Fiziologia analizatorilor PDF

# FIZIOLOGIA ANALIZATORILOR ## Adaptarea organismului la mediul extern - Schimb permanent de informaţii cu mediul extern. - SNC este informat despre modificările la nivelul mediului intern al organismului. ## Informarea permanentă a SNC - **Receptarea informaţiilor**: semnale sau stimuli din m...

# FIZIOLOGIA ANALIZATORILOR ## Adaptarea organismului la mediul extern - Schimb permanent de informaţii cu mediul extern. - SNC este informat despre modificările la nivelul mediului intern al organismului. ## Informarea permanentă a SNC - **Receptarea informaţiilor**: semnale sau stimuli din mediul extern sau intern. - **Codificarea**: transformarea semnalelor în biopotențiale. - **Conducerea la SNC**: semnalele codificate. - **Decodificarea**: transformarea excitației în senzație. ## Analiza senzațiilor - Analiza şi prelucrarea senzaţiilor. - Elaborarea comenzilor către efector. ## Analizatorii - Sistemul organismului animal constituit din: - Receptori senzoriali (organe de simț). - Căile nervoase de transmitere (căi aferente). - Centrii corticali de proiecție (zona corticală). - Unitate funcțională formată din: - **Segmentul periferic**: receptori. - **Segmentul intermediar**: căile aferente. - **Segmentul central**: zona corticală. ## Informație (în sens fiziologic) - Semnal: totalitatea impulsurilor de un anume tip. - Stimul: aplicarea excitantului. ## Somestezia - Sensibilitatea corporală: mecanism nervos care recepționează informațiile senzitive de pe corp. - Cuprinde 3 modalități: - Sensibilitatea mecanoceptivă. - Sensibilitatea termoceptivă. - Sensibilitatea nociceptivă. ## Simțul tactil - Receptori tactili: terminații nervoase libere sau încapsulate, dispuse în tegument la adâncimi diferite. - Tipuri de receptori tactili: - Terminațiile nervoase libere. - Corpusculii Meissner. - Discurile Merkel. - Organele terminale Ruffini. - Corpusculii lui Pacini. - Terminațiile nervoase de la baza foliculului pilos. - Densitatea receptorilor tactili este maximă (nr.receptori/cm²) în zona buzelor, pe vârful limbii, pe nas, vârfurile degetelor, palmă şi în general la extremităţile corpului. - Detectarea vibrațiilor este făcută de către toți receptorii tactili. - Căile sensibilităţii tactile: - Căi ascendente: de la receptori la scoarța cerebrală. - Căi descendente: de la scoarța cerebrală la măduvă. - Rol: redarea fidelităţii semnalelor transmise. ## Sensibilitatea dureroasă (algică) - Funcție: protecție specială. - Receptorii de durere: terminații nervoase libere (altele decât cele tactile și termice), mielinizate sau nemielinizate. - Densitatea receptorilor algici pe tegument: foarte mare. - Capacitatea de adaptare: foarte mică sau absentă. - Excitantul specific pentru durere: stimuli mecanici, chimici şi termici la intensități mari. - Căile de conducere: - Protoneuronii pseudounipolari fac legătura dintre receptori și ganglionii spinali. - Axonul protoneuronului sinapsează cu deutoneuronul medular. - Fasciculul spinocervical: axonii deutoneuronilor rămân ipsilateral şi urcă în talamus. - Fasciculul spinotalamic anterolateral: axoni se încrucişează şi ajung în nucleii complexului ventrobazal și în nucleii intralaminari. - Fasciculele spinoreticulate: reprezintă 75-90% din totalul fibrelor algice. - Sistemul analgezic al creierului: controla aferențele semnalelor dureroase. - Substanţa cenuşie periapeductală: iniţiază funcția analgezică. - Nucleul Magnus al rafeului median: rol inhibitor al durerii. - Complexul inhibitor al durerii din măduva spinării. - Encefaline: neuromediator care inhibă eliberarea de substanța P. - Serotonină: neuromediator care acționează asupra neuronilor intercalari și determină eliberarea de encefalină. - Durerea viscerală: semnalele dureroase de la organele interne ajung la măduva spinării pe calea nervilor vegetativi. - Durerea raportată: durerea produsă la nivelul unui organ intern este reflectată (percepută) ca fiind din zonele corporale externe. ## Sensibilitatea gustativă - Recepție gustativă: solvirea substanţei în salivă, sau directa ingerare sub formă solvită. - Receptorii: mugurii gustativi. - Localizare: limba, palatul moale, epiglota şi faringele superior. - Tipuri: caliciforme, foliacee, fungiforme și filiforme. - Câmpuri gustative: sectoare de pe suprafața limbii specializate în recepția preponderentă a unui gust. - Adaptarea receptorilor gustativi: rapidă. - Mecanismul excitării receptorilor: interacțiunea chimică dintre substanța sapidă și substanţa receptoare specifică a microvilozităților. - Calea de conducere: trei neuroni. - Neuronul I: culege semnalele de pe limbă și le transmite până la nucleul tractului solitar din bulb. - Neuronul al II-lea: preia informația din bulb și o conduce pe calea lemniscului median până la nucleul arcuat din talamus. - Neuronul al III-lea: operează în spațiul talamo-cortical. - Segmentul central: aria corticală gustativă, situată la locul de unire a parietalei ascendente cu lobul insulei. ## Sensibilitatea termică - Termorecepția: capacitatea organismului de a percepe variațiile de temperatură din mediul extern. - Calități: de cald şi de rece. - Receptorii de temperatură: celule specializate sau terminații nervoase libere. - La poikiloterme: celule specializate sau terminații nervoase libere, organe senzoriale speciale. - La homeoterme: terminațiile nervoase libere, separate pentru cald şi rece. - Densitatea receptorilor: inegal răspândiți pe toată suprafața corpului omenesc - mai mare pentru rece. - Excitantul specific: variația temperaturii. - Caracteristicile funcționale ale termoreceptorilor: - Înregistrează temperatura pielii de la adâncimea la care sunt situați. - Senzaţia termică depinde de: bruscheţea schimbării, mărimea zonei corporale afectate, temperatura tegumentului din momentul anterior schimbării. - Căile de conducere: - Semnalul termic de la receptorii cutanați sau viscerali pătrunde în măduvă, apoi, pe calea fasciculului spinotalamic anterolateral, ajunge la FR din trunchiul cerebral şi în nucleii ventrobazali talamici. - Un număr redus de fibre proiectează în aria somestezică corticală. - Segmentul central: FR din trunchiul cerebral, talamusul şi cortexul somestezic. ## Analizatorul optic - Sensibilitatea vizuală: recepția și analiza luminii. - Aparat optic: corneea, umoarea apoasă, cristalinul şi corpul vitros. - Acomodarea ochiului: - Modificarea puterii de refracție a cristalinului. - Modificarea diametrului pupilei. - Mişcările conjugate ale globilor oculari. - Receptorii vizuali: celulele cu conuri şi bastonaşe, din retina. - Funcția: recepționează energia luminoasă și generează un impuls nervos. - Fenomenele retinomotoare: migrarea pigmentului şi a elementelor fotoreceptoare, sub acţiunea luminii. - Fenomenele fotochimice: retinenul și scotopsina. - Fenomenele fotoelectrice: potențial receptor - hiperpolarizarea celulei receptoare. - Capacitatea de adaptare a fotoreceptorilor: deosebit de mare. - Pragul critic al freecvenței de fuziune a stimulilor: imaginea formată pe retină persistând 0,05-0,5 sec. - Vederea colorată: trei tipuri de conuri, fiecare cu un anume fotopigment. - Organizarea funcțională a retinei: 125 mil. bastonaşe şi 5,5 mil. conuri, 1 mil. fibre nervoase. - Câmp receptor: totalitatea celulelor receptoare legate direct cu o celulă ganglionară. - Căile analizatorului vizual: nervii optici, chiasma optică, tractusul optic, corpii geniculați laterali. - Segmentul central: talamusul optic, scoarţa occipitală. - Cortexul optic: aria vizuală primară. - Neuroni de tip simplu. - Neuroni de tip complex. - Neuroni hipercomplecşi. - Câmpul vizual: partea a lumii exterioare cuprinsă de un ochi. - Determinarea câmpului vizual: metoda perimetriei. ## Sensibilitatea auditivă - Receptorii: celulele auditive cu cili, din organul lui Corti. - Excitantul specific: vibrațiile acustice de frecvenţe diferite. - Caracteristicile de bază ale sunetelor: frecvenţa, amplitudinea, spectrul sonor. - Urechea externă: pavilion și conductul auditiv extern. - Urechea medie: camera timpanică. - Funcția: cupla eficient mişcările aerului care atinge timpanul cu mediul apos al urechii interne. - Mecanisme de amplificare: concentrarea de cca. 13 ori a undelor acustice, creşterea de 1,3 ori a forței de mișcare a scăriţei. - Mecanism de amortizare: rigidizarea reflexă a sistemului de osicioare. - Urechea internă: cohleea. - Formată din trei tuburi suprapuse, răsucite de 2,5 ori în jurul unui ax central, denumit columelă. - Rampa vestibulară. - Rampa mediană. - Rampa timpanică. - Perilimfă: lichidul extracelular. - Endolimfă: lichidul intracelular. - Membrana bazilară. - Organul lui Corti. - Lama spirală. - Ganglionul spiral Corti. - Căile sensibilității auditive: neuroni I, II, III, IV, V. - Segmentul central: lobul temporal al cortexului cerebral. - Tipuri de surditate: nervoasă, de conducere. ## FIZIOLOGIA INIMII - Sistemul circulator: lichidul circulant (sângele) și aparatul cardiovascular (inima și sistemul vascular). - Inima: dublă pompă aspiratoare-respingătoare. - Organizare: bicamerală (pești), tricamerală (amfibieni și reptile), tetracamerală (păsări și mamifere). - Miocard: muşchiul inimii. - Fibre musculare striate, asemănătoare celor scheletice prin structura sarcomerică a miofibrilelor. - Un singur nucleu, mic și aşezat central. - Reticulul sarcoplasmatic mult mai bine dezvoltat. - Anastomozate, formând o rețea sau sincițiu scalariform. - Proprietăţile funcţionale ale mușchiului cardiac: contractilitatea, excitabilitatea, automatismul și conductibilitatea. - Contractilitatea (funcția inotropă): sistole (contracții), diastole (relaxări). - Sistemele intracelulare implicate în contracţie: - Sistemul de cuplare a excitației cu contracția. - Sistemul contractil. - Sistemul energogen. - Cardiografia: înregistrarea grafică a ciclurilor cardiace - Excitabilitatea miocardului: - Legea inexcitabilității periodice: fibra miocardului este refractară la noi excitanți pe tot parcursul PA. - Extrasistola: depolarizare precoce, urmată de o sistolă extranodală. - Automatismul cardiac: - Țesutul excitoconducător nodal: generează și conduce impulsuri. - Nodulul sinoatrial Keith-Flack. - Nodulul atrialoventricular Aschoff-Tawara. - Fasciculul Hiss. - Rețeaua lui Purkinje. - Legăturile lui Stanius: izolează mecanic, fără secționare, diferite zone cardiace. - Perfuzia inimii de broască: prelungeşte capacitatea vitală. - Soluția Ringer. - Influența unor electroliți și hormoni asupra activităţii inimii: - Calciu: rigiditate calcică. - Potasiu: inhibiție potasică. - Adrenalină: cronotrop pozitiv, inotrop pozitiv. - Acetilcolină: antagonist al adrenalinei. - HCl: opresc inima în diastolă. - NaOH: efecte asemănătoare cu cele ale ionului de Ca2+. - Contractilitatea miocardului: - Relația dintre contracția și excitabilitatea miocardului. - Perioada refractară: absolut, relativă (efectivă), totală, supranormală. - Extrasistola: stimul extranodal. - Automatismul cardiac: celule specializate în generarea și conducerea impulsurilor. - Țesut excitoconducător nodal: proprietatea de automatism. - Legăturile lui Stanius: demonstrează importanța diferitelor sectoare cardiace sub aspectul inițierii sau conducerii contracției. - Reglarea activităţii inimii: - Perfuzia inimii de broască: mediu salin adecvat, oxigen. - Influența unor electroliți și hormoni: Calciu, Potasiu, Adrenalină, Acetilcolină, HCl, NaOH. ## Sensibilitatea acustică - Receptorii: celulele auditive cu cili. - Excitantul specific: vibrațiile acustice de frecvenţe diferite. - Urechea externă: pavilion și conductul auditiv extern. - Urechea medie: camera timpanică. - Funcția: cupla eficient mişcările aerului care atinge timpanul cu mediul apos al urechii interne. - Mecanisme de amplificare: concentrarea de cca. 13 ori a undelor acustice, creşterea de 1,3 ori a forței de mișcare a scăriţei. - Mecanism de amortizare: rigidizarea reflexă a sistemului de osicioare. - Urechea internă: cohleea. - Organul lui Corti. - Căile sensibilității auditive: neuroni I, II, III, IV, V. - Segmentul central: lobul temporal al cortexului cerebral. - Tipuri de surditate: nervoasă, de conducere. - Localizarea sursei sonore: diferența de timp când unda sonoră pătrunde în cele două urechi, diferența de intensitate a sunetelor percepute de cele două urechi. - Rolul pavilionului: captarea undelor sonore.