Fiziologia analizatorilor PDF
Document Details
Uploaded by ExuberantWoodland
Tags
Related
Summary
Acest document prezintă fiziologia diferitelor analizatori, inclusiv simțul tactil, sensibilitatea termică, nociceptivă, gustativă, auditivă, și optică. Acesta explică receptorii, căile de conducere, și mecanismele acestor analizoare de la nivelul periferic la cel central.
Full Transcript
# FIZIOLOGIA ANALIZATORILOR ## Adaptarea organismului la mediul extern - Schimb permanent de informaţii cu mediul extern. - SNC este informat despre modificările la nivelul mediului intern al organismului. ## Informarea permanentă a SNC - **Receptarea informaţiilor**: semnale sau stimuli din m...
# FIZIOLOGIA ANALIZATORILOR ## Adaptarea organismului la mediul extern - Schimb permanent de informaţii cu mediul extern. - SNC este informat despre modificările la nivelul mediului intern al organismului. ## Informarea permanentă a SNC - **Receptarea informaţiilor**: semnale sau stimuli din mediul extern sau intern. - **Codificarea**: transformarea semnalelor în biopotențiale. - **Conducerea la SNC**: semnalele codificate. - **Decodificarea**: transformarea excitației în senzație. ## Analiza senzațiilor - Analiza şi prelucrarea senzaţiilor. - Elaborarea comenzilor către efector. ## Analizatorii - Sistemul organismului animal constituit din: - Receptori senzoriali (organe de simț). - Căile nervoase de transmitere (căi aferente). - Centrii corticali de proiecție (zona corticală). - Unitate funcțională formată din: - **Segmentul periferic**: receptori. - **Segmentul intermediar**: căile aferente. - **Segmentul central**: zona corticală. ## Informație (în sens fiziologic) - Semnal: totalitatea impulsurilor de un anume tip. - Stimul: aplicarea excitantului. ## Somestezia - Sensibilitatea corporală: mecanism nervos care recepționează informațiile senzitive de pe corp. - Cuprinde 3 modalități: - Sensibilitatea mecanoceptivă. - Sensibilitatea termoceptivă. - Sensibilitatea nociceptivă. ## Simțul tactil - Receptori tactili: terminații nervoase libere sau încapsulate, dispuse în tegument la adâncimi diferite. - Tipuri de receptori tactili: - Terminațiile nervoase libere. - Corpusculii Meissner. - Discurile Merkel. - Organele terminale Ruffini. - Corpusculii lui Pacini. - Terminațiile nervoase de la baza foliculului pilos. - Densitatea receptorilor tactili este maximă (nr.receptori/cm²) în zona buzelor, pe vârful limbii, pe nas, vârfurile degetelor, palmă şi în general la extremităţile corpului. - Detectarea vibrațiilor este făcută de către toți receptorii tactili. - Căile sensibilităţii tactile: - Căi ascendente: de la receptori la scoarța cerebrală. - Căi descendente: de la scoarța cerebrală la măduvă. - Rol: redarea fidelităţii semnalelor transmise. ## Sensibilitatea dureroasă (algică) - Funcție: protecție specială. - Receptorii de durere: terminații nervoase libere (altele decât cele tactile și termice), mielinizate sau nemielinizate. - Densitatea receptorilor algici pe tegument: foarte mare. - Capacitatea de adaptare: foarte mică sau absentă. - Excitantul specific pentru durere: stimuli mecanici, chimici şi termici la intensități mari. - Căile de conducere: - Protoneuronii pseudounipolari fac legătura dintre receptori și ganglionii spinali. - Axonul protoneuronului sinapsează cu deutoneuronul medular. - Fasciculul spinocervical: axonii deutoneuronilor rămân ipsilateral şi urcă în talamus. - Fasciculul spinotalamic anterolateral: axoni se încrucişează şi ajung în nucleii complexului ventrobazal și în nucleii intralaminari. - Fasciculele spinoreticulate: reprezintă 75-90% din totalul fibrelor algice. - Sistemul analgezic al creierului: controla aferențele semnalelor dureroase. - Substanţa cenuşie periapeductală: iniţiază funcția analgezică. - Nucleul Magnus al rafeului median: rol inhibitor al durerii. - Complexul inhibitor al durerii din măduva spinării. - Encefaline: neuromediator care inhibă eliberarea de substanța P. - Serotonină: neuromediator care acționează asupra neuronilor intercalari și determină eliberarea de encefalină. - Durerea viscerală: semnalele dureroase de la organele interne ajung la măduva spinării pe calea nervilor vegetativi. - Durerea raportată: durerea produsă la nivelul unui organ intern este reflectată (percepută) ca fiind din zonele corporale externe. ## Sensibilitatea gustativă - Recepție gustativă: solvirea substanţei în salivă, sau directa ingerare sub formă solvită. - Receptorii: mugurii gustativi. - Localizare: limba, palatul moale, epiglota şi faringele superior. - Tipuri: caliciforme, foliacee, fungiforme și filiforme. - Câmpuri gustative: sectoare de pe suprafața limbii specializate în recepția preponderentă a unui gust. - Adaptarea receptorilor gustativi: rapidă. - Mecanismul excitării receptorilor: interacțiunea chimică dintre substanța sapidă și substanţa receptoare specifică a microvilozităților. - Calea de conducere: trei neuroni. - Neuronul I: culege semnalele de pe limbă și le transmite până la nucleul tractului solitar din bulb. - Neuronul al II-lea: preia informația din bulb și o conduce pe calea lemniscului median până la nucleul arcuat din talamus. - Neuronul al III-lea: operează în spațiul talamo-cortical. - Segmentul central: aria corticală gustativă, situată la locul de unire a parietalei ascendente cu lobul insulei. ## Sensibilitatea termică - Termorecepția: capacitatea organismului de a percepe variațiile de temperatură din mediul extern. - Calități: de cald şi de rece. - Receptorii de temperatură: celule specializate sau terminații nervoase libere. - La poikiloterme: celule specializate sau terminații nervoase libere, organe senzoriale speciale. - La homeoterme: terminațiile nervoase libere, separate pentru cald şi rece. - Densitatea receptorilor: inegal răspândiți pe toată suprafața corpului omenesc - mai mare pentru rece. - Excitantul specific: variația temperaturii. - Caracteristicile funcționale ale termoreceptorilor: - Înregistrează temperatura pielii de la adâncimea la care sunt situați. - Senzaţia termică depinde de: bruscheţea schimbării, mărimea zonei corporale afectate, temperatura tegumentului din momentul anterior schimbării. - Căile de conducere: - Semnalul termic de la receptorii cutanați sau viscerali pătrunde în măduvă, apoi, pe calea fasciculului spinotalamic anterolateral, ajunge la FR din trunchiul cerebral şi în nucleii ventrobazali talamici. - Un număr redus de fibre proiectează în aria somestezică corticală. - Segmentul central: FR din trunchiul cerebral, talamusul şi cortexul somestezic. ## Analizatorul optic - Sensibilitatea vizuală: recepția și analiza luminii. - Aparat optic: corneea, umoarea apoasă, cristalinul şi corpul vitros. - Acomodarea ochiului: - Modificarea puterii de refracție a cristalinului. - Modificarea diametrului pupilei. - Mişcările conjugate ale globilor oculari. - Receptorii vizuali: celulele cu conuri şi bastonaşe, din retina. - Funcția: recepționează energia luminoasă și generează un impuls nervos. - Fenomenele retinomotoare: migrarea pigmentului şi a elementelor fotoreceptoare, sub acţiunea luminii. - Fenomenele fotochimice: retinenul și scotopsina. - Fenomenele fotoelectrice: potențial receptor - hiperpolarizarea celulei receptoare. - Capacitatea de adaptare a fotoreceptorilor: deosebit de mare. - Pragul critic al freecvenței de fuziune a stimulilor: imaginea formată pe retină persistând 0,05-0,5 sec. - Vederea colorată: trei tipuri de conuri, fiecare cu un anume fotopigment. - Organizarea funcțională a retinei: 125 mil. bastonaşe şi 5,5 mil. conuri, 1 mil. fibre nervoase. - Câmp receptor: totalitatea celulelor receptoare legate direct cu o celulă ganglionară. - Căile analizatorului vizual: nervii optici, chiasma optică, tractusul optic, corpii geniculați laterali. - Segmentul central: talamusul optic, scoarţa occipitală. - Cortexul optic: aria vizuală primară. - Neuroni de tip simplu. - Neuroni de tip complex. - Neuroni hipercomplecşi. - Câmpul vizual: partea a lumii exterioare cuprinsă de un ochi. - Determinarea câmpului vizual: metoda perimetriei. ## Sensibilitatea auditivă - Receptorii: celulele auditive cu cili, din organul lui Corti. - Excitantul specific: vibrațiile acustice de frecvenţe diferite. - Caracteristicile de bază ale sunetelor: frecvenţa, amplitudinea, spectrul sonor. - Urechea externă: pavilion și conductul auditiv extern. - Urechea medie: camera timpanică. - Funcția: cupla eficient mişcările aerului care atinge timpanul cu mediul apos al urechii interne. - Mecanisme de amplificare: concentrarea de cca. 13 ori a undelor acustice, creşterea de 1,3 ori a forței de mișcare a scăriţei. - Mecanism de amortizare: rigidizarea reflexă a sistemului de osicioare. - Urechea internă: cohleea. - Formată din trei tuburi suprapuse, răsucite de 2,5 ori în jurul unui ax central, denumit columelă. - Rampa vestibulară. - Rampa mediană. - Rampa timpanică. - Perilimfă: lichidul extracelular. - Endolimfă: lichidul intracelular. - Membrana bazilară. - Organul lui Corti. - Lama spirală. - Ganglionul spiral Corti. - Căile sensibilității auditive: neuroni I, II, III, IV, V. - Segmentul central: lobul temporal al cortexului cerebral. - Tipuri de surditate: nervoasă, de conducere. ## FIZIOLOGIA INIMII - Sistemul circulator: lichidul circulant (sângele) și aparatul cardiovascular (inima și sistemul vascular). - Inima: dublă pompă aspiratoare-respingătoare. - Organizare: bicamerală (pești), tricamerală (amfibieni și reptile), tetracamerală (păsări și mamifere). - Miocard: muşchiul inimii. - Fibre musculare striate, asemănătoare celor scheletice prin structura sarcomerică a miofibrilelor. - Un singur nucleu, mic și aşezat central. - Reticulul sarcoplasmatic mult mai bine dezvoltat. - Anastomozate, formând o rețea sau sincițiu scalariform. - Proprietăţile funcţionale ale mușchiului cardiac: contractilitatea, excitabilitatea, automatismul și conductibilitatea. - Contractilitatea (funcția inotropă): sistole (contracții), diastole (relaxări). - Sistemele intracelulare implicate în contracţie: - Sistemul de cuplare a excitației cu contracția. - Sistemul contractil. - Sistemul energogen. - Cardiografia: înregistrarea grafică a ciclurilor cardiace - Excitabilitatea miocardului: - Legea inexcitabilității periodice: fibra miocardului este refractară la noi excitanți pe tot parcursul PA. - Extrasistola: depolarizare precoce, urmată de o sistolă extranodală. - Automatismul cardiac: - Țesutul excitoconducător nodal: generează și conduce impulsuri. - Nodulul sinoatrial Keith-Flack. - Nodulul atrialoventricular Aschoff-Tawara. - Fasciculul Hiss. - Rețeaua lui Purkinje. - Legăturile lui Stanius: izolează mecanic, fără secționare, diferite zone cardiace. - Perfuzia inimii de broască: prelungeşte capacitatea vitală. - Soluția Ringer. - Influența unor electroliți și hormoni asupra activităţii inimii: - Calciu: rigiditate calcică. - Potasiu: inhibiție potasică. - Adrenalină: cronotrop pozitiv, inotrop pozitiv. - Acetilcolină: antagonist al adrenalinei. - HCl: opresc inima în diastolă. - NaOH: efecte asemănătoare cu cele ale ionului de Ca2+. - Contractilitatea miocardului: - Relația dintre contracția și excitabilitatea miocardului. - Perioada refractară: absolut, relativă (efectivă), totală, supranormală. - Extrasistola: stimul extranodal. - Automatismul cardiac: celule specializate în generarea și conducerea impulsurilor. - Țesut excitoconducător nodal: proprietatea de automatism. - Legăturile lui Stanius: demonstrează importanța diferitelor sectoare cardiace sub aspectul inițierii sau conducerii contracției. - Reglarea activităţii inimii: - Perfuzia inimii de broască: mediu salin adecvat, oxigen. - Influența unor electroliți și hormoni: Calciu, Potasiu, Adrenalină, Acetilcolină, HCl, NaOH. ## Sensibilitatea acustică - Receptorii: celulele auditive cu cili. - Excitantul specific: vibrațiile acustice de frecvenţe diferite. - Urechea externă: pavilion și conductul auditiv extern. - Urechea medie: camera timpanică. - Funcția: cupla eficient mişcările aerului care atinge timpanul cu mediul apos al urechii interne. - Mecanisme de amplificare: concentrarea de cca. 13 ori a undelor acustice, creşterea de 1,3 ori a forței de mișcare a scăriţei. - Mecanism de amortizare: rigidizarea reflexă a sistemului de osicioare. - Urechea internă: cohleea. - Organul lui Corti. - Căile sensibilității auditive: neuroni I, II, III, IV, V. - Segmentul central: lobul temporal al cortexului cerebral. - Tipuri de surditate: nervoasă, de conducere. - Localizarea sursei sonore: diferența de timp când unda sonoră pătrunde în cele două urechi, diferența de intensitate a sunetelor percepute de cele două urechi. - Rolul pavilionului: captarea undelor sonore.