Molară Temporari: Caracteristici și Anatomie

Caracteristici morfologice ale dinților temporari

• Coroana este mai mică cu aproximativ 1/3 comparativ cu dinții permanenți.
• Culoarea este mai deschisă (alb-albăstrui, alb-lăptos).
• Coroana prezintă convergență spre regiunea cervicală.
• Fața ocluzală este mai îngustă.
• Smalțul și dentina sunt reduse dimensional.
• Ariile de contact dintre molarii temporari sunt mai întinse în suprafață.

Rădăcina

• Rădăcina este mai lungă decât coroana.
• Molarii temporari au rădăcini mai lungi și mai subțiri comparativ cu dinții permanenți.
• Rădăcinile sunt evazate și se îngustează spre apex, oferind spațiu suficient pentru dezvoltarea mugurilor dentare permanenți.

Spațiul endodontic

• Are dimensiuni mai mari în raport cu volumul coroanei comparativ cu dentiția permanentă.
• Forma camerei pulpare schițează suprafața coronară.
• Coarnele pulpare sunt mai apropiate de suprafața dintelui.
• Camera pulpară a molarilor mandibulari este mai mare decât a molarilor maxilari.
• Există un corn pulpar corespunzător fiecărui cuspid.

Incisivii temporari

• Sunt mai mici și mai globuloși decât incisivii permanenți.
• Marginea incizală este netedă, fără lobi de creștere.
• Cingulumul este prezent pe fața orală.
• Camera pulpară este în formă de evantai.
• Au un singur canal radicular.

Molarii temporari

• Prezintă două variante morfologice: asemănători molarilor permanenți și asemănători premolarilor.
• Îngustare cervicală marcată (ștrangulație la colet).
• Convergență spre ocluzal a suprafețelor V și O, care sunt plate.
• Contact strâns între molari, cu suprafețe de contact întinse și plate.
• Cameră pulpară mare, în special la molarul prim mandibular.
• Numeroase canalicule accesorii care pornesc din podeaua camerei pulpare.
• Canalul radicular neregulat.

Molarul 1 maxilar (5.4, 6.4)

• Tipar ocluzal predominant premolariform.
• 3 cuspizi principali (MP și MV mai mari și unul minor DV). Șanț longitudinal intercuspidian. 2 fosete M și D, puţin exprimate.
• Tipar ocluzal molariform cu 4 cuspizi, 2 V + 2 P, şanţ longitudinal, 3 fosete (M + D + centrală). Formă triunghiulară dinspre ocluzal, suprafețe proximale convergente.
• Coroana cu diametrul M-D mai mare.

Molarul 2 maxilar (5.5, 6.5)

• Tipar ocluzal molariform, copiat după molarul prim permanent.
• Este asemănător molarului 1 maxilar dar mai voluminos.
• 4 cuspizi ocluzali (2 V + 2 P), MV si DV aproape egali.
• Şanţ ocluzal cu formă de "H".
• 3 fosete - 2 principale (M şi D) + 1 centrală; marcaj intersecție şanţuri dezvoltare.
• Creastă oblică de smalţ → cuspizi DV – MP.
• Faţa P → tuberculul lui Carabelli (85%).
• Lungime totală ≈17.4 mm, lungimea coroanei ≈ 5.7 mm, 3 rădăcini (2V+1P), rădăcini mai subțiri și mai divergente decât la M1.

Molarul 1 mandibular (7.4, 8.4)

• Tuberculul Zuckerkanl pe faţa V.
• Constricție cervicală V importantă.
• Suprafața M mai lată decât cea D.
• Suprafaţa ocluzală mult mai îngustă V-O decât M-D (aspect romboid).
• 4 cuspizi, rareori 5 → 2V și 2-3L; cuspizi V mai înalți și mai ascuțiți, cuspizi L mai scurți și rotunjiți.
• Uneori, o creastă transversală de smalț unește cuspidul MV și ML (caracter distinctiv).
• Şanț longitudinal ocluzal, 3 fosete (2 principale M şi D + 1 centrală).
• Lungime totală ≈ 15.8 mm, lungimea coroanei ≈ 6.0 mm, 2 rădăcini M + D, evazate, uneori bifide.

Molarul 2 mandibular (7.5, 8.5)

• Copie în miniatură a molarului prim permanent.
• Proeminență cervicală V, contur ocluzal dreptunghiular, diametrul M-D mai mare decât V-O.
• 5 cuspizi (3V + 2L).
• 3 fosete (M+D+centrală).
• Lungime totală ≈ 18 mm, lungimea coroanei ≈ 5.5 mm, 2 rădăcini M + D înguste, mai late în sens V-O, foarte divergente și curbate spre interior.

Metoda Demirjian (1970)

• Evaluarea stadiului de dezvoltare a dinților, din cadranul stâng mandibular (3.1-3.7).
• Stabilirea unui scor de maturitate pentru fiecare dinte, conform tabelului Demirjian.
• Aprecierea scorului.
• Trasnformarea scorului de maturitate în vârstă dentară, conform tabelului de conversie.

Metoda Nolla (1960)

• Se notează stadii de dezvoltare ale dinților, cu scoruri de la 1 la 10.
• Evaluarea stadiului de dezvoltare, conform tabelului Nolla.
• Scoruri de maturitate pentru fiecare dinte (de la 1 la 10).
• Conversia scorurilor de maturitate în vârstă dentară conform tabelelor de conversie pe sexe.

Estimarea vârstei dentare

• Vârsta dentară poate fi evaluată pe baza erupției clinice a dinților (examen clinic intraoral, model de studiu sau radiografii).
• Se poate utiliza și estimarea radiologică a dezvoltării dentare.
• Vârsta dentară nu este egală cu vârsta cronoligică, vârstă biologică sau osoasă.