul anatomic (Collum anatomicum). Este un şanţ circular, care separă capul humerusului de restul epifizei. #### 3. Tuberculul mare (Tuberculum majus). Este situat pe partea laterală a capului în partea superioară; prezintă trei feţişoare pentru inserții musculare. Pe feţişoara superioară se inseră muşchiul supraspinos, pe cea mijlocie mușchiul subspinos, iar pe cea inferioară muşchiul rotund mic. #### 4. Tuberculul mic (Tuberculum minus) este situat pe partea anterioară a epifizei. Pe el se inseră muşchiul subscapular. #### 5. Şanţul intertubercular (Sulcus intertubercularis) sau culisa bicipitală. Este un şanţ vertical, care pleacă de pe fața anterioară a epifizei şi se termină pe fața antero-medială a diafizei. El este limitat de creasta tuberculului mare (Crista tuberculi majoris) situată anterior, şi de creasta tuberculului mic (Crista tuberculi minoris) situată posterior. Prin şanţ alunecă tendonul capului lung al muşchiului biceps brahial. Pe creasta tuberculului mare se inseră muşchiul pectoral mare, iar pe creasta tuberculului mic muşchiul rotund mare. ### EXTREMITATEA sau EPİFİZA INFERIOARĂ este turtită şi recurbată dinapoi înainte, astfel că diametrul transversal este cu mult mai mare ca cel antero-posterior. Epifiza distală prezintă un condil și doi epicondili. #### A. Condilul humerusului (Condylus humeri) prezintă, la rândul lui, două categorii de formațiuni. ##### 1. Suprafețe articulare Sunt destinate radiusului şi ulnei. Ele sunt reprezentate de către: trohleea humerusului, capitulul humerusului şi un şanţ intermediar. - **Trohleea humerusului** (Trochlea humeri) răspunde scobiturii trohleare de pe ulnă. Ea este formată din două margini, două povârnişuri şi un şanţ. Şanţul are un traiect spiroid de jos în sus şi medio-lateral, imprimând direcția mişcărilor din articulația cotului. - **Capitulu 1** (Capitulum humeri) este o proeminență rotunjită, situată lateral de trohlee, El răspunde fosetei articulare de pe capul radiusului. - **Şanţul intermediar** separă trohleea de capitul. El este articular, răspunzând marginii fosetei articulare de pe capul radiusului. ##### 2. Fose Sunt în număr de trei. - **Fosa coronoidă** (Fossa coronoidea) este situată deasupra trohleei, pe fața anterioară a epifizei; în ea pătrunde procesul coronoidian al ulnei, în mişcările de flexiune ale antebrațului. - **Fosa radială** (Fossa radialis) este situată deasupra capitulului; în ea pătrunde capul radiusului, în mişcările de flexiune. - **Fosa olecraniană** (Fossa olecrani) este situată deasupra trohleei, pe fața posterioară a epifizei; în ea pătrunde olecranul, în mişcările de extensiune ale antebrațului. #### B. Epicondilii sunt două proeminențe, care servesc pentru inserții musculare; unul este medial, iar altul lateral. ##### 1. Epicondilul medial (Epicondylus medialis). Este o puternică proeminență triunghiulară, la care se termină creasta supracondiliană medială a diafīzei; se poate explora prin inspecţie şi palpare. Faţă lui posterioară prezintă şanţul nervului ulnar (Sulcus nervi ulnaris) pe unde trece nervul omonim. Pe epicondilul medial se inseră muşchi pronatori ai antebrațului, respectiv flexori ai antebrațului, ai mâinii şi degetelor (rotundul pronator, flexor radial al carpulu, palmar lung, flexor ulnar al carpului, flexor superficial al degetelor). ##### 2. Epicondilul lateral (Epicondylus lateralis). Este mai mic decât cel medial. La el se termină creasta supracondiliană laterală a diafizei. Se poate explora prin inspecție și palpare, fiind un reper important (ca şi epicondilul medial) pentru proiecția formațiunilor de la nivelul antebrațului. Pe el se inseră muşchii supi-natori ai antebrațului, respectiv extensori ai antebrațului, mâinii şi degetelor (scurt extensor radial al carpului, su-pinator extensor al degtelor, extensor al degetului mic, extensor ulnar al carpului, anconeu). La aproximativ 5-6 cm pe marginea medială, deasupra epicondilului medial se găseşte în mod inconstant (în aproximativ 1% din cazuri) o apofiză triunghiulară, numită procesul supracondilian (Processus supracondylaris). Procesul este legat de epicondil printr-o bandeletă fibroasă, formând astfel un inel osteo-fibros, prin care trec nervul median şi artera brahială. #### Torsiunea humerusului Axul transversal al capului humerusului şi cel al condilului humeral nu se află în acelaşi plan frontal. La adult ele formează un unghi ascuțit, deschis lateral, are 14-20° şi denotă torsiunea osului. La nou-născut unghiul are aproximativ 60°. ## OASELE ANTEBRAŢULUI Antebrațul are două oase paralele: unul situat în pre-lungirea degetului mic, numit ulnă şi altul situat în prelungirea policelui, numit radius. Aceste două oase se articulează prin epifizele lor, rămânând însă distanţate la nivelul diafizelor printr-un spațiu eliptic numit spațiul interosos. Examinate pe scheletul articulat, se vede că radiusul depăşeşte ulna prin epifiza lui inferioară şi este depăşit de aceasta prin epifiza superioară. Ca urmare, ulna precum-păneşte în formarea articulației cotului, iar radiusul în formarea articulației radiocarpiene. Diafizele celor două oase sunt prismatice triunghiulare; fiecare prezintă deci trei fețe și trei margini. Orientarea acestor elemente descriptive este uşor de reținut, dacă ținem se-ama de această formă prismatic-triunghiulară a diafizelor, ce se privesc printr-una din marginile lor, numite margini interosoase; ele delimitează spațiul interosos. ## ULNA (Ulna) Este un os lung şi pereche, situat în partea medială a antebrațului, în prelungirea degetului mic. Pe scheletul articulat el este puțin oblic de sus în jos şi medio-lateral, formând cu humerusul un unghi, cu deschiderea laterală. Prezintă de studiat corpul şi două epifize. ### Orientare: Se pune în sus extremitatea mai volumi-noasă, anterior scobitura acestei extremități, iar lateral marginea cea mai ascuțită a osului. ### CORPUL (Corpus ulnae). Este puțin concav înainte; prezintă trei fețe și trei margini. #### Fața anterioară (Facies anterior). Prezintă gaura nutritivă. În partea superioară a feței se inseră muşchiul flexor profund al degetelor, iar în partea inferioară muşchiul pătrat pronator. #### Fața posterioară (Facies posterior). Este străbătută, în treimea superioară de o linie oblică în jos şi medial. Deasupra liniei oblice se delimitează o suprafață triun-ghiulară pentru inserția muşchiului anconeu; porțiunea inferioară este împărţită, la rândul ei, printr-o linie verticală, într-o fâşie medială şi alta laterală. Pe fâşia medială a feței posterioare se inseră muşchiul extensor ulnar al carpului; pe cea laterală se inseră sus muşchiul supinator, iar mai jos muşchii: lung abductor al policelui, scurt extensor al policelui, lung extensor al policelui și extensorul indicelui. #### Fața medială (Facies medialis). Este largă în porțiunea superioară şi se îngustează în partea inferioară, unde este de altfel palpabilă sub piele. #### Marginea anterioară (Margo anterior). Este bine pronunțată, începe la procesul coronoid şi se termină la cel stiloid. #### Marginea posterioară (Margo posterior). Proemină sub piele. Pleacă de pe olecran, descinde sub forma unei creste sinuoase ca un S, și dispare apoi în treimea inferioară a diafizei. #### Marginea laterală sau interosoasă (Margo interosseus). Dă inserție membranei interosoase, ce uneşte corpurile celor două oase ale antebrațului; în sus, se bifurcă şi delimitează o suprafață triunghiulară, în care este situată incizura radială a epifizei proximale. Ramura de bifurcație posterioară poartă numele de creasta muşchiului supinator (Crista musculi supinatoris) pentru inserția muşchiului omonim. ### EXTREMITATEA sau EPIFIZA SUPERIOARĂ. Este formată din două proeminențe osoase: una verticală, numită o lecran (Olecranon) și alta orizontală, numită procesul coronoid (Processus coronoideus). Cele două proeminențe formează între ele un unghi drept şi circumscriu o cavitate articulară ce priveşte anterior, numită scobitura trohleară (Incisura trochlearis) ce se articulează cu trohleea humerusului. Scobitura trohleară prezintă o creastă anteroposterioară, ce răspunde şanţului de pe trohleea humerusului. Pe partea laterală a procesului coronoid se găseşte o feţişoară articulară semilunară, numită scobitura sau incizura radială (Incisura radialis) care se articulează cu capul radiusului. Dedesubtul procesului coronoid se găsește tuberozitatea u l-ne i (Tuberositas ulnae) pe care se inseră muşchiul brahial. Olecranul se palpează cu ușurință pe fața posterioară a articulației cotului. Pe olecran se inseră muşchiul triceps brahial. ### EXTREMITATEA sau EPIFIZA INFERIOARĂ. Prezintă două formațiuni: capul şi procesul stiloid. Aceste două formațiuni se palpează uşor sub piele. #### 1. Capul (Caput ulnae) reprezintă un segment de cilindru. Suprafaţa laterală a capului se numeşte circumferință articulară (Circumferentia articularis) şi se articulează cu incizura ulnară a radiusului. Fața inferioară a capului intră în contact cu discul fibro-cartilaginos al articulației radio-ulnare distale. #### 2. Procesul stiloid (Processus styloideus). Este situat pe partea medială a capului. Este o prelungire conoidă, cu vârful în jos. Între cap şi procesul stiloid se formează, pe fața posterioară a osului, un şanţ prin care trece tendonul muşchiului extensor ulnar al carpului. ## RADIUSUL (Radius) Este un os lung şi pereche, situat la partea laterală a antebrațului, în dreptul policelui. Prezintă un corp şi două epifize. ### Orientare: Se aşază în jos extremitatea cea mai voluminoasă, posterior fața ei prevăzută cu şanţuri, lateral procesul descendent al acestei extremități. ### CORPUL (Corpus radii). Este prismatic triunghiular şi, ca atare, are trei fețe și trei margini. El este palpabil în jumătatea lui inferioară. #### Fața anterioară (Facies anterior). Este îngustă în porțiunea superioară; pe ea se găseşte gaura nutritivă. În porțiunea súperioară a feței anterioare se inseră muşchiul flexor lung al policelui, iar în cea inferioară muşchiul pătrat pronator. #### Fața posterioară (Facies posterior). Este rotunjită în porțiunea superioară, unde răspunde muşchiului supinator. Este plană şi uşor excavată în restul întinderii, unde se inseră lungul abductor și scurtul extensor ai policelui. #### Faţa laterală (Facies lateralis). Prezintă la partea mijlocie o tuberozitate pronatorie (Tuberosistas pronatoria) pentru inserția muşchiului rotund pronator. Deasupra rugozității, fața este acoperită de muşchiul supinator, care la acest nivel este străbătut de ramura profundă a nervului radial. Acest raport are o mare importanță practică, deoarece fracturile osului la acest nivel pot interesa nervul. #### Marginea anterioară (Margo anterior). Este pronunțată în partea superioară, dispare însă în treimea inferioară. #### Marginea posterioară (Margo posterior). Există numai în porţiunea mijlocie. #### Marginea medială sau interosoasă (Margo interosseus). Este ascuțită şi se termină în partea inferioară a corpului, bifurcându-se şi delimitând astfel o suprafață triunghiulară. La baza acestui triunghi se găseşte scobitura sau incizura ulnară a radiusului. Pe marginea medială se prinde membrana interosoasă. ### EXTREMITATEA sau EPIFIZA SUPERIOARĂ (PROXIMALĂ) este compusă din trei elemente: capul, colul şi tuberozitatea radiusului. #### 1. Capu1 (Caput radii). Este un segment de cilindru plin, mai înalt în porțiunea medială. Fața lui superioară prezintă o depresiune, numită foseta capului radial (Fovea articularis) care răspunde capitulului humerusului. Circumferinţa capului (Circumferentia articularis) răspunde scobiturii radiale de pe ulnă. Când se execută mișcări de rotație ale antebrațului, capul se poate palpa sub epicondilul lateral al humerusului. #### 2. Colul (Collum radii). Este porțiunea îngustă care leagă capul de corp; este oblic îndreptat de sus în jos şi latero-medial, formând cu capul un unghi deschis lateral. #### 3. Tuberozitatea radiusului (Tuberositas radii). Este o proeminență ovoidală, situată sub col; pe ea se inseră muşchiul biceps brahial. ### EXTREMITATEA sau EPIFIZA INFERIOARĂ (DISTALĂ). Este comparată cu o piramidă trunchiată, ce prezintă patru fețe și o bază. Ea se poate explora aproape în întregime. #### Fața medială a epifizei prezintă scobitura ulnară (Incisura ulnaris) destinată articulaării cu capul ulnei. #### Faţa laterală prezintă un şanţ pentru trecerea tendoanelor muşchilor lung abductor și scurt extensor ai policelui. Această față se continuă în jos cuprocesul stiloid (Processus styloideus). Acesta se poate inspecta şi palpa; coboară mai jos decât procesul stiloid al ulnei. #### Fața posterioară prezintă mai multe creste verticale, care delimitează şanţuri. Prin şanţuri alunecă tendoane ale muşchilor extensori ai mâinii și ai degetelor. #### La mijlocul feței posterioare se găsește o creastă verticală, adesea palpabilă sub piele, numită tuberculul dorsal (Tuberculum dorsale) care o împarte în două şanţuri. Lateral de tubercul se află un şanţ prin care trec tendoanele muşchilor extensori radiali ai carpului; medial de tubercul se află alt şanţ subdivizat printr-o creastă verticală mai mică în alte două şanţuri: unul lateral mai mic pentru lungul extensor al policelui şi unul medial mai larg pentru tendoanele extensorului degetelor şi extensorului indexului. #### Fața anterioară, concavă, a mâinii se numeşte palma mâinii, iar fața posterioară, convexă, dosul mâinii; marginea laterală, corespunzătoare policelui se numeşte marginea radială, iar cea corespunzătoare degetului mic marginea ulnară. Vom folosi aceşti termeni la descrierea oaselor mâinii. ## OASELE CARPULUI (Ossa carpi) Carpul este format din opt oase (Ossa carpi) dispuse pe două rânduri; în primul rând sau rândul proximal şi începând de la police în direcția degetului mic, se găsesc patru oase: scafoidul, semilunarul, piramidalul şi pisiformul; în al doilea rând sau rândul distal, se găsesc în aceeaşi ordine alte patru oase: trapezul, trapezoidul, capitatul şi osul cu cârlig. Toate aceste oase au o formă aproape cubică; fiecare are o față superioară sau proximală, una inferioară sau distală, o față anterioară (palmară) şi una dorsală şi în fine, o față laterală sau radială şi una medială sau ulnară. #### SCAFOIDUL (Os scaphoideum). Este cel mai lateral os al rândului întâi; a fost comparat cu o luntre (Os naviculare) din cauza concavității pe care o prezintă. Scafoidul are pe fața lui palmară tuberculul scafoidu-l u i (Tuberculum ossis scaphoidei). Scafoidul se articulează proximal cu radiusul, distal cu trapezul şi trapezoidul, medial (ulnar) cu semilunarul și cu osul capitat. Scafoidul se poate palpa pe fața anterioară, antero-medial față de procesul stiloid al radiusului, deasupra regiunii tenare (mâna fiind în extensiune). #### SEMILUNARUL (Os lunatum) îşi datorează numele formei sale. El se articulează proximal cu radiusul, distal cu osul capitat și osul cu cârlig, lateral - cu scafoidul şi medial cu piramidalul. #### PIRAMIDALUL (Os triquentrum). Îşi datorează numele formei sale. El se articulează proximal cu capul ulnei (prin intermediul discului fibro-cartilaginos al articulației radio-ulnare distale), distal cu osul cu cârlig, lateral cu semilunarul. Fața anterioară a osului prezintă o fețișoară articulară pentru pisiform. Piramidalul poate fi palpat pe partea dorsală, sub procesul stiloid al ulnei. #### PISIFORMUL (Os pisiforme) este un os lenticular, situat înaintea piramidalului, cu care se articulează. Se palpează uşor, pe fața anterioară a palmei, deasupra regiunii hipotenare. #### TRAPEZUL (Os trapezium). Este primul os din rândul al doilea. Fața lui anterioară prezintă un şanţ şi tuber-culul trapezulu i (Tuberculum ossis trapezii). Trapezul se articulează proximal cu scafoidul. Fața lui distală are formă de şa şi se articulează cu metacarpianul I; forma de şa imprimă anumite caracteristici mişcărilor metacarpianului I şi policelui. Trapezul se articulează medial cu trapezoidul şi cu metacarpianul II. #### TRAPEZOIDUL (Os trapezoideum) este foarte neregulat. El se articulează proximal cu scafoidul, distal cu metacarpianul II, lateral cu trapezul şi medial cu osul capitat. #### OSUL CAPITAT (Os capitatum) sau osul mare. Este cel mai voluminos os al carpului, prezentând un cap, un col și un corp. El se articulează proximal cu semilunarul, distal cu metacarpienii II, III şi IV, lateral cu scafoidul şi trapezoidul, medial cu osul cu cârlig. #### OSUL CU CÂRLIG (Os hamatum). Are forma unei piramide, de pe a cărei față palmară pleacă un cârlig (Hamulus ossis hamati). El se articulează proximal cu semilunarul, distal cu metacarpienii IV şi V, medial cu piramidalul, lateral cu osul capitat.. Cârligul osului se poate palpa cu oarecare dificultate sub pisiform. Carpul privit în totalitatea lui, prezintă două fețe: dorsală, acoperită de muşchii extensori ai mâinii şi degetelor şi anterioară sau palmară, concavă, care formează şanţul carpului (Sulcus carpi). Prin şanţul carpului trec tendoanele muşchilor flexori ai mâinii şi ai degetelor. Şanţul carpian este mărginit de două eminence formate astfel: cea laterală de tuberculul scafoidului şi tuberculul trapezului, iar cea medială, de pisiform şi de cârligul osului cu cârlig. Pe viu, acest şanţ este transformat într-un canal de către retinaculul flexorilor, un ligament transversal. Osul central (Os centrale)