Morfologia Dinților Temporari - LP_2_IV_RO_Morfologia_DT_Estim_2024-2025 PDF

Universitatea de Medicină și Farmacie “GrigoreT. Popa” Iaşi Facultatea de Medicină Dentară Disciplina Pedodonție PARTICULARITĂȚI MORFOLOGICE ALE DINȚILOR TEMPORARI  PARTICULARITĂŢILE MORFOLOGICE GENERALE ALE DT 1. COROANA: mai mică approx. cu 1/3 comparati...

Universitatea de Medicină și Farmacie “GrigoreT. Popa” Iaşi Facultatea de Medicină Dentară Disciplina Pedodonție PARTICULARITĂȚI MORFOLOGICE ALE DINȚILOR TEMPORARI  PARTICULARITĂŢILE MORFOLOGICE GENERALE ALE DT 1. COROANA: mai mică approx. cu 1/3 comparativ cu cea a DP culoarea este mai deschisă (alb-albăstrui, alb-lăptos) convergentă spre cervical  PARTICULARITĂŢILE MORFOLOGICE GENERALE ALE DT 1. COROANA: faţa ocluzală este mai îngustă smalţul şi dentina reduse dimensional ariile de contact dintre molarii temporari sunt mai întinse în suprafață  PARTICULARITĂŢILE MORFOLOGICE GENERALE ALE DT 2. RĂDĂCINA: mai lungă decât coroana molarii temporari au rădăcina mai lungă şi mai subţire comparativ cu cea a DP rădăcinile sunt evazate și se îngustează către apex → suficient spaţiu pentru dezvoltarea mugurilor DP  PARTICULARITĂŢILE MORFOLOGICE GENERALE ALE DT 3. SPAȚIUL ENDODONTIC: are dimensiuni mai mari în raport cu volumul coroanei decât cel al DP forma camerei pulpare schiţează suprafaţa coronară  PARTICULARITĂŢILE MORFOLOGICE GENERALE ALE DT 3. SPAȚIUL ENDODONTIC: coarnele pulpare sunt mai aproape de suprafaţa dintelui camera pulpară a molarilor mandibulari este mai mare decât a molarilor maxilari există un corn pulpar corespunzător fiecărui cuspid  INCISIVII TEMPORARI – 5.1, 5.2, 6.1, 6.2, 7.1, 7.2, 8.1, 8.2 Caracteristici de grup mai mici și mai globuloși decât incisivii permanenți marginea incizală netedă, fără lobi de creștere cingulum prezent pe faţa orală cameră pulpară sub formă de evantai → fig. B un singur canal radicular → fig. A  MOLARII TEMPORARI – 5.4, 5.5, 6.4, 6.5, 7.4, 7.5, 8.4, 8.5 CARACTERISTICI DE GRUP ☻ două variante morfologice 1. tipar morfologic asemănător molarilor permanenţi 2. tipar morfologic asemănător premolarilor  MOLARII TEMPORARI – 5.4, 5.5, 6.4, 6.5, 7.4, 7.5, 8.4, 8.5 CARACTERISTICI DE GRUP ☻ îngustare cervicală marcată (ștrangulație la colet) ☻ convergenţă spre ocluzal a suprafeţelor V şi O care sunt plate  MOLARII TEMPORARI – 5.4, 5.5, 6.4, 6.5, 7.4, 7.5, 8.4, 8.5 CARACTERISTICI DE GRUP ☻ contact strâns între molari → suprafeţe de contact întinse şi plate ☻ cameră pulpară mare, în special la molarul prim mandibular ☻ numeroase canalicule accesorii cu plecare din podeaua camerei pulpare ☻ canale radiculare neregulate  MOLARUL 1 MAXILAR – 5.4, 6.4 CEL MAI FRECVENT tipar ocluzal → PREMOLARIFORM 3 cuspizi → MP si MV mai mari și unul minor DV 1 șanţ longitudinal intercuspidian 2 fosete → M și D, puţin exprimate  MOLARUL 1 MAXILAR – 5.4, 6.4 RAR → tipar ocluzal MOLARIFORM - 4 cuspizi → 2 V + 2 P - 1 şanţ longitudinal - 3 fosete → 2 fosete M şi D + 1 fosetă centrală - forma triunghiulară dinspre ocluzal - suprafețe proximale convergente oral → coroana are diametrul M-D mai mare  MOLARUL 1 MAXILAR – 5.4, 6.4 faţa V → protuberanţă de smalţ în zona MV→ TUBERCULUL ZUKERKANDL rar, pe faţa P → tuberculul Carabelli lungime totală = 15.1mm lungime coroană = 5.1mm 3 rădăcini → 2 V + 1 P, foarte divergente, lungi, subțiri  MOLARUL 2 MAXILAR – 5.5, 6.5 copia în miniatură a molarului prim permanent este asemănător, dar mai voluminos decât m1 max temporar 4 cuspizi ocluzali → 2 V + 2 P (MP cel mai mare, DP cel mai mic, DV și MV ≈ egali) şanţ ocluzaleîn formă de litera “H”  MOLARUL 2 MAXILAR – 5.5, 6.5 3 fosete → 2 principale M şi D + 1 centrală → marchează intersecția șanțurilor de dezvoltare creastă oblică de smalţ → cuspidul DV - MP  MOLARUL 2 MAXILAR – 5.5, 6.5 faţa P → TUBERCULUL LUI CARABELLI (85%) lungime totală = 17.4 mm lungime coroană = 5.7 mm 3 rădăcini → 2 V + 1 P rădăcinile sunt mai subțiri, mai divergente decât ale M1 permanent  MOLARUL 1 MANDIBULAR – 7.4, 8.4 în ½ mezială fața V → TUBERCULUL ZUKERKANDL constricţie cervicală V importantă suprafaţa M mai lată decât cea D suprafaţa ocluzală mult mai îngustă V-O decât M-D → aspect romboid  MOLARUL 1 MANDIBULAR – 7.4, 8.4 4 cuspizi, rareori 5 → 2 V şi 2-3 L cuspizii V mai înalți şi mai ascuţiţi cuspizii L mai scurţi şi rotunjiţi uneori, o creastă transversală de smalţ unește cuspidul MV şi ML (caracter distinctiv)  MOLARUL 1 MANDIBULAR – 7.4, 8.4 șanț longitudinal ocluzal 3 fosete → 2 principale (M şi D) + 1 centrală lungime totală = 15.8 mm lungime coroană = 6.0 mm 2 rădăcini → M + D, evazate, uneori bifide  MOLARUL 2 MANDIBULAR – 7.5, 8.5 copia în miniatură a molarului prim permanent proeminenţă cervicală V constricție cervicală convergenţă ocluzală a suprafeţei V contur ocluzal dreptunghiular mai regulat, cu diametrul M-D mai mare decât cel V-O  MOLARUL 2 MANDIBULAR – 7.5, 8.5 5 cuspizi → 3 V + 2 L 3 fosete → M + D + centrală lungime totală = 18 mm lungime coroană = 5.5 mm 2 rădăcini → M + D înguste, mai late în sens V-O, foarte divergente şi curbate spre interior ESTIMAREA VÂRSTEI DENTARE  ESTIMAREA VÂRSTEI DENTARE VÂRSTA CRONOLOGICĂ ≠ VÂRSTA BIOLOGICĂ ≠ VÂRSTA OSOASĂ ≠ VÂRSTA DENTARĂ Vârsta dentară poată fi evaluată: pe baza erupției clinice a dinților (examen clinic intraoral, model de studiu sau radiografii) pe baza estimării radiologice a dezvoltării dentare (e.g. Demirjian, Nolla) H  ESTIMAREA VÂRSTEI DENTARE În practică → evaluarea vârstei dentare se bazează pe evaluarea numărului de dinți erupți Vârsta dentară este corespunzătoare ultimului grup de dinți erupți pe arcadă, dacă există minimum 3 elemente din grupa dentară respectivă (excepție → IC sup) La 1 singur element erupt → vârsta cu un an mai mică La 2 elemente erupte → vârsta cu ½  ESTIMAREA VÂRSTEI DENTARE PE BAZA ERUPȚIEI CLINICE A DINȚILOR Pacient R.C., sex masculin, vârstă Vârsta dentară: 9,5 ani cronologică 9,6 ani; dentiție mixtă  METODA DEMIRJIAN (1970) Fiecărui dinte i se atribuie un scor, pe baza stadiului de dezvoltare, iar suma scorurilor corespunde în funcție de sex, unei vârste dentare. Stadializarea include: A = mineralizarea vârfurilor cuspidine fără existența unor zone de fuziune B = fuziunea zonelor de mineralizare cu schițarea conturului ocluzal al dintelui C = finalizarea formării smalțului (amelogenezei) și debutul dentinogenezei D = finalizarea formării coroanei până la joncțiunea smalț-cement (camera pulpară la monoradiculari este curbă concavă spre cervical; la pluriradiculari are formă trapezoidală); se diferențiază coarnele pulpare și începe formarea rădăcinii H  METODA DEMIRJIAN E = lungimea rădăcinii este mai mică decât înălțimea coroanei; la pluriradiculari se observă zona furcației F = lungimea rădăcinii este egală sau mai mare cu înălțimea coroanei G = finalizarea formării rădăcinii, foramenul apical este deschis H = apexul este închis  METODA DEMIRJIAN Aprecierea vârstei dentare prin metoda Demirjian: 1. Evaluarea stadiului de dezvoltare al dinţilor din cadranul stâng mandibular (3.1 – 3.7) 2. Stabilirea unui scor de maturitate pentru fiecare dinte conform tabelului Demirjian 3. Aprecierea scorului de maturitate (3.1+3.2+3.3+3.4+3.5+3.6+3.7) 4. Tranformarea scorului de maturitate în vârstă dentară conform tabelului de conversie METODA DEMIRJIAN  ESTIMAREA VÂRSTEI DENTARE PE BAZA ESTIMĂRII RADIOLOGICE– METODA DEMIRJIAN Dinte 3.1 3.2 3.3 3.4 3.5 3.6 3.7 Stadiu de H H F F E G E dezvoltare Scor 12,9 14,2 10,3 13,1 12,7 14 13,5 Scor final 90,7 Scor final= 90,7 Pacient L.M.R., sex feminin, vârstă Vârsta dentară: 9,7 ani cronologică 8,9 ani; dentiție mixtă  METODA NOLLA (1960) Principalele momente ale dezvoltării dentare sunt notate cu scoruri de la 1-10 după NOLLA: 1. debutul formării mugurelui 2. inițierea calcificării coroanei 3. 1/3 din coroană formată 4. 2/3 din coroană formată 5. coroană aproape complet formată 6. coroană complet formată 7. 1/3 din rădăcină formată 8. 2/3 din rădăcină formată 9. rădăcină aproape complet formată 10. rădăcină completă  METODA NOLLA Aprecierea vârstei dentare prin metoda Nolla: 1. Evaluarea stadiului de dezvoltare a tuturor dinţilor, dar de obicei această metodă evaluează gradul de dezvoltare dentară a dinților din cadranul 2 și 3 2. Stabilirea unui scor de maturitate pentru fiecare dinte conform tabelului Nolla (de la 1 la 10); dacă dintele se află între etape, se adăugă o fracție adecvată (0,2, 0,5 sau 0,7), conform recomandărilor Nolla. 3. Aprecierea scorului de maturitate (scorurile de maturitate a fiecărui dinte se adună) 4. Tranformarea scorului de maturitate în vârstă dentară conform tabelelor de conversie pe sexe METODA NOLLA METODA NOLLA METODA NOLLA  ESTIMAREA VÂRSTEI DENTARE PE BAZA ESTIMĂRII RADIOLOGICE– METODA NOLLA Dinte 2.1 2.2 2.3 2.4 2.5 2.6 2.7 2.8 Scor 10 9 8 8 8 9 7 3 Dinte 3.1 3.2 3.3 3.4 3.5 3.6 3.7 3.8 Scor 10 10 8,5 8 7,5 9 7 2 Scor final= 124 Vârsta dentară: 9,1 ani Pacient L.M.R., sex feminin, vârstă cronologică 8,9 ani; dentiție mixtă  VÂRSTA CRONOLOGIC Ă = 7 ANI ½ VÂRSTA DENTARĂ = ?  Vârsta cronologică = 9 ani Vârsta dentară = ?  Vârsta cronologică = 5 ani Vârsta dentară = ?  Vârsta cronologică = 7 ani Vârsta dentară = ? Vârsta cronolog ică = 10 ani Vârsta dentară =? Vârsta cronologică = 6 ani Vârsta dentară = ?