Molară Temporari: Caracteristici și Anatomie

Study Notes

Rădăcina este mai lungă decât coroana.
Molarii temporari au rădăcini mai lungi și mai subțiri comparativ cu dinții permanenți.
Rădăcinile sunt evazate și se îngustează spre apex, oferind spațiu suficient pentru dezvoltarea mugurilor dentare permanenți.

Are dimensiuni mai mari în raport cu volumul coroanei comparativ cu dentiția permanentă.
Forma camerei pulpare schițează suprafața coronară.
Coarnele pulpare sunt mai apropiate de suprafața dintelui.
Camera pulpară a molarilor mandibulari este mai mare decât a molarilor maxilari.
Există un corn pulpar corespunzător fiecărui cuspid.

Prezintă două variante morfologice: asemănători molarilor permanenți și asemănători premolarilor.
Îngustare cervicală marcată (ștrangulație la colet).
Convergență spre ocluzal a suprafețelor V și O, care sunt plate.
Contact strâns între molari, cu suprafețe de contact întinse și plate.
Cameră pulpară mare, în special la molarul prim mandibular.
Numeroase canalicule accesorii care pornesc din podeaua camerei pulpare.
Canalul radicular neregulat.

Tipar ocluzal predominant premolariform.
3 cuspizi principali (MP și MV mai mari și unul minor DV). Șanț longitudinal intercuspidian. 2 fosete M și D, puţin exprimate.
Tipar ocluzal molariform cu 4 cuspizi, 2 V + 2 P, şanţ longitudinal, 3 fosete (M + D + centrală). Formă triunghiulară dinspre ocluzal, suprafețe proximale convergente.
Coroana cu diametrul M-D mai mare.

Tipar ocluzal molariform, copiat după molarul prim permanent.
Este asemănător molarului 1 maxilar dar mai voluminos.
4 cuspizi ocluzali (2 V + 2 P), MV si DV aproape egali.
Şanţ ocluzal cu formă de "H".
3 fosete - 2 principale (M şi D) + 1 centrală; marcaj intersecție şanţuri dezvoltare.
Creastă oblică de smalţ → cuspizi DV – MP.
Faţa P → tuberculul lui Carabelli (85%).
Lungime totală ≈17.4 mm, lungimea coroanei ≈ 5.7 mm, 3 rădăcini (2V+1P), rădăcini mai subțiri și mai divergente decât la M1.

Tuberculul Zuckerkanl pe faţa V.
Constricție cervicală V importantă.
Suprafața M mai lată decât cea D.
Suprafaţa ocluzală mult mai îngustă V-O decât M-D (aspect romboid).
4 cuspizi, rareori 5 → 2V și 2-3L; cuspizi V mai înalți și mai ascuțiți, cuspizi L mai scurți și rotunjiți.
Uneori, o creastă transversală de smalț unește cuspidul MV și ML (caracter distinctiv).
Şanț longitudinal ocluzal, 3 fosete (2 principale M şi D + 1 centrală).
Lungime totală ≈ 15.8 mm, lungimea coroanei ≈ 6.0 mm, 2 rădăcini M + D, evazate, uneori bifide.

Copie în miniatură a molarului prim permanent.
Proeminență cervicală V, contur ocluzal dreptunghiular, diametrul M-D mai mare decât V-O.
5 cuspizi (3V + 2L).
3 fosete (M+D+centrală).
Lungime totală ≈ 18 mm, lungimea coroanei ≈ 5.5 mm, 2 rădăcini M + D înguste, mai late în sens V-O, foarte divergente și curbate spre interior.

Evaluarea stadiului de dezvoltare a dinților, din cadranul stâng mandibular (3.1-3.7).
Stabilirea unui scor de maturitate pentru fiecare dinte, conform tabelului Demirjian.
Aprecierea scorului.
Trasnformarea scorului de maturitate în vârstă dentară, conform tabelului de conversie.

Se notează stadii de dezvoltare ale dinților, cu scoruri de la 1 la 10.
Evaluarea stadiului de dezvoltare, conform tabelului Nolla.
Scoruri de maturitate pentru fiecare dinte (de la 1 la 10).
Conversia scorurilor de maturitate în vârstă dentară conform tabelelor de conversie pe sexe.

Vârsta dentară poate fi evaluată pe baza erupției clinice a dinților (examen clinic intraoral, model de studiu sau radiografii).
Se poate utiliza și estimarea radiologică a dezvoltării dentare.
Vârsta dentară nu este egală cu vârsta cronoligică, vârstă biologică sau osoasă.