KINESIOLOGIE - CURS 1 PDF

OBIECT DE STUDIU, ARII DE INVESTIGATIE, RELATII CU ALTE DISCIPLINE Prof.univ.dr. Aura Bota  Activităţile motrice → parte integrantă a naturii umane, manifestată sub foma mişcărilor reflexe/spontane, complexe/ elaborate, toate marcând existenţa normală a ind...

OBIECT DE STUDIU, ARII DE INVESTIGATIE, RELATII CU ALTE DISCIPLINE Prof.univ.dr. Aura Bota  Activităţile motrice → parte integrantă a naturii umane, manifestată sub foma mişcărilor reflexe/spontane, complexe/ elaborate, toate marcând existenţa normală a individului.  3 argumente  Sarcinile zilnice reclamă un anumit tip de efort fizic  Sănătatea noastră depinde de practicarea sistematică a exerciţiului fizic,  Uneori ne exprimăm doar prin gest sau prin dans………  Studiul mișcărilor corpului → ştiinţa domeniului nostru, care explică, analizează, elaborează teorii validate prin practică.  M. Epuran unifică toate ipostazele activismului fizic uman, în expresia activităţi corporale, studiate de ştiinţa activităţilor corporale.  Fiecare dintre aceste activități are finalitate proprie, funcţii şi obiective specifice, dar care nu exclud asocierea sau întrepătrunderea lor. M. Epuran (1969) → activități ludice, gimnice, agonistice, recreative şi compensatorii/terapeutice. DIVERSITATE!!! Mişcarea corporală, analitică sau sintetică, simplă sau complexă, înnăscută sau dobândită, executată individual sau în grup, are valenţe definitorii pentru dezvoltarea, adaptarea, recreerea sau ameliorarea condiţiei umane.  Dragnea şi Bota (1999) → Teoria activităţilor motrice, termen generic ce şi-a câştigat în timp adepţi, în mediul universitar şi profesional.  Lucrări de specialitate din anii ’80, precum şi altele recente (S. Hoffman, 2007, 2017), introduc un nou termen – kinesiologia, ca domeniu ştiinţific şi academic, care studiază mișcarea corpului uman.  Kinesiologia - disciplină cuprinde informaţiile cu cel mai înalt grad de generalizare, care stau la baza tuturor formelor de practicare a exerciţiilor fizice.  nucleul comun de informatii, in toate aceste activităţi.  Orice teorie înseamnă un anumit moment al cunoaşterii ştiinţifice.  Teoria se împrospătează periodic  Nici activităţile fizice/motrice nu sunt pe deplin investigate, rămânând deschise spre studiu, în perspectiva viitorului. (de exemplu, sunt încă de studiat cauzele care au determinat unicitatea fenomenului Nadia Comăneci sau longevitatea sportivă a Elisabetei Lipă….). 1. înnoirea, regândirea procesului educaţional. Politicile educaţionale includ îmbunătăţirea formării viitorilor specialişti şi a experienţei învăţării în şcoli; lecţia de educaţie fizică capătă şi alte sensuri, prin includerea fitness-ului, a stării de bine, a deprinderilor de timp liber, a activităţilor de aventură, a educației pentru sănătate- profilaxie etc. 2. Promovarea sănătăţii şi a recuperării prin mişcare. profilaxia diferitelor afecţiuni, recuperarea în diferite patologii, menţinerea unei eficienţe crescute în mediile profesionale. În condiţiile unor costuri sociale ridicate pentru serviciile medicale şi de asigurări, accentul se deplasează către măsurile preventive, ca alternativă viabilă. Prevenţia înseamnă păstrarea stării de bine (“wellness”), posibilă prin: screening-uri medicale periodice, identificarea factorilor de risc pentru sănătate, echilibru psihic şi un bun management al stress-ului, consiliere în ceea ce priveşte nutriţia şi păstrarea greutăţii corporale optime, tehnici de socializare care previn însingurarea, angajarea sistematică în programe de exerciţii fizice. 3. Redefinirea sportului Aspectele de etică, recrutarea minorităţilor, oportunităţile pentru persoanele cu disabilităţi, egalitarismul şi umanismul, tehnologiile avansate, etc. ↓ Studenţii acestui domeniu trebuie să fie pregătiţi să lucreze în profesii în care apar aceste aspecte Creşterea capacităţii de expresie şi comunicare. Miscarea poate simboliza…… Funcţia simbolică a mişcărilor corpului începe să capete importanţă, alături de cea sanogenetică, de obţinere a excelenţei sau de recuperare. Motricitatea nu este doar funcțională, ci și expresivă, fapt important în această eră a comunicării.  Kinesiologia este astăzi -o teorie generală a mişcării corpului, -un domeniu academic şi profesional  Care este obiectul de studiu al kinesiologiei? 1. exerciţiul, ce implică efort fizic 2. mişcările eficiente, performante 1. Exerciţiul fizic - 3 situaţii particulare:  a. exerciţiul, ca mijloc de pregătire pentru obţinerea performanţei - antrenament pt condiţionare (“training”)  b. exerciţiul, ca mijloc de menţinere a sănătăţii organismului, de reducere a riscului de îmbolnăvire, (“health-related exercise”)  c. exerciţiul, ca mijloc de recuperare a funcţiilor deficitare, ca urmare a afecţiunilor sau traumatismelor - exerciţiul terapeutic (“therapy”) 2. Mişcările eficiente/performante includ două categorii distincte: - elementele şi procedeele tehnice din ramurile de sport - deprinderile însuşite în procesul dezvoltării ontogenetice - “developmental skills” Activităţile motrice sunt studiate astăzi printr- un demers interdisciplinar, cu informaţii care provin din:  Ştiinţe biologice (substrat, mecanisme funcţionale, legi biologice)  Ştiinţe psiho-sociale (resurse psihice, mecanisme de reglare a mişcării, necesitatea conştientizării, metode, mijloace, programe, socializare prin mişcare, adaptare socială)  Ştiinţe umaniste – filosofie, istorie, antropologie  Ştiinţe exacte – fizică, chimie, matematică, IT Aria de cunoştinţe, utile pentru kinesiologie, se regăseşte în interiorul şi în relaţiile dintre subdisciplinele vizate.  tendinţa de fragmentare a subdisciplinelor, de diferenţiere şi specializare a lor  studii de mişcare umană, termen introdus de John Whiting în anii 70 şi adoptat în SUA, Australia şi câteva ţări europene.  ştiinţa mişcării umane, termen utilizat în Europa, adecvat în special pt aspectele biofizice ale mişcării, dar mai puţin pentru cele socioculturale  ştiinţa educaţiei fizice şi sportului, termen apărut în anii 60, include problematica celor două tipuri de activităţi, bine statuate la acea dată  ştiinţa activităţilor corporale (M. Epuran 1969)  ştiinţa sportului, termen generic, utilizat în Germania în special, mult mai accesibil marelui public, dar mai îngust ca arie tematică  kinesiologie este termenul utilizat extensiv în America de Nord si in unele tari europene, ce reuneşte cunoaşterea prin studiu şi cercetare, cât şi cunoaşterea dobândită prin experienţa mişcării. Termenul apare în denumirea domeniului academic, a diplomelor de studii, ca şi în titulatura departamentelor şi a facultăţilor de profil.  ştiinţa activităţii motorii, termen introdus de P.Parlebas în Franţa  în Belgia, Olanda, Cehia se foloseşte și termenul kinantropologie, care prezintă avantajul unei acoperiri ştiinţifice mai solide, datorită circumscrierii în aria antropologiei  CONCLUZIE → kinesiologia reprezintă un ansamblu de cunoştinţe, derivat din experienţa mișcării, studii academice şi experienţă profesională, centrate pe activităţile motrice.