Anatomia Coloanei Vertebrale PDF

LP 2. Vertebrele, sacrul, coccigele. Coloana vertebrală în întregime- Demonstratii pe oase  Coloana vertebrala/ rachis/ columna vertebralis: Coloana vertebrală- coloană lungă, mediană şi posterioară. Suprapunerea celor 33-34 de vertebre. Lungime de 7...

LP 2. Vertebrele, sacrul, coccigele. Coloana vertebrală în întregime- Demonstratii pe oase  Coloana vertebrala/ rachis/ columna vertebralis: Coloana vertebrală- coloană lungă, mediană şi posterioară. Suprapunerea celor 33-34 de vertebre. Lungime de 73 cm la bărbat și 63 cm la femeie (40% din lungimea corpului). Lățimea maximă a coloanei vertebrale este la baza sacrului- 11 cm. Diametrul sagital maxim- ultimele vertebre lombare- 7 cm Vertebrele cervicale (ale gâtului) 7: C1-C7; Vertebrele toracale (ale toracelui) 12: T1- T12; Vertebrele lombare (regiunea lombară) formează peretele posterior al abdomenului; 5: L1- L5; Vertebrele sacrate/ sacrale 5: S1- S5; Vertebrele coccigiene 4/5: Cg1-Cg4/5; corespund pelvisului.  Vertebre adevărate- cervicale, toracice și lombare - oase mobile şi independente Vertebre false- sacrate și coccigiene -vertebre ce se sudează, formând 2 oase: sacrul şi coccigele  Curburile coloanei vertebrale: 1. Curburile în plan sagital: 4 a. curbura cervicală cu convexitatea înainte; b. curbura toracică- convexitatea înapoi; c. curbura lombară- convexitatea înainte; d. curbura- sacro-coccigiană- convexitatea înapoi. convexitatea înainte= lordoze convexitatea înapoi= cifoze. 2. Curburile în plan frontal: - mai puțin pronunțate decât cele din plan sagital; a. curbura cervicală- convexitate la stânga; b. curbura toracică- convexitate la dreapta; c. curbura lombară- convexitate la stânga. Cifoza- accentuarea convexității posterioare; Lordoza- accentuarea convexității anterioare; Scolioza- exagerarea curburilor în plan frontal.  Vertebrele adevărate caractere generale = tipul comun după care sunt constituite toate vertebrele; caractere regionale = modificările regionale datorate raporturilor anatomice diferite şi diferenţelor funcţionale; caractere speciale = particularităţi anatomice prin care unele vertebre se deosebesc în cadrul unei regiuni.  I.Caracterele generale ale vertebrelor adevarate: O vertebră adevărată are 2 părţi: 1. corpul vertebrei = partea anterioară, sub forma unui segment de cilindru plin; 2. arcul vertebrei = partea posterioară, legată de corpul vertebrei prin 2 mici punţi ce se numesc pediculii arcului vertebral. - format din două lame și doi pediculi ai arcului vertebral; ! Corpul, arcul şi pediculii arcului delimitează gaura vertebrei.  Corpul vertebrei ( corpus vertebrae ): porţiunea cea mai voluminoasă; 2 feţe intervertebrale: -superioară -inferioară- -destinate articulării cu vertebrele învecinate prin discul intervertebral; circumferinţă:- -porțiune anterioară- între cei doi pediculi ai arcului vertebral; -porţiunea posterioară- peretele anterior al găurii vertebrale;  Arcul vertebral (arcus vertebrae) : Formează peretele posterior al găurii vertebrale 2 LAME VERTEBRALE- întinse între pediculi şi procesul spinos. -fiecare lamă prezintă: -2 feţe –anterioară- spre gaura vertebrală -posterioară- acoperită cu muşchi; -2 margini (superioară, inferioară); -2 extremităţi -medială – se uneşte cu cea de partea opusă -laterală- se întinde până la masivul osos format din pedicul, proces transvers și procese articulare).  prelungire posterioară ce porneşte de la locul de unire a celor 2 lame vertebrale. Procesul spinos Prezintă : - bază; - vârf; - 2 feţe laterale; - 2 margini (superioară, inferioară).  *PROCESUS TRANSVERSUS (procesul transvers) 2 proeminenţe (dreaptă/ stângă) ce pornesc din părtile laterale ale arcului vertebral. Prezintă: - bază; - vârf; - 2 feţe (anterioară, posterioară); - 2 margini (superioară, inferioară).  în număr de 4: 2 superioare, 2 inferioare. PROCESELE procesele articulare superioare ale unei vertebre se ARTICULARE articulează cu cele inferioare ale vertebrei supraiacente.  Pediculul arcului vertebral (Pediculus arcus vertebrae) 2 punţi care unesc extremităţile fiecărui arc vertebral cu corpul vertebrei. Prezintă: - o margine inferioară mai scobită (concavă); - o margine superioară mai putin scobită. Prin suprapunerea a 2 vertebre, între aceste margini scobite se delimitează GAURA INTERVERTEBRALǍ (ies trunchiurile nervilor spinali)  Gaura vertebrală anterior- corpul vertebrei; posterior- arcul vertebrei; lateral- pediculii vertebrali. Canalul vertebral- suprapunerea vertebrelor II.Caractere regionale ale vertebrelor adevărate:  Vertebrele cervicale- caractere regionale: corpul este mic, alungit transversal; procesul spinos este scurt, are vârful BIFID (despicat in „V”); procesele transverse prezintă: – baza lor prezintă gaura transversarǎ- trec artera şi vena vertebrale; – vârful e împărţit într-un tubercul anterior ( tuberculum anteriorus) şi unul posterior (tuberculum posteriorus), ce reprezintă procesul transversal propriu-zis; – pe faţa superioară a procesului transvers- ŞANTUL NERVULUI SPINAL ( Sulcus nervi spinalis).  Vertebrele cervicale- caractere regionale: procesele articulare orientate într-un plan aproape transversal (orizontal); vertebrele III-VII prezintă uncusurile corpurilor vertebrale (uncus corporis)= procese unciforme- două mici proeminențe sau creste situate pe marginile laterale ale fețelor articulare superioare și orientate în direcție antero- posterioară. pe fețele inferioare ale corpurilor vertebrale se găsesc două mici șanțuri, tot cu direcție antero-posterioară, ele răspund uncusurilor vertebrelor subiacente și formează articulațiile unco-vertebrale.  Vertebrele toracale- caractere regionale: corpul este uşor alungit antero-posterior 4 fosete articulare: 2 superioare şi 2 inferioare, câte una de fiecare parte a corpului vertebrei. Scobitura superioară a unei vertebre delimitează cu cea inferioară a vertebrei supraiacente un unghi diedru în care pătrunde capul coastei; procesul spinos- prismatic triunghiular şi descinde oblic spre posterior şi inferior; procesele transverse prezintă pe faţa lor anterioară o suprafaţă transverso-costala- foseta costală- se articulează cu tuberculul coastei corespunzătoare (doar vertebrele toracale se articulează cu coastele!); procesele articulare sunt dispuse în plan frontal (vertical).  Vertebrele lombare- caractere regionale: corpul- dimensiuni mari, diametrul transversal depăşindu-l pe cel antero-posterior; procesul spinos este dreptunghiular, bine dezvoltat, fiind situat aproape în plan transversal (orizontal);  Vertebrele lombare- caractere regionale: procesele costale= resturi de coastă, sunt mari, turtite, se pot confunda cu procesele transverse adevaratele procese transverse sunt mici proeminenţe pe faţa posterioară a proceselor costiforme, lângă rădăcina acestora din urmă=> procese accesorii; procesele articulare- dispuse în plan sagital, au direcție verticală, cele superioare privesc spre medial şi sunt concave, iar cele inferioare privesc lateral şi sunt convexe. III.Caractere speciale ale vertebrelor adevărate:  C1 – ATLAS (Atlas): nu are corp vertebral formată din 2 mase laterale unite prin 2 arcuri (anterior, posterior), care circumscriu gaura vertebrală. De pe masele laterale pornesc procesele transverse. masele laterale: -cavitatea articulară superioară (fovea articularis superior), pentru articularea cu condilul occipitalului; -faţa articulară inferioară, pentru articularea cu procesul articular superior al C2- Axisului; -faţa medială, pe care se inseră ligamentul transvers, ce împarte gaura vertebrală: -segment anterior- pătrunde dintele axisului -segment posterior= adevărată gaură vertebrală- măduva spinării cu învelişurile ei; -faţa laterală, de unde pleacă procesul transversar  C1 – ATLAS (Atlas): arcul anterior: -un tubercul anterior (tuberculum anterius) pe faţa anterioară, iar pe faţa posterioară, o suprafaţă articulară = fovea dentis- articularea cu dintele axisului. arcul posterior: -un tubercul posterior pe faţa sa posterioară iar pe faţa superioară şanţul arterei vertebrale- artera vertebrală.  C2 – AXIS: Dintele axisului- o proeminență verticală pe faţa superioară a corpului vt -o faţa articulară anterioară pentru fovea dentis -o faţa articulară posterioară- raport cu ligamentul transvers al atlasului. vârful dintelui (apex dentis) dă inserție ligamentului său apical- leagă dintele cu marginea anterioară a găurii occipitale mari- articulația atlanto-axoidiană mediană. C6: Tuberculul Chaissaignac= carotidian- tubercul anterior al procesului transversar mai proeminent -se poate palpa- punct de reper pentru pulsul central- comprimarea arterei carotide comune. C7 – VERTEBRA PROMINENS: prin lungimea procesului spinos- se poate palpa sub tegument- punct de reper important. T11: printr-o singura scobitură pe corpul vertebral, destinată articulaţiei cu capul coastei. T12: printr-o singură scobitură pe corpul vertebral, şi prin absenţa suprafeţei transverso-costale de pe procesul transversar, deoarece coasta 12 nu se articulează cu procesul transversar al acestei vertebre.  Vertebrele false: Vertebre adevărate: vertebrele cervicale, toracice și lombare sunt oase mobile şi independente Vertebre false: sacrate și coccigiene- vertebre ce se sudează, formând 2 oase: sacrul şi coccigele  Sacrul (os sacrum): os median şi nepereche situat în continuarea coloanei lombare. oblic dinspre antero-superior spre postero- inferior. Promontorium- unghi format cu L5- importanţă obstetricală şi antropologică. Orientarea: anterior: fata concavă; superior: extremitatea voluminoasă (baza osului) Din punct de vedere descriptiv- forma unei piramide și prezintă: 2 feţe: pelvină, dorsală; 2 feţe laterale: dreapta, stanga; baza; vârf.  Sacrul (os sacrum): Faţa pelvină: concavă; pe linia mediană- coloană osoasă- sudarea celor 5 corpuri ale vertebrelor sacrate; 4 linii transversale la locurile de sudură ale vertebrelor; la extremităţile liniilor transversale se află câte o gaură sacrată pelvină- trec ramurile ventrale ale nervilor spinali sacrati; pe coloanele osoase dintre gaurile sacrale pelvine se inseră muşchiul piriform.  Sacrul (os sacrum): Faţa dorsală: convexă; creasta sacrată mediană- pe linia mediană- sudarea proceselor spinoase; hiatul sacrat- inferior de creastă- un orificiu în formă de „V” răsturnat, delimitat de 2 mici creste, numite coarnele sacrate; creasta sacrată intermediară- lateral de creasta sacrata mediană- sudarea proceselor articulare; lateral de aceasta se află 4 găuri sacrate dorsale, pe unde trec ramurile nervilor sacraţi; creasta sacrată laterală- lateral de găurile sacrate- sudarea proceselor transversale.  Feţele laterale: FACIES AURICULARIS – pentru articularea cu osul coxal; Sacrul (os sacrum): TUBEROSITAS SACRALIS (tuberozitatea sacrată) = suprafata rugoasă posterior de precedenta, pe care se inseră ligamentele articulaţiei sacro-iliace;  Sacrul (os sacrum): Baza sacrului: o suprafaţă ovalară mediană = faţa superioară a corpului S1; posterior de aceasta – orificiul superior al canalului sacrat; lateral de suprafaţa ovalară – câte o suprafaţă triunghiulară = aripioara sacrului; 2 procese articulare superioare pentru articularea cu cele inferioare ale L5. Vârful/ APEX: o suprafaţă eliptică pentru articularea cu coccigele.  Sacrul (os sacrum): Canalul sacral străbate osul sacru, continuând canalul vertebral; triunghiular în partea superioară și turtit antero-posterior în partea inferioară; lateral de fiecare parte a canalului sacrat, pleacă 4 conducte transversale- găuri intervertebrale -se bifurcă: -o ramură anterioară (pelvină) -una dorsală -se deschid prin găurile sacrate omonime.  Coccigele (os coccigis): omologul scheletului cozii de la mamifere; în continuarea sacrului format din sudarea corpurilor celor 4-5 oase coccigiene atrofiate; os median și nepereche: 2 feţe, *2 margini; * bază; *vârf; orientarea: anterior – faţa concavă; superior – extremitatea voluminoasă (baza).  Coccigele (os coccigis): Feţele prezintă 3 sau 4 linii transversale ce rezultă din sudarea vertebrelor coccigiene. Baza are o suprafaţă eliptică pentru articularea cu vârful sacrului. Posterior de aceasta suprafaţă pornesc spre superior 2 procese= COARNELE COCCIGELUI- se articulează cu coarnele sacrate şi delimitează orificiul/ hiatul sacral. -se poate palpa şi are o importanţă practică pentru anestezia la acest nivel. Vârful/ apex se termină printr-un tubercul. Marginile sunt oblice şi converg câtre vârf.  Importanţa funcţională a coloanei vertebrale: 3 roluri majore: 1. Protecţia măduvei, acoperită de meninge; 2. Rolul static – în ortostatism- un ax solid ce susţine capul, trunchiul şi membrele superioare, transmiţând greutatea la pelvis şi membrele inferioare; dezvoltarea mare a vertebrelor din regiunea lombară se explică prin greutatea pe care trebuie să o susţină (pe L4- centrul de greutate); curburile sagitale au ca rezultat marirea rezistenţei; 3. Rolul biomecanic – coloana vertebrală este antrenată in mişcări numeroase şi ample, datorită cărora corpul are o mare mobilitate.