Mediul european al afacerilor PDF

Liviu-George Maha (coord.) Claudia Bobâlcă, Paula-Elena Diacon Mediul european al afacerilor  Lucrarea a beneficiat de sprijin financiar în cadrul proiectului nr. 140954-LLP-1-2007-1-RO-AJM-MO, Modul Jean Monnet: Mediul european al afacerilor, derulat în cadrul Universității „Alexandru Io...

Liviu-George Maha (coord.) Claudia Bobâlcă, Paula-Elena Diacon Mediul european al afacerilor  Lucrarea a beneficiat de sprijin financiar în cadrul proiectului nr. 140954-LLP-1-2007-1-RO-AJM-MO, Modul Jean Monnet: Mediul european al afacerilor, derulat în cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, în perioada 2007-2012. Prezenta publicație reflectă numai poziția autorilor, iar Comisia Europeană nu poate fi considerată responsabilă pentru utilizările date informațiilor conținute în aceasta. Referenți științifici: Prof.univ.dr. Ion Ignat Prof.univ.dr. Spiridon Pralea Redactor: Tamara Botez Tehnoredactor: Luminiţa Răducanu Coperta: Manuela Oboroceanu ISBN: 978-973-640-664-5 © Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2015 700109 – Iaşi, str. Pinului, nr. 1A, tel./fax: (0232) 314947 http://www.editura.uaic.ro e-mail: [email protected]  Liviu-George Maha (coord.) Claudia Bobâlcă, Paula-Elena Diacon Mediul european al afacerilor Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi – 2015 Liviu-George Maha este conferențiar universitar doctor în cadrul Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și desfășoară activități didactice și de cercetare științifică în domeniul relațiilor economice internaționale, principalele domenii de interes fiind cele legate de comerțul internațional și politicile comerciale, procesul de integrare economică, afacerile internaționale, fondurile structurale și de coeziune etc. Deține, de asemenea, o experiență semnificativă în coordonarea și implementarea de proiecte naționale și internaționale de cercetare, mobilități și dezvoltare instituțională, dar și în utilizarea fondurilor europene destinate mediului de afaceri. Claudia Bobâlcă este conferențiar universitar doctor în cadrul Departamentului de Management, Marketing și Administrarea Afacerilor al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Are o experiență de peste 10 ani în desfășurarea de activități didactice și de cercetare în domeniul marketingului, în general, și al unora mai specifice, cum ar fi marketingul serviciilor turistice, managementul relațiilor cu clienții, loialitatea clienților etc. A beneficiat de stagii de cercetare și documentare în țară și în străinătate (Germania, Croația), a publicat articole de specialitate în reviste de prestigiu și a participat la manifestări științifice naționale și internaționale de referință pentru tematica abordată. Paula-Elena Diacon este doctorand în domeniul Economie al Școlii Doctorale de Economie și Administrarea Afacerilor din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Preocupările legate de activitatea de cercetare științifică includ, pe lângă aspectele aparținând economiei comportamentale, și subiecte aparținând relațiilor economice internaționale, acesta fiind domeniul ei de specializare în ceea ce privește studiile de licență și de masterat. Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MAHA, LIVIU-GEORGE Mediul european al afacerilor / Liviu-George Maha (coord.), Claudia Bobâlcă, Paula-Elena Diacon. - Iaşi: Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, 2015 Bibliogr. ISBN 978-973-640-664-5 I. Bobâlcă, Claudia II. Diacon, Paula-Elena 336(100)  CUPRINS INTRODUCERE........................................................................................ 7 I. AFACERI ÎN MEDIUL EUROPEAN.................................................. 9 1.1. Afaceri europene: delimitări conceptuale......................................... 9 1.2. Tipologia afacerilor europene......................................................... 14 1.3. Small Business Act......................................................................... 25 1.4. Revizuirea „Small Business Act” pentru Europa............................ 38 Anexă: Exemple de bune practici de punere în aplicare a celor zece principii ale „Small Business Act”......................................................... 44 II. COMPONENTELE MEDIULUI EUROPEAN DE AFACERI...... 53 2.1. Mediul de afaceri al firmei.............................................................. 53 2.2. Mediul extern.................................................................................. 56 2.2.1. Factorii politici........................................................................ 58 2.2.2. Factorii economici................................................................... 60 2.2.3. Factorii culturali...................................................................... 64 2.2.4. Factorii tehnologici................................................................. 74 2.2.5. Factorii legislativi.................................................................... 75 2.2.6. Mediul înconjurător şi etica în afaceri..................................... 80 2.3. Mediul intern................................................................................... 81 2.3.1. Mediul concurenţial................................................................ 81 2.3.2. De ce este importantă concurenţa?.......................................... 83 2.3.3. Modelul lui Michael Porter..................................................... 85 III. OBIECTIVE ŞI STRATEGII DE AFACERI ÎN MEDIUL EUROPEAN.............................................................................................. 89 3.1. Formularea obiectivelor şi strategiilor de afaceri............................ 89 3.1.1. Termeni cheie.......................................................................... 90 3.1.2. Planificarea strategică............................................................. 95 3.2. Rolul auditului strategic................................................................ 101 3.3. Stabilirea obiectivelor globale...................................................... 106 3.4. Strategiile competitive.................................................................. 109 3.4.1. Strategii generice................................................................... 109 5  3.4.2. Adoptarea strategiei competitive........................................... 111 3.5. Decizia de internaționalizare a afacerilor...................................... 115 3.6. Tipologia formelor de afaceri internaționale................................. 121 3.6.1. Exportul................................................................................. 122 3.6.2. Contractele de colaborare...................................................... 123 3.6.2.1. Licenţierea şi francizarea............................................... 124 3.6.2.2. Alianţele strategice........................................................ 125 3.6.2.3. Contractarea managementului....................................... 125 3.6.2.4. Exporturile complexe.................................................... 125 3.6.3. Investiţiile străine directe...................................................... 126 3.7. Natura şi obiectivele organizării afacerilor europene.................... 128 IV. MIXUL DE EUROMARKETING.................................................. 133 4.1. Conceptul de „euromarketing”...................................................... 133 4.2. Rolul cercetării de marketing în cunoaşterea pieţei europene....... 135 4.2.1. Segmentarea şi alegerea pieţei ţintă...................................... 136 4.2.2. Poziţionarea mărcii................................................................ 140 4.3. Mixul de marketing....................................................................... 145 4.3.1. Politica de produs.................................................................. 147 4.3.2. Politica de preţ....................................................................... 153 4.3.3. Politica de promovare............................................................ 158 4.3.3.1. Publicitatea.................................................................... 160 4.3.3.2. Promovarea vânzărilor................................................... 162 4.3.3.3. Relaţii publice................................................................ 164 4.3.3.4. Vânzarea personală........................................................ 164 4.3.3.5. Marketingul direct......................................................... 165 4.3.4. Politica de distribuţie............................................................. 166 BIBLIOGRAFIE.................................................................................... 171 6  INTRODUCERE Lucrarea de faţă se adresează tuturor celor care au urmat sau urmează cursurile derulate în cadrul Modulului European Jean Monnet – European Business Environment, finanţat de Comisia Europeană prin proiectul Jean Monnet nr. 07/0201, dar şi celor care, prin natura preocupărilor didactice, studenţeşti sau profesionale, intră în contact cu mediul european al afacerilor, atât din perspectiva consumatorului, cât şi, mai ales, din cea a antreprenorului. Cartea reuneşte o parte din materialele didactice utilizate pe parcursul desfăşurării activităţilor de curs şi seminar în cadrul modulului, la realizarea lui participând un colectiv de cadre didactice şi cercetători ai Facultăţii de Economie şi Administrarea Afacerilor din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi. În plus, sunt utilizate o serie de studii și documente oficiale ale Uniunii Europene, relevante pentru tematica abordată în cadrul lucrării Cititorul va obţine, prin lectura acestui volum, informaţii rele- vante privind caracteristicile specifice ale mediului european al afacerilor, va dobândi competenţe specifice derulării de afaceri pe pieţele internaţionale, va descoperi aspectele particulare ale euromar- ketingului etc. Speranţa celor care au participat la derularea acestui modul european este ca studenţii economişti, precum şi ceilalţi potenţiali cursanţi, să dobândească abilităţi şi competenţe specifice, în perspec- tiva creşterii nivelului lor de calificare profesională, premisă pentru creşterea competitivităţii şi performanţei economice şi dezvoltarea economiei româneşti. 7  I. AFACERI ÎN MEDIUL EUROPEAN 1.1. Afaceri europene: delimitări conceptuale Până în prezent, Uniunea Europeană reprezintă cel mai avansat proces de integrare economică la scară regională. Fiind vorba de o structură complexă, înţelegerea ei nu poate fi realizată fără a ţine cont de specificul fiecărei părţi componente (cele 28 state membre), relaţiile care se stabilesc între acestea, dar şi relaţiile Uniunii Euro- pene, ca entitate de sine stătătoare, cu alte țări sau blocuri comer- ciale. În acest context, al unităţii în diversitate1, mediul european de afaceri impune o anume specificitate şi adaptare a comportamentului entităţilor din piaţă. În ultimele decenii, disponibilitatea unei firme de a-şi extinde activitatea dincolo de graniţele naţionale ale statului în care funcţionează a devenit din ce în ce mai mare, motivele unei astfel de decizii strategice fiind variate (Ișan, 2005), de la necesitatea aplicării unor metode de reducere a costurilor, până la caracteristicile pieţei, resursele disponibile, specificul tehnologic, natura competiţiei, politicile guvernamentale şi posibilele facilităţi oferite de alte state, nevoia de diversificare a riscurilor etc. Această tendinţă se manifestă şi în spaţiul european, tot mai multe companii părăsind cadrul intern al ţării de origine, în scopul extinderii sau diversificării activităţii economice în alte ţări gazdă. Putem vorbi, astfel, de afaceri europene, concept care se referă la o varietate de activităţi economice, cu caracter agricol, industrial sau din domeniul serviciilor, care implică agenţi economici de pe tot 1 Unitate în diversitate (eng. United in diversity) este deviza Uniunii Europene - http://europa.eu/about-eu/basic-information/index_ro.htm. 9  MEDIUL EUROPEAN AL AFACERILOR cuprinsul Europei. În această categorie intră entităţi de afaceri foarte diverse (Harris, 1999), de la firme transnaţionale precum Volkswagen, cu fabrici în Germania (VW şi Audi), Spania (Seat), Cehia (Skoda) şi Marea Britanie (Bentley), şi Renault, care produce în România modelele de automobile Dacia, companii de telecomunicaţii private, ca Deutsche Telekom din Germania sau Telecom Italia din Italia, până la fermele puternic mecanizate întâlnite în ţările performante în domeniul agricol. Dar conceptul este unul foarte larg, incluzând şi instituţiile financiare americane care îşi desfăşoară activitatea, 24 ore pe zi, în cele mai importante centre financiare ale Europei (Londra, Frankfurt, Milano etc.), pieţele bursiere din principalele oraşe europene, inclusiv cele localizate în cele mai tinere democraţii ale continen- tului, marii producători de bere, cum sunt Carlsberg din Danemarca şi Heineken din Olanda, cei de medicamente, cum e Bayer şi Roche din Germania, sau de haine, ca Benetton şi Stefanel din Italia. Şi enumerarea poate continua, menţionând cazul unui club de fotbal ca Manchester United, cotat la Bursa din Londra încă din 1991 şi răscumpărat, în iunie 2005, cu 1,47 miliarde dolari, şi cel al unei familii care locuieşte într-un sătuc din Corfu, cultivă măsline sau viţă de vie, are o barcă de pescuit şi oferă turiştilor mâncare tradiţională. Putem aprecia, astfel, că o afacere europeană poate fi reprezen- tată, în egală măsură, de o singură persoană autorizată să desfăşoare activităţi cu caracter comercial, de o firmă mică sau mijlocie sau de o organizaţie cu câteva mii de angajaţi, cu active de sute de milioane sau, chiar, miliarde de euro, care desfăşoară activităţi de cercetare- dezvoltare, producţie sau comercializare în două sau mai multe ţări europene. Mai mult, pentru ca afacerea să fie considerată ca fiind euro- peană, este important ca firma să fie prezentă pe piaţa europeană (pe una sau mai multe pieţe naţionale ale statelor membre), fără a conta faptul că sediul principal al companiei mamă se află într-o locaţie de pe un alt continent sau că firma respectivă este deţinută de una sau mai multe persoane care nu sunt cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene. Un exemplu în acest sens îl constituie firma IBM 10  AFACERI ÎN MEDIUL EUROPEAN (International Business Machines), corporaţie americană cu sediul la New York, care operează în întreaga lume, având numeroase filiale în multe state europene. În acelaşi timp, vom include în categoria afacerilor europene şi companiile cotate pe una dintre bursele europene (OMV și Erste Group Bank AG din Austria, Allianz și BMW din Germania, Antibiotice și Banca Transilvania din România etc.), dar şi firmele private închise (necotate pe piaţa bursieră) şi cele care se află, încă, în proprietatea statului (cum sunt numeroase societăți comerciale, regii autonome şi companii naţionale din România, dar şi alte firme neprivatizate din Europa Centrală şi de Răsărit, precum Gazprom din Federaţia Rusă și MOL Group din Ungaria, sau, chiar, companii mari din state ale Europei Occidentale, aşa cum e cazul ABN AMRO din Olanda, naționalizată în 2008, sau al BBC din Maria Britanie). Aceste firme creează valoare adăugată şi oferă locuri de muncă, obiectivul lor principal fiind maximizarea profitului, acest lucru presupunând o atenţie deosebită acordată minimizării costurilor de producţie, inclusiv prin folosirea mai eficientă a resurselor, dar și prin dezvoltarea de noi tehnologii, investiții în cercetare, dezvoltare, inovare etc. Însă un astfel de comportament este, adesea, nuanţat de conjunctura macroeconomică şi de faza ciclului economic prin care trece economia în care activează firma respectivă. De exemplu, în fazele de recesiune, companiile vor încerca să supravieţuiască pe piaţă, făcând, uneori, sacrificii din punctul de vedere al profitabilităţii. În acelaşi timp, unele firme consideră că practicarea unei rate a profitului considerate rezonabilă poate fi mai avantajoasă decât maximizarea cu orice preţ a profitului. Într-o situaţie particulară se află companiile care beneficiază de subvenţii de la bugetul de stat sau din alte fonduri publice, pentru acestea supravieţuirea pe piaţă fiind asigurată prin sprijinul financiar al autorităţilor (Harris, 1999). Acest tip de comportament al firmelor de stat se constituie într-un argument forte în favoarea privatizării. Modul de organizare a afacerilor europene a prezentat dife- rențe semnificative față de cel întâlnit în cazul companiilor americane și japoneze. Astfel, firmele mari europene, mai ales cele 11  MEDIUL EUROPEAN AL AFACERILOR din sectorul manufacturier, se caracterizau prin existența unei linii de producție pentru fiecare produs, schimbarea destinației acesteia antrenând costuri considerabile, dar și pierderea timpului necesar acestei modificări, lipsa unui interes deosebit pentru managementul calității, constituirea unor stocuri semnificative de produse finite, campanii de marketing costisitoare, dar ineficiente etc. Din cauza deficiențelor legate de modul de organizare a procesului de producție, managementul ineficient al costurilor de producție și al problemelor legate de managementul calității, înce- pând cu anii ’70, în contextul dezvoltării fără precedent a tehno- logiilor informaționale și a telecomunicațiilor, a automatizării proceselor de producție și a unei scăderi a competitivității în raport cu produsele japoneze, firmele europene și cele europene au fost puse în situația de a-și reevalua modul de organizare a activității și procesele interne. Modelul de organizare a afacerilor japoneze a presupus orien- tarea către reducerea costurilor, concomitent cu o calitate superioară a produselor realizate, ceea ce a antrenat o dezvoltare spectaculoasă a economiei japoneze începând cu anii ’70 și a impus o reconsiderare a metodelor de management aplicabile în firmele europene. Modelul de producție japonez presupunea, în primul rând, adoptarea unui sistem flexibil de management, concretizat în utilizarea aceleiași linii de producție pentru realizarea mai multor produse, trecerea de la unul la altul fiind făcută relativ ușor. Pentru a obține o astfel de flexibilitate, era necesară acordarea unei atenții deosebite eficienței muncii, nivelului de calificare a resursei umane, cunoașterea foarte bună a cerințelor pieței și alegerea acelor utilaje și echipamente care să permită o astfel de abordare. În același timp, companiile japoneze foloseau sistemul de producție just-in-time, apărut în SUA, dar asimilat de japonezi încă din anii ’50, și opus modelului european just-in-case. Un astfel de sistem vizează realizarea unui control foarte riguros la nivelul tuturor stadiilor procesului de producție și de a se produce exact atât cât este nevoie. În plus, companiile japoneze adoptau sisteme de manage- ment al calității, ceea ce presupunea și costuri pentru implementarea 12  AFACERI ÎN MEDIUL EUROPEAN sistemului, dar constituiau, alături de așa-numitele circuite ale calității, și premise solide pentru reducerea riscurilor de neconfor- mitate și creșterea competitivității economice și consolidarea poziției firmei pe piață. Astfel, firmele europene preiau, pe parcursul anilor ’80, elemente aparținând modelului japonez de organizare a afacerilor, apărând primele sisteme computerizate de control: Materials Requirement Planning (MRP) – folosit pentru planificarea și calculul necesarului de materii prime și materiale pentru procesul de producție; Materials Requirement Planning II (MRP II) – versiunea extinsă a MRP, este folosit pentru planificarea și monitorizarea tuturor operațiunilor și proceselor derulate în cadrul firmei, vizând inclusiv aspectele financiare, comerciale, achiziții, marketing, gestiunea stocurilor etc. Anii ’90 aduc în prim plan noi teorii de management, dintre care putem menționa, de exemplu, benchmarking-ul, proces prin care firma își raportează continuu activitatea la cei mai puternici competitori de pe piață, atât din punct de vedere al prețului produ- selor, dar și al calității acestora, serviciilor postvânzare, marketin- gului etc. Spre sfârșitul secolului trecut, apar modificări majore pe piață, în contextul noilor evoluții din economia mondială: intensificarea interdependențelor economice, procesele de integrare economică, dezvoltarea noilor tehnologii informaționale și de comunicare, îmbătrânirea populației, migrația forței de muncă etc. Astfel au apărut noi forme de ocupare a forței de muncă: flexitime (permite angajatului realizarea numărului săptămânal de ore de muncă după un program ales de el, care prmite și rezolvarea unor probleme personale și creează condițiile unei productivități superioare a muncii), job sharing (cazul în care două persoane împart același loc de muncă, fiecare primind jumătate din salariul corespunzător postului respectiv), munca la domiciliu (care aduce și alte avantaje, dincolo de beneficiile pentru angajat, prin reducerea costurilor legate de amenajarea spațiilor de lucru sau transportul între domiciliu și serviciu), teleworking (favorizat de dezvoltarea fără precedent a telecomunicațiilor), eliminarea barierelor convenționale 13  MEDIUL EUROPEAN AL AFACERILOR dintre birouri, folosirea în comun a spațiilor largi, posibilitatea de a organiza întâlniri prin teleconferință sau videoconferință, comuni- carea online etc. 1.2. Tipologia afacerilor europene Afacerile europene se prezintă sub diferite forme, ele fiind mici sau mari, locale, naţionale sau internaţionale, autohtone sau străine, caracterul eterogen al acestora putând fi analizat utilizând cinci criterii (Mercado et al., 2001): a) dimensiunea firmelor În Uniunea Europeană poate fi observată o discrepanţă evidentă între numărul de firme incluse într-o anumită categorie de mărime şi impactul acestora asupra economiei europene. Mai exact, există un număr mare de întreprinderi mici şi mijlocii, care, analizate individual, au o cotă mică de piaţă şi o influenţă redusă, dar şi un număr mai mic de companii mari și foarte mari, care au, însă, o importanţă economică şi, chiar, politică semnificativă. Nu există, deocamdată, un consens cu privire la caracteristicile firmelor aparţinând categoriei întreprinderilor mici şi mijlocii, elementele luate, de obicei, în considerare fiind cele legate de numărul de salariaţi, mărimea activelor, cifra de afaceri etc. De exemplu, încadrarea unei companii într-o anumită categorie pentru verificarea eligibilităţii în ceea ce priveşte accesul la fondurile structurale şi de coeziune se face, la fel ca și în cazul statisticilor oficiale ale Uniunii Europene, prin verificarea îndeplinirii următoa- relor condiţii: - microîntreprinderi – au până la 9 salariaţi şi realizează o cifră de afaceri anuală netă sau deţin active totale de până la 2 milioane de euro; - întreprinderi mici – au între 10 şi 49 de salariaţi şi realizează o cifră de afaceri anuală netă sau deţin active totale de până la 10 milioane de euro; - întreprinderi mijlocii – au între 50 şi 249 de salariaţi şi reali- zează o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 de milioane 14  AFACERI ÎN MEDIUL EUROPEAN de euro sau deţin active totale care nu depăşesc echivalentul în lei a 43 de milioane de euro. Deşi afacerile europene sunt asociate, cel mai adesea, corpora- ţiilor multinaţionale, realitatea e că majoritatea sunt companii mici şi mijlocii, reprezentând peste 99% din totalul firmelor europene. Afacerile de familie reprezintă o formă de organizare des întâlnită în această parte a lumii (foarte răspândită, mai ales, în cazul unor ţări precum Spania, Italia, Germania sau Grecia), motiv pentru care acestea s-au bucurat, de-a lungul timpului, de o atenţie deosebită din partea Comisiei Europene (Comisia Europeană, 2009). Însă, la începutul anilor ’90, acestea înregistrează un declin important, evoluţia nefavorabilă fiind determinată, printre altele, şi de faptul că noile generaţii nu au dorit să preia afacerile familiei, companiile devenind disponibile pentru a fi preluate de manageri şi, chiar, de asociaţi externi. În această situaţie s-au aflat şi unele firme renumite din Italia, precum Fiat (automobile), Marzotto (textile) şi Pirelli (cauciucuri şi cabluri), familiile fondatoare fiind nevoite să cedeze controlul afacerilor unor persoane din exterior. Tabelul 1.1. Numărul firmelor, mărimea forţei de muncă angajate şi a valorii adăugate produse în UE 28 (2013) Micro Mici Mijlocii IMM-uri Mari Total Întreprinderi Număr 19.969.338 1.378.374 223.648 21.571.360 43.517 21.614.908 % 92,4% 6,4% 1,0% 99,8% 0,2% 100% Forţă de muncă angajată Număr 38.629.012 27.353.660 22.860.792 88.843.464 44.053.576 132.897.040 % 29,1% 20,6% 17,2% 66,9% 33,1% 100% Valoare adăugată brută Mil. 1.362.336 1.147.885 1.156.558 3.666.779 2.643.795 6.310.557 EUR % 21,6% 18,2% 18,3% 58,1% 41,9% 100% Sursa: European Commission – A Partial and Fragile Recovery - Annual Report on European SMEs 2013/2014, Directorate General for Enterprise and Industry, Directorate D: SMEs and Entrepreneurship, Unit D4: SME Policy Development and Small Business Act, 2014, p. 15. 15  MEDIUL EUROPEAN AL AFACERILOR În prezent, putem constata că rolul întreprinderilor mici şi mijlocii este unul deosebit de important în cadrul Uniunii Europene, acestea putând fi comparate cu o adevărată coloană vertebrală a economiei europene, cele peste 21,5 milioane de firme oferind peste două treimi din totalul locurilor de muncă disponibile. Tabelul 1.2. Creşterea anuală a numărului de firme, a forţei de muncă angajate şi a valorii adăugate produse în Uniunea Europeană, în perioada 2008-2013 (%) Anul Micro Mici Mijlocii IMM-uri Mari Total Întreprinderi 2008 2,1 1,3 0,7 2,0 2,0 2,0 2009 -2,0 -3,2 -3,1 -2,1 -3,1 -2,1 2010 0,1 -1,0 -1,1 0,0 -0,9 0,0 2011 - - - 0,64 2,38 0,64 2012 - - - -0,35 -0,17 -0,35 2013 - - - -0,89 -0,34 -0,89 Forţă de muncă angajată 2008 1,9 1,1 0,7 1,3 1,9 1,5 2009 -2,0 -3,4 -3,2 -2,7 -2,9 2,8 2010 -0,8 -1,0 -1,0 -0,9 -0,6 -0,8 2011 - - - 0,16 1,45 0,58 2012 - - - -0,85 -0,08 -0,06 2013 - - - -0,51 0,08 -0,32 Valoare adăugată brută 2008 1,6 1,2 0,1 1,0 -0,2 0,5 2009 -4,8 -6,3 -8,5 -6,4 -7,6 -6,9 2010 2,6 3,1 4,6 3,4 4,8 3,9 2011 - - - 4,2 2,89 3,64 2012 - - - 1,52 1,62 1,56 2013 - - - 1,11 -0,03 0,63 Sursa: Wymenga, P., Spanikova, V., Derbyshire, J., Barker, A., Are EU SMEs recovering from the crisis?, Annual Report on EU Small and Medium sized Enterprises 2010/2011, European Commission, DG-Enterprise, 2011; European Commission – A Partial and Fragile Recovery - Annual Report on European SMEs 2013/2014, Directorate General for Enterprise and Industry, Directorate D: SMEs and Entrepreneurship, Unit D4: SME Policy Development and Small Business Act, 2014. În ciuda climatului economic încă nesigur, putem observa, analizând datele prezentate în Tabelul 1.2., faptul că întreprinderile 16  AFACERI ÎN MEDIUL EUROPEAN mici şi mijlocii din Uniunea Europeană au început să îşi revină în 2010 după recesiunea ce s-a manifestat, mai ales, în 2009. În acest context, deşi numărul de firme înregistrează creşteri nesemnificative, pe fondul unei relative stabilităţi a forţei de muncă angajate, observăm o creştere semnificativă a valorii adăugate brute, de 3,4%, evoluţia pozitivă din acest punct de vedere fiind şi mai evidentă în cazul companiilor mari. Tendințele se păstrează și în anii următori, dar ritmul de creștere este din ce în ce mai mic. b) dimensiunea pieţei vizate Majoritatea firmelor europene – ţinând cont, de exemplu, de faptul că peste 90% din toate întreprinderile mici şi mijlocii din Uniunea Europeană sunt microîntreprinderi – adoptă o strategie locală, regională sau naţională, acestea operând şi deservind pieţe în interiorul limitelor impuse de graniţele naţionale. Putem face, astfel, o distincţie între companiile locale, care se bazează pe o zonă geografică redusă ca întindere, companiile regio- nale, care îşi extind afacerile dincolo de piaţa locală, fără a acoperi, însă, întreaga ţară, şi companiile naţionale, capabile să deservească întreaga economie naţională. Evoluţia unei firme prin extinderea ariei de activitate de pe plan local pe plan regional şi, mai apoi, naţional poate fi un proces gradual, menit să asigure creşterea afacerii. Nu trebuie neglijate numeroasele afaceri europene care au un caracter preponderent internaţional. Importanţa acestora nu este dată de numărul lor, ci de contribuţia acestora la PIB, companii renumite, precum Renault, British Telecom sau Bosch, fiind implicate în interacţiuni competitive pe diferite pieţe, având activităţi şi interese care depăşesc graniţele naţionale şi putând fi considerate, în consecinţă, corporaţii multinaţionale. c) sectorul de activitate Sectorul serviciilor ajunsese, în 2011, să reprezinte peste 70% din valoarea totală a PIB-ului cumulat al ţărilor membre ale Uniunii Europene, cu o medie naţională de 73,2%, conform estimărilor făcute de CIA (2012), şi să angajeze aproximativ 69% din forţa de muncă, conform estimărilor realizate de ADP Europe (2011). Trebuie 17  MEDIUL EUROPEAN AL AFACERILOR menţionat, totuşi, faptul că ponderea pe care o deţine sectorul terţiar, în ceea ce priveşte atât formarea PIB, cât şi ocuparea forţei de muncă, înregistrează o serie de variaţii semnificative de la ţară la ţară, statele membre din Europa Centrală şi de Răsărit înregistrând valori dintre cele mai scăzute. Astfel, la nivelul anului 2011, în România, conform aceloraşi surse, aportul serviciilor la formarea PIB era de numai 59,2%, o diferenţă şi mai notabilă fiind observată, de exemplu, în ceea ce priveşte ponderea forţei de muncă angajate în agricultura românească de 20%, faţă de media europeană de numai 5%. Din punctul de vedere al distribuţiei firmelor pe diferite domenii de activitate, în anul 2001, în Uniunea Europeană existau peste 5,5 milioane de firme care desfăşurau activităţi comerciale în retail şi distribuţie. Sectorul HORECA (hoteluri, restaurante, cafenele) cuprindea peste 1,3 milioane de companii, în timp ce doar 1 milion de firme prestau servicii de transport sau activau în domeniul comunicaţiilor (Mercado et al., 2001). În anul 2010, Uniunea Europeană era gazda a peste 21,7 mili- oane de firme din toate ramurile de activitate, cu excepţia sectorului financiar şi al asigurărilor (EUROSTAT). În prezent, conform statisticilor Comisiei Europene, turismul a devenit un sector cheie, reprezentând peste 5% din PIB, fiind vizat ca obiect de activitate de aproximativ 1,8 milioane de firme şi angajând, astfel, în jur de 5,2% din totalul forţei de muncă. În comparaţie cu întreprinderile mari, întreprinderile mici şi mijlocii se implică mai mult în domeniul serviciilor şi mai puţin în activităţi de producţie. Motivul principal este legat de faptul că activităţile vizând prestarea de servicii sunt, de obicei, mai puţin intensive în capital, firmele mici şi mijlocii întâmpinând dificultăţi mai mari în mobilizarea şi acumularea de capital. În 2010, de exemplu, aproximativ 12,6 milioane de între- prinderi mici şi mijlocii, ceea ce înseamnă mai mult de jumătate din total, s-au angajat în comerţ şi în activităţi economice din domeniul imobiliar şi al închirierilor. La cealaltă extremă, dacă, de exemplu, 40% dintre întreprinderile mari au fost active în industria prelucră- toare, ponderea deţinută de întreprinderile mici şi mijlocii în totalul 18  AFACERI ÎN MEDIUL EUROPEAN firmelor din acest sector fiind de doar puţin peste 10% (Wymenga et al., 2011). Aceeaşi tendinţă se manifestă şi în anul 2011, aşa cum con- firmă şi datele din tabelul următor: Tabelul 1.3. Numărul de întreprinderi mici şi mijlocii şi firme mari angajate în activităţi de producţie şi în prestarea de servicii în Uniunea Europeană (2011) Întreprinderi mici Sectorul de activitate Firme mari şi mijlocii Producţie 2.229.666 22.258 Servicii 15.418.171 23.482 Sursa: ECORYS, EU SMEs in 2012: at the crossroads, Annual report on small and medium-sized enterprises in the EU, 2011/12, European Commission, DG- Enterprise, 2012. Cele mai importante sectoare de activitate în care activează întreprinderile mici și mijlocii din Uniunea Europeană sunt: comerțul cu ridicata și cu amănuntul, producție, construcții, activități profe- sionale, științifice și tehnice, cazare și alimentație. d) nivelul tehnologic al activității desfășurate Analiza poate fi continuată prin aprofundarea acestei clasi- ficări, împărţind întreprinderile mici şi mijlocii prestatoare de servicii în mai multe subcategorii, în funcţie de măsura în obiectul lor de activitate este intensiv din punctul de vedere al cunoştinţelor folosite, după cum urmează: Tabelul 1.4. Repartizarea întreprinderilor prestatoare de servicii în funcţie de utilizarea cunoştinţelor de înalt nivel (UE27-2012) Număr de Număr de Pondere Pondere Tipul de servicii prestate întreprinderi IMM (%) (%) mari Servicii intensive în cunoştinţe (KIS - 4.378.853 28,93% 7.594 32,93% Knowledge Intensive Services), din care: 19  MEDIUL EUROPEAN AL AFACERILOR Număr de Număr de Pondere Pondere Tipul de servicii prestate întreprinderi IMM (%) (%) mari - Servicii intensive în cunoştinţe destinate pieţei: consultanţă legală, consultanţă de 3.433.896 78,42% 5.049 66,49% afaceri şi management, evidenţă şi expertiză contabilă etc. - Servicii intensive în cunoştinţe de înalt nivel tehnic: audiovizual, TV, 788.695 18,01% 1.970 25,94% cercetare-dezvoltare etc. - Alte servicii intensive în cunoştinţe: editare, 156.262 3,57% 575 7,57% medicină veterinară, administraţie etc. Servicii puţin intensive în cunoştinţe (LKIS – Less Knowledge Intensive Services): comerţ cu 10.754.614 71,07% 15.469 67,07% ridicata şi cu amănuntul, service, reparaţii şi întreţinere, depozitare, curierat etc. Totalul firmelor specializate în prestarea 15.133.467 100% 23.063 100% de servicii Sursa: European Commission – A Recovery on the Horizon – Annual Report on European SMEs 2012/2013. Se poate observa, astfel, menţinerea tendinţei conform căreia majoritatea întreprinderilor mici şi mijlocii specializate în prestarea de servicii desfăşoară activităţi care nu necesită un nivel înalt în ceea ce priveşte deţinerea de cunoştinţe de înalt nivel, tocmai din pricina dificultăţilor mai mari în ceea ce priveşte obţinerea capitalului 20  AFACERI ÎN MEDIUL EUROPEAN necesar prestării unor servicii cu un nivel mai mare al intensităţii folosirii cunoştinţelor. Tabelul 1.5. Numărul de locuri de muncă create de firme, în funcție de mărimea acestora și intensitatea lor în cunoștințe (UE27-2012) Pondere Întreprinderi Pondere Tipul de servicii prestate IMM (%) mari (%) Servicii intensive în cunoştinţe (KIS - 14.139.295 25,00% 8.677.442 31,37% Knowledge Intensive Services), din care: - Servicii intensive în cunoştinţe destinate pieţei: consultanţă legală, consultanţă de 10.454.208 73,94% 5.900.439 68,00% afaceri şi management, evidenţă şi expertiză contabilă etc. - Servicii intensive în cunoştinţe de înalt nivel 2.957.116 20,91% 2.397.652 27,63% tehnic: audiovizual, TV, cercetare-dezvoltare etc. - Alte servicii intensive în cunoştinţe: editare, 727.971 5,15% 379.351 4,37% medicină veterinară, administraţie etc. Servicii puţin intensive în cunoştinţe (LKIS – Less Knowledge Intensive Services): comerţ cu ridicata 42.411.283 75,00% 18.982.568 68,63% şi cu amănuntul, service, reparaţii şi întreţinere, depozitare, curierat etc. Totalul firmelor specializate în prestarea de 56.550.578 100% 27.660.010 100% servicii Sursa: European Commission – A Recovery on the Horizon – Annual Report on European SMEs 2012/2013. 21  MEDIUL EUROPEAN AL AFACERILOR Tabelul 1.6. Valoarea adăugată creată de întreprinderi, în funcție de mărimea acestora și intensitatea lor în cunoștințe (UE27-2012) Pondere Întreprinderi Pondere Tipul de servicii prestate IMM (%) mari (%) Servicii intensive în cunoştinţe (KIS - 698.090 32,15% 548.130 43,14% Knowledge Intensive Services), din care: - Servicii intensive în cunoştinţe destinate pieţei: consultanţă legală, consultanţă de 489.489 70,12% 226.309 41,29% afaceri şi management, evidenţă şi expertiză contabilă etc. - Servicii intensive în cunoştinţe de înalt nivel tehnic: audiovizual, TV, 171.212 24,52% 292.852 53,43% cercetare-dezvoltare etc. - Alte servicii intensive în cunoştinţe: editare, 37.389 5,36% 28.969 5,28% medicină veterinară, administraţie etc. Servicii puţin intensive în cunoştinţe (LKIS – Less Knowledge Intensive Services): comerţ cu 1.473.526 67,85% 722.325 56,86% ridicata şi cu amănuntul, service, reparaţii şi întreţinere, depozitare, curierat etc. Totalul firmelor specializate în prestarea 2.171.615 100% 1.270.455 100% de servicii Sursa: European Commission – A Recovery on the Horizon – Annual Report on European SMEs 2012/2013. 22  AFACERI ÎN MEDIUL EUROPEAN Sunt interesante pentru a suprinde principalele caracteristici ale sectorului productiv european și informațiile privind numărul de firme aparținând acestui sector, numărul de locuri de muncă create și valoarea adăgată realizată de acestea. Tabelul 1.7. Distribuția firmelor din sectorul productiv în funcție de mărime și de intensitatea tehnologică (UE-27, 2012) IMM Întreprinderi mari Număr Pondere Număr Pondere Low-tech 1.077.914 52,43% 5.291 32,24% Medium-low-tech 720.416 35,04% 4.326 26,36% Medium-high-tech 210.268 10,23% 5.569 33,93% High-Tech 47.269 2,30% 1.225 7,47% Total Manufacturing 2.055.867 100% 16.411 100% Sursa: European Commission – A Recovery on the Horizon – Annual Report on European SMEs 2012/2013. Tabelul 1.8. Numărul de locuri de muncă din firme cu profil productiv, în funcție de mărimea acestora și de intensitatea lor tehnologică (UE-27, 2012) IMM Întreprinderi mari Număr Pondere Număr Pondere Low-tech 7.947.153 43,87% 3.124.645 24,86% Medium-low-tech 6.137.985 33,88% 2.814.075 22,39% Medium-high-tech 3.383.648 18,68% 5.575.815 44,37% High-Tech 647.885 3,57% 1.052.593 8,38% Total Manufacturing 18.116.671 100% 12.567.128 100% Sursa: European Commission – A Recovery on the Horizon – Annual Report on European SMEs 2012/2013. Tabelul 1.9. Valoarea adăugată în cadrul firmelor cu profil productiv, în funcție de mărimea acestora și de intensitatea lor tehnologică (UE-27, 2012) IMM Întreprinderi mari Mil. EUR Pondere Mil. EUR Pondere Low-tech 246.336 34,87% 185.238 20,92% Medium-low-tech 248.255 35,14% 178.329 20,14% 23  MEDIUL EUROPEAN AL AFACERILOR IMM Întreprinderi mari Mil. EUR Pondere Mil. EUR Pondere Medium-high-tech 172.870 24,47% 403.360 45,55% High-Tech 39.051 5,52% 118.589 13,39% Total Manufacturing 706.512 100% 885.516 100% Sursa: European Commission – A Recovery on the Horizon – Annual Report on European SMEs 2012/2013. Întreprinderile mici și mijlocii au fost afectate serios de criza economică și financiară globală, atât din punctul de vedere al numărului de locuri de muncă create, cât și din perspectiva valorii adăugate. După căderea bruscă din anul 2008, asistăm la un proces dificil de revenire din criză, numai opt state (Germania, Franța, Suedia, Belgia, Austria, Luxemburg, Marea Britanie și Malta) înregistrând, în 2013 față de 2008, plusuri nete din ambele puncte de vedere, în timp ce alte patru țări (Estonia, Lituania, Danemarca și Finlanda) au înregistrat plusuri nete doar în ceea ce privește valoarea adăugată. d) forma de proprietate (publică sau privată) În ciuda predominanţei afacerilor aparţinând sectorului privat, entităţile de afaceri aflate în proprietatea statului constituie o prezenţă deloc de neglijat în toate ţările Uniunii Europene, acestea fiind întâlnite, mai ales, în sectoare cheie ale economiei (apărare, transport, servicii publice etc.). Aceste firme se pot afla în proprie- tatea guvernelor naţionale sau federale, a autorităţilor locale sau regionale, ultimele decenii aducând o diminuare a ponderii acestui sector, mai ales pe seama privatizărilor pe care le-a implicat tranziţia la economia de piaţă a statelor din Europa Centrală şi de Est. Raportul dintre sectorul public şi cel privat ţine, într-o oarecare măsură, şi de ideologia economică a fiecărui stat membru. Astfel, în mod tradiţional, Franţa şi Germania pledează spre un capitalism continental, Marea Britanie este susţinătoarea paradigmei economice anglo-saxone, în timp ce statele nordice sunt adeptele unei demo- craţii sociale (Bomberg și Stubb, 2005). În acest sens, pe continentul european au fost identificate următoarele tipuri concrete de economie de piaţă (Ignat et al., 2004): 24  AFACERI ÎN MEDIUL EUROPEAN - tipul anglo-saxon – se referă la economiile de piaţă cele mai liberale şi cele mai puţin înclinate spre dirijism şi intervenţie a statului în economică, adepte ale principiului conform căruia întreprinderea privată şi libera iniţiativă sunt superioare intervenţiei guvernamentale; - tipul vest-european – cuprinde economiile de piaţă caracte- rizate printr-un pronunţat caracter dirijist, intensitatea acestuia variind în funcţie de orientarea politică a guvernu- lui, şi adepte ale intervenţiei active a statului în economie; - tipul de economie socială de piaţă – reprezintă un sistem economic care tinde spre asigurarea libertăţii pieţei conco- mitent cu existenţa unei armonii sociale, în care sectorul privat cooperează cu cel public, cu scopul satisfacerii cores- punzătoare a unor cerinţe economico-sociale. 1.3. Small Business Act Adoptat în iunie 2008, Small Business Act for Europe (SBA) are la bază voința politică exprimată la nivelul Comisiei Europene în ceea ce privește recunoașterea rolului central pe care întreprinderile mici și mijlocii îl au în cadrul economiei Uniunii Europene, creând, de asemenea, un cadru strategic pentru îmbunătățirea premiselor care stau la baza dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii. Așa cum este menționat încă din introducerea acestui docu- ment, necesitatea unei astfel de „legi a întreprinderilor mici și mijlocii” derivă din faptul că una dintre cele mai importante provo- cări ale Uniunii Europene este „gestionarea tranziției către o econo- mie bazată pe cunoaștere”, de reușita unui astfel de demers urmând să depindă nivelul de competitivitate și dinamism al economiei europene, capacitatea acesteia de a oferi locuri de muncă „mai numeroase și mai bune” și „un nivel mai ridicat de coeziune socială”. Documentul confirmă rolul pe care întreprinderile mici și mijlocii îl au în calitate de „creatori de oportunități de angajare și de actori-cheie ai prosperității colectivităților locale și regionale”, fiind conștientizat faptul că de capacitatea Uniunii Europene de a valoriza potențialul acestora de creștere și de inovare va depinde viitoarea 25  MEDIUL EUROPEAN AL AFACERILOR prosperitate a economiei europene, mai ales în condițiile noilor evoluții la nivel mondial. O altă premisă care a stat la baza elaborării și adoptării acestui document este reprezentată de conștientizarea diferențelor dintre mediile locale, regionale și naționale în care activează întreprinderile mici și mijlocii, ca și a caracterului eterogen al acestor activități economice, atât în ceea ce privește dimensiunea, obiectul de activitate, modul de funcționare, nevoile specifice etc., dat fiind faptul că SBA se referă la acele companii cu mai puțin de 250 de angajați, reprezentând 99% din totalul firmelor europene. Un prim obiectiv al SBA este cel legat de schimbarea perspec- tivei pe care societatea o are în ceea ce privește antreprenoriatul și a importanței pe care aceasta i-o conferă antreprenorului. Pentru a fructifica la maximum potențialul pe care întreprinderile mici și mijlocii îl dețin, este necesară crearea unui mediu de afaceri în care potențialii întreprinzători să fie încurajați să ia în considerare dema- rarea propriei afaceri, spiritul antreprenorial și asumarea de riscuri fiind apreciate și de către decidenții de politici, dar și de media și de simplii cetățeni. La baza întregii viziuni strategice privind întreprinderile mici și mijlocii stă principiul „Gândiți mai întâi la scară mică”, cadrul legal și orice decizie cu impact asupra mediului de afaceri urmând să respecte majoritatea celor cărora li se adresează, SBA propunându-și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii și eliminarea obstacolelor care stau în calea creșterii acestora. Comisia Europeană folosește SME Performance Review pentru a monitoriza și evalua progresul anual pe care statele membre îl fac în ceea ce privește implementarea Small Business Act. Deși nu este vorba de vreo lege sau de vreun act normativ a cărui aplicare să fie obligatorie, SBA încorporează, totuși, o serie de linii directoare și măsuri care pot fi adaptate condițiilor specifice din fiecare stat membru, contribuind, în același timp, la creșterea gradului de armonizare la nivelul Uniunii Europene. Instrumentele folosite în formularea acestei strategii comu- nitare privind întreprinderile mici și mijlocii se referă la: un set de 10 principii care ar trebui să ghideze procesul de elaborare și de 26  AFACERI ÎN MEDIUL EUROPEAN aplicarea a politicilor cu impact asupra întreprinderilor mici și mijlocii, atât la nivelul Uniunii Europene, cât și la nivelul statelor membre; o serie de propuneri legislative care au la bază principiul „Gândiți mai întâi la scară mică” privind ajutoarele de stat, statutul de societate privată europeană, taxa pe valoare adăugată etc.; noi măsuri strategice prin care să fie puse în aplicare principiile enunțate anterior, în concordanță cu nevoile specifice ale întreprinderilor mici și mijlocii, atât la nivel comunitar, cât și la nivelul statelor membre. În continuare vor fi prezentate cele 10 principii, rațiunea care a stat la baza adoptării lor și măsurile concrete propuse pentru transpunerea în practică a acestora, în conformitate cu Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, „Gândiți mai întâi la scară mică”: Prioritate pentru IMM-uri, un „Small Business Act” pentru Europa: I. UE și statele membre trebuie să creeze un mediu în care antreprenorii și întreprinderile familiale să poată prospera și unde spiritul antreprenorial să fie recompensat. Aceștia trebuie să acorde o atenție deosebită viitorilor antreprenori, încurajând, în special, spiritul antreprenorial și talentul, mai ales în rândul tinerilor și al femeilor, și simplificând condițiile transmiterii de întreprinderi. Luarea în considerare a acestui principiu a avut la bază faptul că ponderea europenilor care iau în calcul posibilitatea demarării unei afaceri era mult mai mică decât cea pe care o întâlneam, de exemplu, în cazul americanilor. De asemenea, sistemul de învăță- mânt, mai ales prin programa școlară, nu stimulează dezvoltarea spiritului antreprenorial și nici nu contribuie în vreun fel la valorizarea antreprenoriatului, elevii neputând dobândi competențele necesare în cazul alegerii unui astfel de parcurs profesional. În același timp, dificultățile pe care le întâmpină transmiterea companiilor de la un proprietar la altul cresc riscul închiderii acestor afaceri odată cu înaintarea în vârstă a proprietarilor acestora. În plus, întreprinderilor familiale, care au asigurată premisa de continuitate, 27  MEDIUL EUROPEAN AL AFACERILOR și rolului tradițional al acestora în economie („caracter tipic local”, „comportament responsabil din punct de vedere social”, „capacitatea de a combina tradiția și inovația”) li se acordă o importanță foarte redusă. Nu trebuie neglijate nici problemele induse de decalajele tot mai mari dintre femei și bărbați în ceea ce privește antreprenoriatul, ca și insuficienta exploatare a potențialului antreprenorial al imigranților. Pentru traspunerea în practică a acestui principiu, Comisia Europeană își propunea să promoveze cultura antreprenorială și să încurajeze schimburile de bune practici, în ceea ce privește formarea spiritului antreprenorial, să organizeze o săptămână europeană a întreprinderilor mici și mijlocii, să inițieze programe de stimulare a spiritului antreprenorial în rândul tinerilor, să sprijine inițiativele de tutorat și să stimuleze antreprenoriatul în rândul femeilor cu studii superioare etc. În același timp, statele membre erau invitate să includă antre- prenoriatul în programa școlară, stimulând spiritul de inovație și cel antreprenorial în rândul tinerilor, să se asigure de importanța pe care cadrele didactice o acordă formării spiritului antreprenorial și corelării acestuia cu materialele didactice utilizate, să creeze cadrul unei comunicări constante și reale cu mediul de afaceri pentru a îmbunătăți permanent strategiile de dezvoltare a spiritului antrepre- norial, să degreveze procesul de transmitere a întreprinderilor de taxe și impozite care ar îngreuna demersul, să sprijine femeile și imi- granții să devină antreprenori etc. II. Statele membre trebuie să asigure antreprenorilor cinstiți care au dat faliment posibilitatea de a beneficia în mod rapid de o a doua șansă. Cel de-al doilea principiu avea la bază o realitate a economiei de piață, și anume aceea că un număr deloc neglijabil de întreprinderi mici și mijlocii intră anual în faliment, afectând un număr semnificativ de locuri de muncă. În Uniunea Europeană este încă generalizată percepția negativă care este asociată unui întreprinzător care a trecut prin experiența falimentului, fiind subestimat potențialul 28  AFACERI ÎN MEDIUL EUROPEAN acestuia de a dezvolta o afacere prosperă și existând o anumită reținere în a colabora cu sau de a cumpăra de la o astfel de companie. Pentru transpunerea în practică a acestui principiu, Comisia Europeană urma să continue să promoveze o „politică a celei de-a doua șanse”, stimulând schimbul celor mai bune practici între statele membre, în timp ce statele membre erau invitate să contribuie, prin diferite campanii de informare sau prin alte metode, la crearea unei imagini pozitive în societate a întreprinzătorilor care doresc să înceapă o nouă afacere după ce ce au trecut prin experiența falimen- tului, să simplifice procedurile de lichidare a unei întreprinderi aflate în faliment, să asigure egalitatea de tratament între cei care au trecut printr-un faliment și cei aflați la prima experiență antreprenorială și să evite orice fel de discriminare în ceea ce privește programele de sprijinire a afacerilor. III. UE și statele membre ar trebui să elaboreze norme în conformitate cu principiul ”Gândiți mai întâi la scară mică”, ținând cont de caracteristicile IMM-urilor atunci când elabo- rează legislația și simplificând cadrul de reglementare existent. Includerea în document a acestui principiu este justificată de faptul că cele mai multe dintre întreprinderile mici și mijlocii din Uniunea Europeană considerau cadrul de reglementare și normele sau orice obligații cu caracter administrativ ca fiind una dintre cele mai împovărătoare constrângeri impuse acestor firme. Situația este cu atât mai gravă, cu cât aceeași legislație și aceleași restricții și pro- ceduri se aplică și întreprinderilor mici și mijlocii ca și întreprin- derilor mari, povara fiind, evident, disproporționată și constituind o piedică în calea dezvoltării acestora. Pentru a asigura conformitatea cu principiul „Gândiți mai întâi la scară mică”, Comisia Europeană își propunea, printre altele, respectarea riguroasă a principiilor de subsidiaritate și de proporțio- nalitate în cadrul viitoarelor inițiative legislative și administrative. De asemenea, Comisia se angaja, iar statele membre erau invitate să folosească o serie de instrumente (recunoașterea mutuală, autoregle- 29  MEDIUL EUROPEAN AL AFACERILOR mentarea sau coreglementarea) în vederea minimizării costurilor și sarcinilor întreprinderilor, să evalueze impactul politicilor privind întreprinderile mici și mijlocii și să folosească rezultatele acestor evaluări în procesul de fundamentare a noilor inițiative, să asigure un cadru de consultare cu părțile interesate în procesul de adoptare a unor propuneri legislative sau administrative cu impact asupra întreprinderilor, să instituie măsuri specifice pentru întreprinderile mici și mijlocii (inclusiv pentru microîntreprinderi), cum ar fi „derogările, perioadele de tranziție și scutirile” etc., atunci când asemenea decizii sunt justificate. În plus, în vederea îmbunătățirii mediului de afaceri din punctul de vedere al cadrului de reglementare, din perspectiva apli- cării principiului „Gândiți mai întâi la scară mică”, Comisia Europeană urma să prezinte măsuri concrete privind reducerea sarcinilor administrative impuse întreprinderilor și simplificării legis- lației aplicabile acestora, mai ales în ceea ce privește dreptul socie- tăților comerciale. În același timp, statele membre își asumau obli- gația de a adopta măsuri privind reducerea sarcinilor administrative și de ridica plafonul de înregistrare ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată până la 100.000 EUR. IV. UE și statele membre trebuie să se asigure că admi- nistrațiile publice reacționează la nevoile IMM-urilor și că facilitează pe cât posibil viața acestora, încurajând, mai ales, recursul la serviciile administrative online și soluțiile de tipul „ghișeului unic”. În ceea ce privește acest principiu, el avea la bază faptul că eliminarea procedurilor birocratice greoaie și costisitoare, consuma- toare de timp și de resurse umane și financiare, prin implementarea, de exemplu, a unor servicii administrative online și a ghișeelor unice în cadrul unei administrații publice moderne și simplificarea sau reducerea numărului procedurilor de autorizare, ar permite întreprin- derilor mici și mijlocii să aloce aceste resurse activităților de cercetare, dezvoltare, inovare și ar crea premisele creșterii numărului de locuri de muncă. 30  AFACERI ÎN MEDIUL EUROPEAN Pentru transpunerea în practică a acestui principiu, statele membre erau invitate, printre altele, să reducă semnificativ taxele percepute de autoritățile guvernamentale pentru înregistrarea unei întreprinderi, așa cum au făcut statele cu economiile cele mai competitive, să reducă până la mai puțin de o săptămână perioada de timp necesară pentru înființarea unei firme, dacă este cazul, să simplifice procedurile de autorizare a activităților economice, să nu solicite informații de la firme atât timp cât acestea se află deja în posesia unei autorități publice etc. V. UE și statele membre trebuie să adapteze instrumentele puterilor publice la nevoile IMM-urilor. Acestea trebuie să utilizeze codul bunelor practici pentru a oferi autorităților contractante orientări cu privire la modul de aplicare a cadrului comunitar al achizițiilor publice, într-un mod care să faciliteze participarea IMM-urilor la respectivele achiziții. În scopul remedierii disfuncționalităților pieței, cu care IMM-urile se confruntă pe toată durata ciclului lor de viață, este important să se exploateze mai judicios posibilitățile oferite de normele comunitare referitoare la ajutoarele de stat în sprijinul tinerelor întreprinderi și să se prevadă stimulente pentru IMM-uri. Putem aprecia faptul că achizițiile publice derulate în statele membre ale Uniunii Europene, deși reprezintă peste 15% din PIB comunitar, nu constituie oportunități accesate suficient de întreprin- derile mici și mijlocii, mai ales din cauza lipsei de informații privind aceste proceduri, dar și din cauza preferinței autorităților guverna- mentale pentru firmele mari (inclusiv prin stabilirea de criterii de calificare sau, chiar, atribuire în favoarea acestora), cu experiență pe măsură, în defavoarea celor mici și mijlocii, deși acestea ar putea avea un potențial inovator mai mare. Aceeași situație poate fi întâlnită și în cazul ajutoarelor de stat și a altor forme similare de sprijinire a afacerilor, cauzele fiind legate, de cele mai multe ori, fie de complexitatea sau durata procedurilor de accesare a sprijinului financiar, fie de neaplicarea de către statele membre a tuturor 31  MEDIUL EUROPEAN AL AFACERILOR mecanismelor de sprijinire a întreprinderilor mici și mijlocii sau de insuficienta informare a potențialilor beneficiari privind oportu- nitățile existente. Pentru transpunerea în practică a acestui principiu, Comisia Europeană își propunea să promoveze bunele practici în domeniu ale statelor membre, mai ales în ceea ce privește „reducerea birocrației, ameliorarea transparenței și informării și asigurarea unor condiții echitabile pentru IMM-uri”, să facă și mai vizibile procedurile de achiziții publice derulate de autoritățile statelor membre, să publice informări periodice privind oportunitățile de sprijin financiar desti- nate întreprinderilor mici și mijlocii etc. În același timp, statele membre erau invitate să utilizeze mediul online pentru diseminarea informațiilor privind achizițiile publice, să crească vizibilitatea opor- tunităților de subcontractare a unor părți din contract, să nu impună exigențe disproporționate față de obiectul procedurii de achiziție publică, atât din perspectiva criteriilor de calificare, cât și a capa- cității financiare, să adapteze programele de sprijinire a întreprin- derilor mici și mijlocii în raport cu nevoile specifice ale acestora etc. VI. UE și statele membre trebuie să faciliteze accesul IMM- urilor la finanțare, în special la capitalul de risc, la microcredit și la finanțarea de tip mezanin și punerea în aplicare a unui cadru juridic și comercial care să favorize- ze punctualitatea plăților cu ocazia tranzacțiilor comerciale. Unul dintre cele mai importante aspecte care influențează performanța economică și poziția pe care o firmă o ocupă pe piață se referă la modul și costul finanțării afacerilor, obținerea fondurilor necesare putând constitui o dificultate majoră pentru întreprinzători și ocupând cel de-al doilea loc în ierarhia problemelor cu care aceștia se confruntă. Chiar dacă Uniunea Europeană și statele membre au conștientizat importanța acestor aspecte și au alocat bugete semnificative unor programe de finanțare a afacerilor, problema este, încă, una de actualitate, mai ales în condițiile în care băncile și alte instituții de finanțare nu își asumă riscurile pe care le implică o activitate economică aflată la început de drum, precum și în 32  AFACERI ÎN MEDIUL EUROPEAN contextul dificultăților cu care sistemul financiar internațional s-a confruntat în ultimii ani. Totodată, firmele mici și mijlocii au nevoie de formare în ceea ce privește modul de alegere a formei optime de finanțare a afacerilor, accentuând avantajele și dezavantajele fiecăreia, dar și în ceea ce privește modul de prezentare a ideii de afaceri unor potențiali investitori, inclusiv redactarea unui plan de afaceri (bănci, fonduri de investiții, business angels etc.). La acestea se adaugă întârzierile înregistrate la încasarea facturilor emise, ceea ce creează premise pentru intrarea firmei respective în stare de insolvabilitate, cu efecte negative asupra producției naționale și a ocupării forței de muncă. În vederea transpunerii în practică a acestui principiu, Comisia Europeană se angaja să ofere statelor membre asistență în dezvoltarea de programe de pregătire, în timp ce statele membre erau invitate să implementeze programe de finanțare care să acopere nevoile de finanțare ale firmelor mici și mijlocii, să asigure tratamentul egal al fondurilor de risc existente pe piața unică și a celor naționale, să stimuleze investițiile prin măsuri de ordin fiscal (de exemplu, scutirea de impozitul pe profitul reinvestit), să asigure utilizarea integrală a fondurilor structurale și de coeziune și a celor destinate agriculturii și dezvoltării rurale disponibile din bugetul Uniunii Europene și pentru care întreprinderile mici și mijlocii sunt eligibile. VII. UE și statele membre trebuie să încurajeze IMM-urile să profite mai mult de oportunitățile oferite de piața unică, în special îmbunătățind guvernanța politicii privind piața unică și informarea referitoare la această politică, permițând o mai bună reprezentare a intereselor IMM-urilor în cadrul elaborării de standarde și facilitând accesul IMM-urilor la brevete și mărci comerciale. Acest principiu avea la bază premisa că piața unică europeană le oferă firmelor europene accesul la o piață comună de peste 500 de milioane de consumatori, care le oferă companiilor oportunități suplimentare, inclusiv prin înlocuirea unor reglementări naționale, diferite de la țară la țară, cu un set de norme comune, aplicabile 33  MEDIUL EUROPEAN AL AFACERILOR tuturor statelor membre. Firmele active pe piața unică, fiind constrânse să facă față concurenței din partea producătorilor din celelalte state membre, vor face mai ușor față globalizării și își vor putea extinde afacerile și dincolo de granițele Uniunii Europene. Însă aceste oportunități nu sunt exploatate corespunzător de întreprin- derile mici și mijlocii din statele membre, diferențele naționale constituind, încă, bariere suficient de importante în calea expansiunii afacerilor pe piața europeană. Pentru a transpune în practică acest principiu, Comisia Euro- peană își propunea să monitorizeze piața unică și sectoarele de activitate, pentru a identifica măsura în care întreprinderile mici și mijlocii profită de oportunitățile pieței comune, să promoveze utili- zarea semnăturii electronice și a autentificării electronice interope- rabile, să finanțeze accesul întreprinderilor mici și mijlocii la standardizare și informarea acestora cu privire la standardele euro- pene și modul de utilizare a acestora etc. În același timp, organismele europene de standardizare erau invitate să ia măsurile care se impun pentru reducerea costului accesului la aceste standarde, să ofere asistență întreprinderilor mici și mijlocii, să publice sistematic infor- mații relevante privind standardele europene etc. De asemenea, statele membre erau invitate să asigure aplicarea corectă a princi- piului recunoașterii reciproce, să încurajeze organismele naționale de standardizare să ia măsurile necesare reducerii costurilor accesului la aceste standarde, să asigure componența echitabilă a comitetelor de standardizare, să ofere consiliere întreprinderilor mici și mijlocii, inclusiv în ceea ce privește protecția împotriva practicilor comerciale neloiale. VIII. UE și statele membre trebuie să promoveze ameliorarea competențelor în cadrul IMM-urilor, precum și toate formele de inovare. Ele trebuie să încurajeze investițiile IMM-urilor în cercetare și participarea acestora la programe de sprijinire a cercetării și dezvoltării, a cercetării transnaționale, a grupării și a gestionării active a proprietății intelectuale de către IMM-uri. 34  AFACERI ÎN MEDIUL EUROPEAN Majoritatea întreprinzătorilor consideră că sistemul de învă- țământ nu oferă, de cele mai multe ori, cadrul propice dobândirii competențelor necesare antreprenorilor și angajaților acestora, în acest context fiind pusă în discuție asigurarea condițiilor dobândirii „competențelor esențiale, cum ar fi cititul, scrisul, cunoștințe în domeniul științelor naturale, al gestionării, al tehnicii, al tehnolo- giilor informațiilor și comunicațiilor (TIC), competențe lingvistice și de a le permite să fie creativi.” Politicile comunitare au avut în vedere și până în prezent, inclusiv prin alocarea de fonduri, promovarea adaptabilității lucră- torilor, antreprenorilor și întreprinderilor, mare parte din finanțări fiind destinate întreprinderilor mici și mijlocii. Se va menține aceeași orientare, inclusiv în ceea ce privește învățarea pe parcursul vieții, mai ales în condițiile în care lipsa unor competențe-cheie poate fi corelată cu insuficienta exploatare a potențialului existent de cerce- tare-dezvoltare-inovare. În aceeași direcție sunt orientate și eforturile de stimulare a comunicării dintre mediul de afaceri și instituțiile de învățământ superior și de cercetare, mai ales în sensul promovării unor relații de colaborare și parteneriat. În vederea transpunerii în practică a acestui principiu, Comisia Europeană își propunea extinderea sistemului de promovare a mobilității ucenicilor, dezvoltarea unui portal european privind competențele informatice și cariera profesională, publicarea unui ghid online privind afacerile electronice (e-business), stimularea participării companiilor la programele-cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică, simplificarea normelor privind ajutoarele de stat, susținerea capacității de cercetare și inovare a întreprinderilor mici și mijlocii, utilizarea cluster-ului ca instrument de stimulare a inovării în cadrul întreprinderilor mici și mijlocii și de dezvoltare a acestora etc. În același timp, statele membre erau invitate să sprijine între- prinderile mici și mijlocii în eforturile pe care acestea le depun pentru a-și internaționaliza afacerile, a-și crea o identitate electronică pentru a permite facturarea și tranzacțiile online și pentru a-și dezvolta competențele în domeniul cercetării, dezvoltării și inovării, 35  MEDIUL EUROPEAN AL AFACERILOR de exemplu, „prin intermediul accesului simplificat la infrastructurile publice de cercetare, prin utilizarea serviciilor de cercetare și dezvoltare, prin recrutarea și formarea de personal calificat, în conformitate cu noul cadru comunitar privind ajutoarele de stat pentru cercetare, dezvoltare și inovare”. IX. UE și statele membre trebuie să permită IMM-urilor să transforme provocările legate de mediu în oportunități. Ele trebuie să furnizeze mai multe informații, expertiză și stimulente financiare pentru a permite fructificarea deplină a oportunităților oferite de noile piețe „verzi” și o mai mare eficiență energetică, în parte prin implementarea unor sisteme de management de mediu în IMM-uri. Acest principiu are la bază faptul că întreprinderile mici și mijlocii trebuie să facă față unor provocări, precum schimbările climatice, aprovizionarea cu energie și dezvoltarea durabilă, în condițiile în care apar noi oportunități pe piață prin cererea din ce în ce mai mare de produse și servicii ecologice. Deocamdată, nu poate fi identificat la nivelul întreprinderilor mici și mijlocii un interes deosebit în economisirea energiei sau, în general, a resurselor utilizate, foarte puține dintre ele implementând sisteme de eficiență energetică. Această abordare le face tot mai vulnerabile în fața tendinței de creștere a prețurilor la energie și la materii prime, cu efecte negative asupra competitivității acestora și a poziției pe care acestea le ocupă pe piață. Pentru a transpune în practică acest principiu, Comisia Euro- peană își propunea să faciliteze accesul întreprinderilor mici și mijlocii la sistemul de management și audit de mediu (EMAS), să finanțeze crearea unei rețele de experți în eficacitate ecologică și energetică, să sprijine întreprinderile nou înființate inovatoare și pe cele care inovează în domenii cu impact asupra protecției mediului înconjurător etc. În același timp, statele membre erau invitate să acorde stimulente întreprinderilor și produselor eficiente din punct de vedere ecologic și să utilizeze integral fondurile alocate programelor 36  AFACERI ÎN MEDIUL EUROPEAN legate de politica de coeziune și destinate sprijinirii produselor și proceselor ecologice în cadrul întreprinderilor mici și mijlocii. X. UE și statele membre trebuie să sprijine și să încurajeze IMM-urile să beneficieze de creșterea piețelor din exteriorul UE, în special printr-un sprijin specific pieței și prin activități de formare în afaceri. Acest ultim principiu este corelat cu faptul că un număr foarte mic de întreprinderi mici și mijlocii și-au extins, până în prezent, afacerile pe piețe din afara Uniunii Europene sau utilizează materii prime sau materiale achiziționate dintr-un alt stat. Astfel, întreprin- derile mici și mijlocii nu exploatează oportunitățile pe care o serie de piețe naționale le oferă, printre acestea remarcându-se țările candi- date la aderare și cele care fac obiectul politicii europene de vecină- tate. Pentru a avea succes pe o piață exterioară Uniunii Europene, întreprinderile mici și mijlocii au nevoie de sprijin în obținerea de informații referitoare la partenerii potențiali și canalele de pătrundere pe piața respectivă, dar și în depășirea barierelor culturale și legale din calea schimburilor comerciale. Aceste aspecte devin cu atât mai importante, cu cât barierele comerciale au un impact negativ mai mare asupra întreprinderilor mici și mijlocii decât asupra întreprin- derilor mari, acestea din urmă având resurse mai multe și o capa- citate mai mare de a face față unor astfel de riscuri. Pentru a pune în practică acest principiu, Comisia Europeană și-a propus crearea unor echipe însărcinate cu accesul pe principalele piețe de export, pentru creșterea gradului de informare a întreprin- derilor mici și mijlocii cu privire la eventualele bariere care ar afecta negativ schimburile comerciale. De asemenea, urma să depună eforturi (prin derularea de negocieri în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului sau acorduri bilaterale) pentru deschiderea piețelor unor țări dezvoltate, nou industrializate sau emergente, să promoveze relațiile economice cu China și India, în timp ce statele membre erau încurajate să sprijine consilierea întreprinderilor mici și mijlocii de 37  MEDIUL EUROPEAN AL AFACERILOR către întreprinderile mari pentru a le sprijini în asigurarea accesului pe piețele internaționale. Această inițiativă a Comisiei Europene a beneficiat de un larg suport din partea tuturor instituțiilor europene, a guvernelor statelor membre și a întreprinderilor mici și mijlocii, toate acestea subliniind importanța angajamentului politic luat la toate nivelurile de decizie, mai ales în ceea ce privește adoptarea celor 10 principii și transpu- nerea în practică a acestora prin aplicarea măsurilor concrete propuse. Comisia Europeană își asumă responsabilitatea monito- rizării progreselor realizate de statele membre în ceea ce privește aplicarea Small Business Act și va propune eventuale revizuiri în funcție de nevoile specifice identificate. 1.4. Revizuirea „Small Business Act” pentru Europa După realizarea și publicarea la sfârșitul anului 2009 a unui prim raport privind modul de aplicare a Small Business Act, acesta a fost supus unei revizuiri în anul 2011, aceasta bazându-se pe progresele înregistrate la nivel comunitar în ceea ce înseamnă apli- carea SBA și urmărind să definească noi acțiuni care să răspundă celor mai recente evoluții ale economiei mondiale. În același timp, au fost luate în considerare propuneri de îmbunătățire a cadrului creat prin Small Business Act, pe baza problemelor semnalate de părțile interesate, în vederea plasării firmei în centrul tuturor politicilor. Principalele progrese înregistrate la nivelul Comisiei Europene și identificate în Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regi- unilor, Revizuirea „Small Business Act” pentru Europa, se referă la: - un salt înainte în ceea ce privește îmbunătățirea mediului de afaceri; - creșterea rolului Uniunii Europene în accesarea finanțărilor; - îmbunătățirea accesului pe piețe, în special în ceea ce privește achizițiile publice; - spiritul antreprenorial devine o componentă a noii politici de inovare. 38  AFACERI ÎN MEDIUL EUROPEAN Printre cele mai semnificative evoluții înregistrate la nivelul statelor membre și identificate în același document se numără: - progresele în ceea ce privește îmbunătățirea mediului de afaceri au un ritm lent: deși toate statele membre au înțeles cât de importantă este punerea rapidă în aplicare a SBA, modul de abordare a problemelor și eficiența măsurilor aplicate variază semnificativ de la o țară la alta, mai ales în ceea ce privește reducerea sarcinilor cu caracter semnifi- cativ; - accesul la finanțare s-a îmbunătățit, dar soluționarea acestei provocări revine statelor membre: în condițiile manifestării crizei economice și financiare mondiale, majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene au adoptat o serie de măsuri vizând îmbunătățirea sau facilitarea accesului întreprin- derilor mici și mijlocii la finanțare, mai ales în ceea ce privește împrumuturile bancare, „prin intermediul unor împrumuturi subordonate avantajoase, unor scheme de garantare a creditelor sau a unor programe de microcredit”; - accesul pe piețe se îmbunătățește datorită introducerii de către statele membre a unor proceduri inovatoare de achiziții și a guvernării electronice: mai multe state membre (Cipru, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Franța, Germania, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Malta, Țările de Jos, Polonia, Portugalia, Republica Slovacă, Spania, Suedia și Regatul Unit) încurajează procesul de internaționalizare a afacerilor, sprijinind întreprinderile naționale în promovarea exporturilor, formularea de strategii de acces pe piețe străine, participarea la târguri comerciale etc.; unele guverne (Austria, Cipru, Franța, Germania, Ungaria, Irlanda, Lituania, Polonia, Portugalia, Suedia și Regatul Unit) au demarat promovarea „Codului european al bunelor practici în vederea facilitării accesului întreprinderilor mici și mijlocii la achizițiile publice”, cele mai importante măsuri fiind cele legate de îmbunătățirea accesului firmelor la infor- mații privind achizițiile publice prin utilizarea propriilor 39  MEDIUL EUROPEAN AL AFACERILOR pagini web și a site-urilor specializate; în același timp, unele state membre au dezvoltat programe de stimulare a cola- borării între firme (Italia – rețele de întreprinderi, Germania – rețele de clustere); - pentru a sprijini spiritul antreprenorial în această perioadă dificilă din punct de vedere economic, statele membre trebuie să își intensifice eforturile de simplificare a proce- durilor de faliment: în ceea ce privește simplificarea procedurilor de faliment, nu au fost înregistrate progrese semnificative, numai cinci state membre (Belgia, Finlanda, Irlanda, Spania și Regatul Unit) respectând recomandarea ca durata procedurilor aplicabile în cazul lichidării unei firme aflate în faliment, fără a exista suspiciunea vreunei fraude, să dureze mai puțin de un an; însă, pot fi consemnate progrese semnificative în domeniul reducerii costurilor asociate înființării de firme și a timpului necesar derulării acestor proceduri. Pornind de la progresele înregistrate și de la nevoile specifice identificate, revizuirea Small Business Act a presupus și promovarea unor noi acțiuni, menite să răspundă contextului economic nefavo- rabil generat de criza economică și financiară actuală și să asigure corespondența dintre SBA și Strategia 2020, în următoarele domenii: - concretizarea reglementării inteligente pentru IMM-urile europene Pentru ca reglementarea inteligentă să devină o realitate pentru întreprinderile mici și mijlocii din Uniunea Europeană, Comisia Europeană își propunea: să asigure „deplina disponibilitate a experti- zei IMM-urilor atunci când evaluează impactul noilor propuneri asupra acestora, luând în considerare, totodată, diferențele în ceea ce privește dimensiunile întreprinderilor, dacă este cazul”; să susțină aplicarea principiului „o singură dată”, acesta referindu-se la faptul că autoritățile guvernamentale nu ar trebui să ceară de la firme acele date sau documente care se află deja în posesia unei alte instituții a statului respectiv sau au fost solicitate anterior în cadrul unei alte 40  AFACERI ÎN MEDIUL EUROPEAN proceduri; să simplifice cadrul contabil și să ia în considerare reducerea suprareglementării pe care o reclamă cei mai mulți dintre întreprinzători; să monitorizeze performanța pieței unice europene, pentru a identifica și găsi soluțiile adecvate pentru eventualele pro- bleme identificate. În același timp, statele membre erau invitate să evalueze continuu impactul pe care legislația și cadrul general de reglementare a afacerilor îl au asupra întreprinderilor mici și mijlocii, să asigure un grad ridicat de predictibilitate prin prezentarea anuală a legislației planificate pentru următoarea perioadă bugetară, să aplice principiul „Gândiți mai întâi la scară mică” și în ceea ce privește procedurile administrative cu impact asupra întreprinderilor mici și mijlocii. - acordarea unei atenții deosebite nevoilor de finanțare ale întreprinderilor mici și mijlocii Situația economică actuală (de exemplu, criza economică a făcut ca multe întreprinderi mici și mijlocii să se confrunte cu deteriorarea situației financiare, chiar dacă afacerea era una viabilă și poziția pe piață era una destul de solidă) impune acordarea unei atenții speciale necesităților de finanțare ale IMM-urilor. Astfel, sunt încurajate efectuarea plăților la timp, relaxarea condițiilor de creditare a firmelor pe care le practică băncile comerciale, utilizarea pieței de capital pentru atragerea de fonduri, inițierea unor programe de garantare a creditelor și oferirea de stimulente cu caracter fiscal. În același context, trebuie luat în considerare sprijinul finan- ciar oferit de Uniunea Europeană, acest gen de instrumente trebuind să aibă un rol din ce în ce mai important în asigurarea finanțării afacerilor mici și mijlocii. Putem remarca interesul deosebit de care se bucură programele care promovează activitatea de cercetare, dezvoltare și inovare, firmele inovatoare și, în special cele aflate la început de drum, valorizarea drepturilor de proprietate intelectuală, corespunzător devizei „O Uniune a inovării”. În acest context, Comisia Europeană dorește să sprijine mai multe întreprinderi mici și mijlocii prin intermediul schemelor de garantare a creditelor care să vizeze investiții, creștere, cercetare- 41  MEDIUL EUROPEAN AL AFACERILOR dezvoltare și inovare, să simplifice în continuare procedurile de acces la programele de finanțare comunitare, să contribuie la o mai buna informare a întreprinzătorilor cu privire la oportunitățile de finanțare existente etc. În același timp, statele membre erau invitate să sprijine accesul întreprinderilor mici și mijlocii la fondurile structurale și de coeziune (inclusiv prin crearea de puncte de informare privind oportunitățile de finanțare), să ofere cadrul necesar dialogului între instituțiile de credit și întreprinderile mici și mijlocii, să evite dubla impunere, chiar și cea generată de eventuale neconcordanțe în domeniul fiscal etc. - adoptarea unei abordări generale pentru a îmbunătăți accesul pe piață al întreprinderilor mici și mijlocii Abordarea dintr-o perspectivă generală în vederea îmbună- tățirii accesului pe piață al întreprinderilor mici și mijlocii presupune și încurajarea acestora să profite de oportunitățile pe care le presu- pune piața unică europeană, dar și cea externă Uniunii Europene, inclusiv mediul online. De asemenea, Strategia Europa 2020 aduce în discuție aspectul legat de creșterea competitivității economiei europene față de principalii parteneri comerciali, prin formularea unei politici industriale și a unei strategii comerciale adecvate obiectivelor propuse și principiilor dezvoltării durabile. În continuare, firmele europene nu accesează piața altor state membre, percepând plățile transfrontaliere ca fiind costisitoare și greoaie, în timp ce potențialele conflicte comerciale devin mai greu de soluționat, mai ales când e vorba de comerț electronic sau alt tip de afaceri în mediul online. Una dintre priorități ar trebui să fie tocmai contracararea acestor aspecte, alături de creșterea accesului întreprinderilor mici și mijlocii la achiziții publice, protejarea firmelor de practicile anticoncurențiale etc. În acest context, în ceea ce privește valorificarea la maximum a pieței unice în beneficiul întreprinderilor mici și mijlocii, Comisia Europeană se angaja să realizeze analize serioase a practicilor comerciale neloiale, să identifice și să prezinte inițiative legislative adecvate obiectivelor propuse, să revizuiască sistemul european de 42  AFACERI ÎN MEDIUL EUROPEAN standardizare etc., în timp ce statele membre erau invitate să aplice efectiv „Codul european al bunelor practici de facilitare a accesului IMM-urilor la achizițiile publice”, să publice online informații sintetice și actualizate privind standardele europene etc. În ceea ce privește sprijinirea IMM-urilor pentru a face față piețelor globalizate, Comisia Europeană își propunea realizarea unei noi strategii privind sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii din Uniunea Europeană pe piețele din afara acesteia și a unei strategii privind clusterele și rețelele competitive la nivel mondial, abordarea problemelor cu care se confruntă întreprinderile mici și mijlocii în utilizarea instrumentelor comunitare de protecție comercială și depunerea de eforturi pentru eliminarea barierelor comerciale, mai ales a celor netarifare. În același timp, statele membre erau invitate să sprijine constituirea de rețele de întreprinderi mici și mijlocii, respectând normele legate de politica concurenței și de cadrul de reglementare a ajutoarelor de stat și să stimuleze companiile să beneficieze de expertiza unor specialiști recunoscuți pentru a se dezvolta, inclusiv prin expansiunea afacerilor în afara granițelor Uniunii Europene. - sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii pentru a contribui la o economie eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor În ceea ce privește sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii pentru a contribui la o economie eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor, Comisia Europeană își asuma instituirea unui cadru care să permită întreprinderilor mici și mijlocii respectarea principiilor care stau la baza unei economii eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor, în timp ce statelele membre erau invitate să folosească judicios ajutoarele de stat de sprijinire a investițiilor în domeniul mediului și cel energetic, să sprijine întreprinderile mici și mijlocii în dobândirea competențelor mana- geriale și tehnice necesare, să încurajeze sistemele de management și audit de mediu și certificarea ISO 14000 etc. 43  MEDIUL EUROPEAN AL AFACERILOR - promovarea spiritului antreprenorial, a creării de locuri de muncă și a creșterii favorabile incluziunii: Comisia Europeană își propunea crearea unor programe speciale destinate stimulării antreprenoriatului în rândul femeilor, identificarea și promovarea celor mai bune practici de sprijinire a transferurilor de întreprinderi, adoptarea unei inițiative vizând antreprenoriatul social etc. În același timp, statele membre erau invitate să reducă la sub trei zile lucrătoare timpul necesar înființării unei întreprinderi și la sub 100 EUR costul acestor proceduri, să reducă la o lună timpul pentru obținerea de licențe, avize sau autorizații necesare desfășurării activității unei firme, să promoveze principiul celei de-a doua șanse și să creeze condițiile creșterii numărului de transferuri de întreprinderi. Anexă: Exemple de bune practici de punere în aplicare a celor zece principii ale „Small Business Act” (European Commission, 2011) Numeroase state membre au introdus programe de antreprenoriat pentru a încuraja atitudinile și compe- tențele antreprenoriale în rândul tinerilor și pentru a-i sensibiliza în privința posibilității înființării unei întreprinderi, fie prin integrarea spiritului antre- prenorial în programele școlare și universitare sau prin crearea unor proiecte suplimentare (European Principiul 1: Commission, 2010). Promovarea În anumite țări, educația în domeniul antrepreno- spiritului riatului face obiectul unei strategii naționale antreprenorial coerente (Danemarca, Țările de Jos, Suedia și Regatul Unit), iar alte țări se îndreaptă în aceeași direcție (Austria, Portugalia). În Letonia, sute de studenți pot prezenta anual planuri de afaceri în cadrul unui concurs. Țările de Jos au instituit un program care permite tinerilor întreprinzători să stabilească rețele în SUA. 44  AFACERI ÎN MEDIUL EUROPEAN Anumite țări sunt implicate în programe naționale sau europene care încurajează spiritul antrepreno- rial în rândul femeilor (Cipru, Danemarca, Grecia, Finlanda, Franța, Germania, Islanda2, Irlanda, Italia, Norvegia, Polonia, Slovacia și Suedia). Mai multe state membre utilizează sume considerabile puse la dispoziție de fondurile structurale pentru aceste programe. Alte exemple de bune practici3 Austria: o „bursă a succesiunilor” (lansată în 2008) facilitează transferul de întreprinderi. Serviciile de sprijin și platforma electronică sunt menite să pună în legătură întreprinzătorii care intenționează să transfere o firmă cu cei care doresc să preia o firmă. Franța: statutul de „auto-întreprinzător” (2009) permite tuturor cetățenilor (șomeri, angajați, funcționari, pensionari) să înființeze ușor o întreprindere și să beneficieze de o serie de scutiri de taxe în primii 3 ani. Peste 500 000 de persoane au adoptat statutul de „auto-întreprinzător” din ianuarie 2009 până în iunie 2010. România: programul „Start” vizează dezvoltarea competențelor antreprenoriale în rândul tinerilor (18-35 de ani) și sprijinirea întreprinderilor nou- înființate, (buget: 21,2 milioane EUR în 2009, inclu- siv 19 milioane EUR pentru granturi și 2,1 milioane EUR pentru finanțarea agenției de implementare). Suedia: programul național de sprijinire a spiri- tului antreprenorial în rândul femeilor (2007- 2010) oferă servicii de sprijin și îndrumare pentru întreprinderile nou-înființate conduse de femei. A fost creată o rețea națională a ambasadoarelor, care, în 2009, a inspirat crearea Rețelei europene a ambasadoarelor antreprenoriatului. 2 Islanda și Norvegia se numără printre statele care nu sunt membre ale UE și care pun în aplicare SBA și beneficiază de Programul pentru inovație și competitivitate. 3 Rapoartele anuale privind întreprinderile mici și mijlocii. 45  MEDIUL EUROPEAN AL AFACERILOR Doar cinci state membre (Belgia, Finlanda, Irlanda, Spania și Regatul Unit) îndeplinesc recomandarea Principiul 2: A de a limita la un an durata necesară finalizării doua șansă tuturor procedurilor judiciare de lichidare a unei întreprinderi în caz de faliment nefraudulos (The Council’s Action Plan for a Small Business Act for Europe – Translating Intentions Into Actions). Alte exemple de bune practici:4 Belgia: Legea privind continuitatea întreprin- derilor (2009), care prevede un moratoriu pentru societățile care se confruntă cu dificultăți finan- ciare în vederea prevenirii unei situații de insol- vență și prefaliment. Estonia: Actul privind reorganizarea, adoptat în 2008, a creat o alternativă la procedurile de fali- ment care permite societăților să supraviețuiasc?