Igiena2024 PDF

1. Istoria dezvoltarii igienei ca știință - asclepios; - ghighieea; - panaceea. 2. Profilaxia ca element al actului medical - complex de măsuri medicale și sanitare pentru prevenirea apariției bolii și menținerea sănătății. 3. Profilaxia care are drept scop...

1. Istoria dezvoltarii igienei ca știință - asclepios; - ghighieea; - panaceea. 2. Profilaxia ca element al actului medical - complex de măsuri medicale și sanitare pentru prevenirea apariției bolii și menținerea sănătății. 3. Profilaxia care are drept scop diagnosticul stărilor premorbide - depistarea tulburării în stadiul precoce; - reducerea duratei bolii; - prevenirea complicațiilor și recidivelor; - se aplică în stadiul de boală deja diagnosticată. 4. Definiția normativului igienic - Diapazonul strict determinat al factorilor de mediu care acționează în mod optim sau este inofensiv pentru activitatea și sănătatea omului. 5. Noțiunea de mediu extern - un sistem de obiecte și fenomene naturale și antropogene care înconjoară în permanență omul. 6. Scopul profilaxiei primare - Prevenirea apariției bolii; - Înlăturarea completă a factorului nociv; - Diminuarea acțiunea factorului nociv până la niveluri inofensive; 7. Scopul profilaxiei secundare - Diagnosticul precoce al stărilor premorbide; 8. Riscurile moderne pentru sănătate - probabilitatea expunerii la un pericol cauzat de factori naturali, tehnogeni, biologici și sociali și consecințele acesteia, exprimate prin efect nociv asupra sanatatii și gravitatea acestui efect. 9. Obiectivele igienei individuale - Respectarea regimului de muncă și odihnă; - Alimentația rațională; - Menținerea curățeniei corpului, îngrijirea părului, cavității bucale, pielii; - Ocuparea cu sportul, călirea. 10. Scopul profilaxiei terțiare - Prevenirea complicațiilor ce pot apărea la persoanele deja bolnave, tratamentul și reabilitarea lor. 11. Definitia igienei - Știința care elaborează norme și reguli igienice; - Știința care studiază factorii de mediu și acțiunea lor asupra sănătății; - Complex de măsuri în asigurarea sănătății populației. 12. Etapele profilaxiei - promovarea sănătății; - prevenția primară; - prevenția secundară;  - prevenția terțiară. 13. Obiectivele prevenției primare - Prevenirea apariției bolii; - Înlăturarea completă a factorului nociv; - Diminuarea acțiunii factorului nociv până la niveluri inofensive. 14. Domeniile asupra cărora se extinde normarea igienică - cma (concentrații maximal admisibile) ale componenților chimici nocivi din aer, apa, sol, alimente; - nivelurile și dozele maxim admisibile ale factorilor fizici antropogeni: praf, zgomot, vibratii, etc. - parametrii optimi și cei admisibili ai microclimatului, radiatiei solare, iluminatului, etc. - componenta optimă și admisibilă a ratiei alimentare, apei potabile. 15. Tipuri de normative igienice - Maxim admise; - Optime; - Temporare. 16. Clasificarea factorilor de risc pentru sănătate - factori biologici, sociali, interni, fizici și chimici 17. Metode de cercetare aplicate în igienă - de cercetare a factorilor de mediu; - de cercetare a reacțiilor organismului la factorii de mediu; - fizice, chimice, de laborator, radiologice, observarea(avizarea). 18. Căile de pătrundere a agenților nocivi în organism - prin inspirație(respirator); - prin tractul gastrointestinal(cu apa și produsele alimentare); - prin piele(tegumente). 19. Problemele mediului extern supuse evaluării igienice - Poluarea aerului, apei, solului; Igiena alimentației 20. Grupele conform "Normativelor consumului de energie şi cantitatea necesară de alimente" la care se referă chirurgii: - 3 21. Cheltuielile de energie reglabile/dirijate - Eforturi musculare ( activitate profesională, extraprofesională, timpul neacoperit de activități). 22. Valoarea în calorii cheltuită pentru metabolismul bazal de un adult, la un kilogram de greutate corporală, în timp de o oră - Bărbați: 1 kcal/kg/corp/ora - Femei: 0.9 kcal/kg/corp/ora 23. Noțiunea de alimentație echilibrată - Valoare energetică necesară a raţiei alimentare asigurată de consumul adecvat al proteinelor, lipidelor şi glucidelor;  - Raport optim între substanţe nutritive şi substanţe biologic active. 24. Noțiunea de igiena alimentației - ramură a științei igienice, care elaborează bazele normativelor alimentației raționale și sănătoase ale populației. 25. Noțiunea de alimentație rațională - constă în asigurarea optimă a necesităţilor energetice şi de substanţe nutritive a organismului în diferite stări fiziologice şi condiţii ale mediului atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ. 26. Metoda de determinare a valorii calorice a alimentelor la baza căreia se află coeficientul caloric al fiecărei substanțe nutritive: metoda de calcul 27. Tipurile cheltuielilor de energie - bazale, extrabazale - dirijate,reglabile/nedirijabile 28. Factorii de care se va ţine cont la recomandarea alimentaţiei raţionale - greutatea corpului; - vârstă; - condiţiile climatice; - sex. 29. Stările fiziologice, ce indică că masa corporală influenţează metabolismul bazal - Surplusul de masă încetinește metabolismul bazal; - Metabolismul bazal se accelerează la persoanele slabe & la persoanele cu musculatură bine dezvoltată; 30. Criteriile ce se vor lua în consideraţie la calculul necesităţii de energie şi trofine - Gradul efortului fizic; - Masa ideală a corpului; - Vârsta, sexul; - Metabolismul bazal. 31. Criteriile ce se vor lua în consideraţie la aprecierea alimentației individuale - Masa reală corespunde celei ideale; - Consumul de energie corespunde calorajului raţiei alimentare; - Cantitatea absolută şi raportul între trofine şi substanţele biologic active din raţia alimentară; 32. Valorile energetice în Kcal ale proteinelor și lipidelor - Proteine: 4 kcal - Lipide: 9 kcal 33. Factorii ce pot influența metabolismul bazal -alimentația, masa corporală, sedentarismul, vârsta. 34. Metodele aplicate pentru a determina metabolismul bazal - metoda calorimetriei directe - după tabele. - metodele calorimetriei indirecte, analizei chimice complete a gazelor (Douglas-Haldane). 35. Tipurile cheltuielilor de energie ale organismului uman ( se repetă 27) 36. Direcțiile principale de utilizare a energiei de către organismul uman - sinteza de substanţe pentru creşterea organismului în dezvoltare; - activitatea permanentă a muşchilor respiratori şi ai inimii; - contracţiile, voluntare şi involuntare, ale musculaturii striate şi netede; - activitatea de secreţie şi excreţie; - menţinerea temperaturii constante a corpului; - repararea uzurilor. 37. Profesiile ce pot fi incluse în primul grup de intensitate a muncii fizice (activitate fizică foarte ușoară) - conducători de întreprinderi şi organizaţii, pedagogi, educatori, colaboratori ştiinţifici, operatori la maşinile electronice de calcul, controlori, lucrători medicali (cu excepţia chirurgilor, asistentelor medicale şi infirmierilor), oameni de artă, oameni a căror activitate cere o încordare intelectuală sporită. 38. Grupul 2 de intensitate a muncii - gronomii, zootehnicienii, veterinarii, asistentele medicale şi infirmierii, lucrătorii din sfera de deservire, inginerii al căror lucru necesită anumite eforturi fizice, maiştrii aparaturii radio, ceasornicarii, lucrătorii radiotelecomunicaţiilor, lucrătorii proceselor automate. 39. Grupul 3 de intensitate a muncii - Lucrători la întreprinderile de prelucrare a metalelor, a lemnului, din industria alimentară,textilă, de încălţăminte, din domeniul transportului feroviar, chimiştii, medicii chirurgi, poligrafiştii, macaragiii, conducătorii brigăzilor de câmp şi de mecanizare, vânzătorii de produse alimentare etc. 40. Grupul 4 de intensitate a muncii - constructorii, muncitorii din industria petrolului şi a gazului, agricultorii, metalurgii şi turnătorii de metal, minerii care lucrează la suprafaţă 41. Grupul 5 de intensitate a muncii - minerii din mine, oţelarii, tăietorii de lemne, săpătorii, hamalii, betonierii ş.a., a căror muncă nu-i mecanizată. 42. Nutrimentele ce induc organismul la cel mai mare consum de energie în timpul digestiei - Proteinele. 43. Consecința alimentației calitativ neadecvată - patologii cauzate de carenţa sau lipsa totală a unor sau a mai multor substanţe nutritive; 44. Consecința excesului de glucide în rația alimentară - Obezitatea, afectarea ficatului,rinichilor, tubului digestiv și altor organe 45. Nutrientul care îndeplinește în organismul uman funcția de substanță energogenă principală - Glucidele. 46. Nivelul conținutului de proteine în carnea de vită  - 13-18% 47. Alimentul ce reprezintă sursa de proteine biologic superioare - Carnea şi derivatele ei; - Laptele şi produsele lactate; - Ouăle. 48. Substanțe nutritive esențiale - AA esențiali; - AG polinesaturați; - Vitaminele; - Săruri minerale. 49. Substanțe nutritive neesențiale - AA nesaturați; - AG saturați; - Carbohidrații; - Colesterol. 50. Indicați conținutul de proteine în kg din organismul unui bărbat de 65 kg: 9,75 kg (15% din greutate) 51. Nutrientul ce îndeplinește în organism preponderent funcție plastică - Sărurile minerale; - Proteinele. 52. Cauzele ce pot condiţiona carenţa de proteine în organismul uman - prelucrarea culinară inadecvată a alimentelor; - situaţie de stres; - eforturi fizice mari. 53. Consecințele insuficienței proteinelor în rația alimentară - Dereglarea sistemelor fermentative; - Scăderea metabolismului bazal; - Scăderea termogenezei; - Dereglări ale funcției sistemului endocrin. 54. Consecinţele asupra comportamentului uman a insuficienței glucidelor în rația alimentară - Hipoglicemie -> slăbiciuni generale - somnolenţă, scăderea memoriei, cefalee 55. Consecințele excesului de glucide în rația alimentară - Obezitate - Afectarea ficatului, rinichilor, tubului digestiv şi a altor organe. 56. Funcțiile glucidelor nedigerabile - Modificare timpului de tranzit intestinal (măresc sau reduc); - Leagă cationi metalici; - Absorb sau înglobează substanțele organice, produșii de secreție și descompunere a tubului digestiv, microorganismele; - Excesul poate favoriza sau agrava afecțiunile inflamatorii ale tubului digestiv. 57. Importanța biologică a colesterolului - precursor al bilei; - precursor al ergocalciferolului;  - parte componentă a celulelor nervoase. 58. Determinantele valorii biologice a lipidelor de origine vegetală - Asimilare bună; - Valoare energetică mare; - Conținutul de AG nesaturați. 59. Alimentele ca surse de proteine biologic inferioare - porumb, fasole, linte, năut, orez, grâu, migdale, nuci, semințe de floarea soarelui, pâine, paste, ovăz, spanac, broccoli, varză. 60. Criteriile de apreciere a valorii nutritive a produselor - conținutul de proteine, lipide, glucide; - conținutul de vitamine; - conținutul de săruri minerale. 61. Funcțiile AG polinesaturați - Reduc nivelul colesterolului în sânge; - Stimulează activitatea unor enzime; - Intră în structura lipidelor de construcție. 62. Determinantele valorii nutritive a fructelor şi legumelor - Conținutul de săruri minerale, de vitamine. 63. Proteinele laptelui și însemnătatea lor în nutriție - Cazeină - Lactoalbumină; - Lactoglobulină. 64. Factorii care determină valoarea biologică a proteinelor - Conținutul AA esențiali; - Raportul dintre AA esențiali și neesențiali. 65. Produsele bogate în fibre alimentare - fructe; - legume; - pâine neagră; - Crupele de griș; - Cartofii. 66. Componentele ce contribuie la calitatea produselor alimentare - proteinele; - lipidele; glucidele; - sărurile minerale; - vitaminele. 67. Caracteristicele de bază ale calității: siguranţa în funcţionare şi utilizare, performanţele tehnico– funcţionale, lipsa nocivităţii în cazul consumului etc. 68. Caracteristicile secundare ale calității: estetică, caracteristici economice, etc. 69. Caracteristica aspectului de calitate igienică: absența toxicității chimice și/sau bacteriologice; 70. Caracteristica aspectului de calitate nutrițională: rol plastic, energetic, catalitic, senzorial; (aptitudinea de a satisface nevoile fiziologice necesare existenţei). Se  exprimă cantitativ prin valoarea energetică (kcal sau kj) şi calitativ prin compoziţie (conţinut de proteine, lipide, glucide, minerale,etc.) 71. Valoarea igienică a alimentelor prin absenţa sau prezenţa în limite prestabilite a unor compuși chimici: dată de absenţa sau prezenţa în limite prestabilitate a unor compuşi chimici din categoria: aditivilor, pesticidelor, substanţe antinutriţionale, microorganisme; ioni metalici şi metaloizi toxici. 72. Metodele de analiză a calității produselor alimentare (calitative, cantitative sau structurale) - analize senzoriale; - metodelor fizice; - metodelor chimice şi fizico-chimice; - metodelor biologice şi microbiologice. 73. Metodele de analiză senzorială a calității: - gustativ; - olfactiv; - vizual(optic); - auditiv; - tactil(cutanat). 74. Etapele conceptului siguranței alimentare - Procesare; - Ambalare; - Etichetare; - Depozitare. 75. Elucidați noțiunea ,, starea de nutriție”: -gradul în care sunt satisfăcute nevoile nutritive și fiziologice ale organismului 76. Elucidați noțiunea ,, statut alimentar”: - Statutul alimentar se referă la starea de nutriție a unei persoane sau populații, determinată de echilibrul între aportul de nutrienți și necesitățile organismului. 77. Noțiunile cheie referitor la masa corporală, utilizate de către medici, dieteticieni și nutriționiști: IMC, circumferința taliei/abdominală, raportul circumferinței talie-șold, perimetrul braț-mediu, circumferința fronto-occipitală(perimetrul cranian), pliul cutanat, examenul clinic. 78. Metodele, ce includ formulele pentru calcularea Masei Ideal Teoretice: Formula lui Broca, Indicele Bongard, Formula lui Lorentz, Formula Metropolitan Life Insurance, Formula Devine, Metoda Hamwi, Formula Lemmens, Patologiile alimentare 79. Factorul principal în apariția patologiilor alimentare: dieta nesănătoasă ? 80. Cauza hiperalimentației - abuzul alimentar; - reducerea cheltuielilor de energie. 81. Cauza alimentaţiei calitativ neadecvate - carența sau lipsa totală a uneia sau mai multor substanțe nutritive. 82. Cauza alimentaţiei neechilibrate - disbalanța substanțelor nutritive în rația alimentară 83. Consecinţele hiperalimentaţiei - obezitatea; - fluoroza; - unele hepatite cronice; - diabet zaharat. 84. Formele etiologice a patologiei alimentare (subnutriţiei) - gușa endemică; - ateroscleroza; - rahitismul; - avitaminozele; - caria dentară; - colelitiaza; - anemiile nutritionale; - hipovitaminozele; 85. Tipurile subnutriției - primară; - secundară. 86. Tipurile de patologii alimentare (clasificarea FAO/OMS) - cauzate de hiperalimentație; - cauzate de subalimentație; - cauzate de insuficiența unuia sau mai multor trofine; - cauzate de nerespectarea regimului alimentar. 87. Consecinţele subnutriției - încetinirea ritmului de creştere la copii; - încetinirea metabolismului; - scăderea în greutate; - reducerea masei musculare; - micșorarea productivității muncii; - scăderea rezistenţei organismului la agresiunile microbiene, toxice şi a. nocivității de mediu. 88. Consecinţele hiperalimentaţiei ( se repeta): obezităţii, dislipidemiei, aterosclerozei, diabetului, fluorozei, hepatitelor cronice. 89. Supravegherea patologiilor alimentare - monitorizarea surselor de contaminare; - testarea și analiza alimentelor; - investigarea focarelor de boli; - programe educaționale; - reglementarea și legislația. 90. Formele etiologice ale subnutriţiei (se repeta) 91. Formele hiperalimentației - absolută;  - relativă. 92. Măsurile de profilaxie a intoxicaţiilor alimentare - curățarea, spălarea; - prelucrarea termică. - preîntâmpinarea contaminării produselor alimentare. 93. Consecințele consumului exagerat de proteine - Dereglarea funcției ficatului, rinichilor, sistemului nervos; - Influențează dezvoltarea microflorei intestinale. 94. Consecințele consumului exagerat de glucide - obezitate; - afectarea rinichilor, ficatului, a tubului digestiv și altor organe. - carii dentare; - diabet; Intoxicațiile alimentare și profilaxia lor 95. Măsuri de prim ajutor suspectatului de botulism - Administrarea serului antibotulinic polivalent; 96. Măsura primordială de profilaxie a intoxicaţiilor alimentare - Preîntâmpinarea contaminării produselor alimentare; 97. Clasificarea intoxicaţiilor alimentare - microbiene; - nemicrobiene; - de etiologie necunoscută. 98. Cauzele toxiinfecţiilor - Cl. perfringens; - E. Coli; 99. Simptomatica micotoxicozelor: - greață, vomă; - dureri abdominale, diaree; - dureri de cap, convulsii. 100. Clasificarea bacteriotoxicozelor - stafilococice; - botulism. 101. Clasificarea intoxicațiilor alimentare nemicrobiene: - intoxicații cu alimente animale și vegetale toxice; - intoxicații cu alimente animale și vegetale toxice în anumite condiții; - intoxicații cu reziduuri de substanțe chimice. 102. Formele micotoxicozelor - fuzariotoxicoza; - ergotismul; - aflotoxicoza. 103. Agenții cauzali ai micotoxicozelor  - Claviceps purpurea; - Rhizopus; - Aspergillus flavus; 104. Semnele caracteristice botulismului - Simptomatic deosebim diplopie, nistagm; - To corpului normală sau o hipotermie uşoară; - Dereglarea actului de deglutiţie; 105. Semnele caracteristice intoxicaţiei stafilococice - Greţuri, vomă, dureri acute în epigastru; - To C corpului normală; - Diaree extenuantă; 106. Principiile de profilaxie a intoxicaţiilor alimentare bacteriene - Prevenirea pătrunderii germenilor patogeni în produsele alimentare; - Prevenirea înmulţirii germenilor patogeni în produsele alimentare (t, termen de întrebuinţare ş.a.); - Distrugerea germenilor patogeni prin măsuri de preparare culinară; - Izolarea sursei de provocare a intoxicaţiilor. 107. Particularităţile intoxicaţiilor alimentare - Apar de obicei subit; - Au o oarecare perioadă de incubaţie; - Sunt patologii necontagioase; - Se prezintă ca afecțiune în masă. 108. Patologiile persoanelor care pot contamina alimentele cu stafilococi - amigdalită; - furuncul; - panariciu. 109. Tipurile intoxicaţiilor alimentare - de etiologie necunoscută; - microbiene; - nemicrobiene. 110. Condiţiile de care depinde apariţia intoxicaţiilor alimentare microbiene - particularitățile fizice ale alimentului; - gradul de rezistenţă a organismului faţă de germeni; - contaminarea masivă a produsului alimentar cu bacterii vii sau toxine; - specia şi gradul de virulenţă a microorganismelor sau tulpinelor lor. 111. Clasificarea intoxicaţiilor alimentare de etiologie necunoscută - cu carne de prepeliţă; - cu harbuz; - cu unele specii de peşti, în unii ani; - mioglobinuria alimentară paroxismală-toxică. Importanța igienică a apei 112. Privind necesitatea fiziologică de apă potabila pentru un adult timp de 24 ore - 1.5-3 l 113. Conţinutul sulfaţilor în apa potabilă reglementat de Normele sanitare - 250 mg/l 114. De elucidat noţiunea de oxidabilitate a apei - Cantitatea de O2 consumată la oxidarea substanţelor organice dintr-un litru de apă; 115. Privind consumul fiziologic al apei pentru o persoană timp de 24 de ore, conform recomandărilor OMS - 100 l 116. De specificat pentru care necesitate se consumă cea mai mare cantitate de apă - Industrială. 117. De specificat pentru care necesitate se consumă cea mai mică cantitate de apă - Fiziologică 118. De specificat natura factorului care condiționează poluarea biologică a apei - Bacterii - Degradarea materialului organic din apa(deșeurile animale, eliminarea necorespunzătoare a deșeurilor umane) 119. De specificat indicele chimic de poluare recentă a apei potabile cu substanţe organice - Amoniacul 120. De specificat indicatorii indezirabili ai calităţii apei potabile - Amoniacul; - Clorurile; - Sulfații; - Fierul. 121. De elucidat indicii de potabilitate a apei conform Normelor sanitare - chimici; - bacteriologici; - organoleptici. 122. Caracteristicele de bază a apei potabile - Să aibă proprietăţi organoleptice corespunzătoare; - Să fie inofensivă după componenţa chimică; - Să fie inofensivă din punct de vedere epidemiologic; 123. Condițiile consumului de apă, care pot afecta sănătatea oamenilor - nu este în cantități sufieciente; - conține germeni patogeni; - Conţine compuşi chimici naturali în cantităţi sporite; - Posedă proprietăţi organoleptice nefavorabile. 124. Deosebirile dintre apele de suprafaţă de cele interstratulare - Conţin mai mult O2 dizolvat;  - Sunt mai poluate cu microorganisme; 125. Proprietăţile organoleptice ale apei - Mirosul; - Culoarea. 126. Cerințele principale față de apa potabilă - Culoarea acceptabilă consumatorilor şi nici o schimbare anormală; - Turbiditatea 5 UNT; - Să aibă proprietăţi organoleptice corespunzătoare; - Să fie inofensivă după componenţa chimică; - Să fie inofensivă din punct de vedere epidemiologic. 127. Importanța fiziologică a apei - Toate procesele biochimice se produc in mediu lichid - Este solvent pentru multe substante - Participa ca partea componenta la reactiile chimice - Asigura echilibrul acido-bazic - Îndeplinește funcția de transport - Participa la procesele de termoreglare - Participa la eliminarea produselor metabolice si a substantelor toxice 128. Stările, care contribuie la reducerea considerabilă a cantităţii de apă din organism - setea, obnubilarea, halucinații, moartea. 129. Modificările organoleptice ale apei, care sunt cauzate de valorile sporite ale sărurilor - Modificarile gustului - Modificarile mirosului - Ofera culoare. 130. Compușii care formează duritatea temporară a apei - Carbonatul de calciu; - Carbonatul de magneziu. 131. Compușii care formează duritatea permanentă a apei - Sulfatul de calciu; - Sulfatul de magneziu. Compoziția chimică a apei. Patologia hidrică neinfecțioasă. 132. Maladia cauzată de apa poluată cu plumb şi compuşii lui - Saturnism hidric. 133. Cauza apariției fluorozei - Consumarea îndelungată a apei cu conţinut de fluor mai mare 2,0 mg/l. 134. Maladia cauzată de apa poluată cu metil-mercur - Boala Minamata 135. Zonele geografice cu răspîndire neuniformă a microelementelor - Regiunea biogeochimică 136. Forma de răspîndire a bolilor caracteristică provinciilor biogeochimice - Prezenta microelementelor în exces sau deficienţă în sol, apa, alimente;  137. Patologia care poate fi cauzată de deficitul de fluor în apa potabilă - Caria dentară. 138. Elementul chimic care cauzează saturnismul - Plumb. 139. Elementul chimic care cauzează boala Urov (Kashin-Beck) - Deficiența de seleniu. 140. Cauza dezvoltării guşei endemice - Insuficiența iodului în regiunea dată. 141. Afecțiunile cauzate de folosirea îndelungată a apei dure - Apariţia renolitiazelor; - Apariţia colelitiazelor; - Afecţiuni ale tubului digestiv; 142. Tipurile anionilor prezenți în apele naturale: HCO3, Cl, SO4 143. De elucidat prezența căror compuși conferă apei gust sărat: Clorurile 144. De elucidat prezența căror compuși conferă apei gust amar: Magneziu 145. Dereglări din organismul uman, determinate de conținutul de elemente din apa potabilă - Gușa endemică, caria dentară; - Fluoroza endemică, maladiile cardiovasculare. 146. Maladiile cauzate de duritatea crescută a apei potabile - dispepsii; - gușa endemică; - dermatita; - renolitiaze, colelitiaze; - afecțiuni ale tubului digestiv. 147. Bolile pe care le cauzează excesul de fluor în apa potabilă: fluoroza endemică 148. Maladiile cauzate de deficitul de iod în apa potabilă: gușa endemică 149. Consecințele conținutului înalt de nitrați în apa potabilă: hipoxie, methemoglobinemie hidrică 150. Modificările cauzate de concentrația sporită de fier în apa potabilă - influențează calitățile organoleptice; - gust metalic. 151. Manifestările patologice cauzate de conținutul de seleniu - Boala Keșan (hipomicroelementoză); - Selenoza (hipermicroelementoză). Patologia hidrică infecțioasă 152. Agenții cauzali ai maladiei hidrice infecțioase - Bacterii: E.coli, Vibrio cholerae, agentul febrei tifoide, shigella(agentul dizenteriei), salmonella; - Virusuri: polio virus, norovirus, hepatita A - Protozoare: Giardia lamblia, balantidium coli, E. dysenteriae 153. Cea mai frecventă formă de manifestare a bolilor contagioase de natură hidrică  - forma epidemică; 154. Specificaţi caracteristica atribuită manifestării endemice a patologiilor hidrice infecțioase - atestă un număr redus de cazuri 155. Caracteristica atribuită formei sporadice de manifestare a patologiilor hidrice infecțioase: atestă un număr redus de cazuri ( cazuri izolate) 156. Timpul de supraviețuire a virusurilor în apă: 150-200 zile 157. Tipul de apă, care prezintă cel mai mare potențial de contaminare: apa de suprafață 158. Viabilitatea agentului patogen Esherichia coli în apa din apeduct: 3 luni 159. Viabilitatea vibrionului holerei în apa din apeduct: 1 lună 160. Agenții patogeni care pot provoca epidemii hidrice: salmonelle, shigelle, e. coli. 161. Măsurile care necesită a fi luate pentru a preveni contaminarea apei potabile cu microorganisme patogene - asigurarea perimetrelor de protecție sanitară și interzicerea activităților poluante din teritoriul aferent; - colectarea și îndepărtarea igienică a reziduurilor lichide și solide. 162. Condițiile de apariție a epidemiei hidrice: - contaminarea surselor de apă; - lipsa infrastructurii de apă potabilă și canalizare; - condiții climatice nefavorabile; - comportamente nesănătoase. 163. Formele de manifestare a bolilor infecțioase transmise prin apă - epidemii; - endemii; - sporadice. 164. Caracterele principale ale epidemiilor hidrice - Început exploziv; - Manifestarea epidemiei pe aria de alimentare cu apă; - Încetarea bruscă a epidemiei după luarea măsurilor necesare la sursa de apă. 165. Caracterele secundare ale epidemiilor hidrice - apariţia, premergător izbucnirii epidemice, a unei prevalenţe crescute de boli diareice, cazuri care stau la baza contaminării apei; - pot apare izbucniri şi prin transmitere de la distanţă; - se corelează cu avarii sau deficienţe în sistemul de aprovizionare cu apă; - cel mai adesea, la data izbucnirii epidemiei agentul etiologic nu mai este depistat în apă; - întrucât rareori germenii reuşesc să supravieţuiască în apă pe toată perioada de incubaţie a bolii, dar acest lucru nu trebuie să ne îndepărteze de diagnosticul epidemiei hidrice. 166. Maladiile infectioase transmise prin intermediul apei - Holera; - Febra tifoidă; - Salmonelozele; - Lamblioza.  167. Bolile cauzate de paraziţi ce se pot transmite рrin intermediul apei - Amibiază; - Lamblioza; - Balantidioza; - Trihomoniaza. 168. Bolile bacteriene de natură hidrică - Holera; - Febra tifoidă; - Dizenteria; - Bruceloza; - Tuberculoza; - Leptospirele; - Tularemia. 169. Bolile virale de natură hidrică: - Poliomielita; - Hepatita virală; - Conjunctivita de bazin. 170. Căile de pătrundere a agenților patogeni în apă: - excreții umane; - ape reziduale de uz casnic; - navigație; - poluarea malurilor cu reziduuri și deșeuri de pe urma scăldatului; - spălatul rufelor în bazinele de apă; - pătrunderea în fântâni a murdăriilor din gropile de gunoi și closete; - utilizarea căldărilor murdare. Aprovizionarea cu apă 171. Tipurile performante de aprovizionare cu apă a populației : decentralizată 172. Cantitatea de clor activ (%) conținută de clorura de var proaspătă: 35% 173. Indicatorul siguranţei dezinfecţiei apei potabile: clor rezidual 174. Concentraţia admisă a clorului rezidual liber în apă potabilă distribuită centralizat: 0.5 mg/l 175. Avantajul sistemului centralizat de aprovizionare cu apă potabilă: distribuția uniformă a apei 176. Metode de eliberare a apei de substanțe radioactive: dezactivarea 177. Metoda care elimină surplusul de elemente minerale din apă: Demineralizarea 178. Caracteristicile apelor freatice - sunt transparente; - au debit mic. 179. Principalele metode de condiţionare a calităţii apei - dezinfecția; - limpezirea; - decolorarea.  180. Procesele prin care se realizează autopurificarea apei - sedimentare; - oxidarea; - acțiunea bacteriofagilor. 181. Metodele de limpezire a apei potabile - decantare; - filtrare; - coagulare. 182. Substanţele folosite pentru coagularea apei - clorura de fier; - sulfatul de fier; - sulfatul de aluminiu. 183. Metodele de protejare de poluare a apei din fântâni - Se scoate cu găleata comună; - Se scoate cu pompa; - În jurul fântânii se instalează un strat bătătorit de argilă. 184. Metodele de dezinfecţie a apei - Clorinare; - Ozonarea; - Tratarea cu raze ultraviolete. 185. Metodele și mijloacele fizice de dezinfecție a apei - Tratarea cu radiații ultraviolete scurte; - Tratarea cu radiații ionizante; - Fierberea. 186. Sursele pentru aprovizionarea decentralizată (locală) a populației cu apă potabilă - Fântâni; - Ape de suprafață; - Apeducte locale. 187. Sursele pentru aprovizionarea centralizată a populației cu apă potabilă - Sursele deschise; - Apele interstatulare. 188. Tipurile de apă care pot fi folosite de către om în scop potabil - apele de suprafață; - apele subterane; - apa de fântână, de izvor; - apele interstatulare. Igiena aerului. Importanța igienică a factorilor fizici ai aerului 189. Stratul atmosferic care acționează preponderent asupra organismului uman : Troposfera 190. Definiția corectă a microclimatului - Totalitatea factorilor fizici (temperatură, umiditate, curenţi de aer) al aerului dintr-un spaţiu limitat; 191. Mecanismul de adaptare la noile condiții de muncă și/sau habituale: aclimatizarea 192. Procesul care demonstrează influența umidității aerului asupra organismului: termoreglarea 193. Condițiile propice a apariției epidemiilor de gripă și scarlatină - umiditate scăzută; - temperatură scăzută. 194. Definiția aclimatizării - Aclimatizarea este un proces social, biologic de adaptare activă a organismului la condiţii climatice noi; - Procesul de aclimatizare decurge în 3 faze; - Aclimatizarea poate fi înlesnită cu anumite măsuri curativ-profilactice; 195. Caracteristica Igienei aerului: studiază legile influenței aerului atmosferic asupra sănătății și dezvoltă măsuri pentru păstrarea și consolidarea acesteia. 196. Circumstanțe în care utilizăm informații despre direcția predominantă a vânturilor (roza frecvenței vânturilor) : selectarea locului amplasării unui spital 197. Bolile legate de influența mediului: AVC, depresia de iarnă, boala Minamata 198. Importanța igienică a aerului - pentru respirație; - influențează procesele de termoreglare; - determină caracteristicile climatice; - termoprotecție, termoizolare; - autopurificare. 199. Reacțiile ce se produc în organism în timpul supraîncălzirii: leziuni ale organelor interne, crampe de căldură, erupții cutanate, acnee, amețeli, grețuri, șoc termic. 200. Efecte rezultate de viteza mare de mișcare a aerului - stimulează termoliza prin evaporare; - stimulează termoliza prin convecție. 201. Efectele influenței concentrațiilor mari de ioni negativi - Tonizantă; - Stimulează metabolismul; - Stimulează funcția SNC. 202. Efectele influenței ionilor pozitivi: efect de inhibiție, depresiv, provoacă somnolență, ridicarea TA, reducerea performanțelor și capacității de muncă. 203. Măsurile de prevenire a acțiunii microclimatului nefavorabil - asigurarea unui regim de viaţă şi de muncă corespunzător; - îmbrăcăminte, locuinţe care să reducă acţiunea factorilor excesivi; - alimentaţie raţională; - călirea şi antrenarea organismului; - stabilirea contraindicațiilor la procesul de aclimatizare şi a măsurilor de prevenţie a apariţiei îmbolnăvirilor. 204. Manifestările ce au loc la aclimatizarea la condiții climatice calde - Scăderea frecvenţei pulsului; - Scăderea frecvenţei respiraţiei; - Scăderea termogenezei; - Diminuarea metabolismului bazal; 205. Manifestările ce au loc la aclimatizarea la condiții climatice reci - Sporirea termogenezei; - Sporirea volumului de sânge circulant; - Accelerarea metabolismului bazal. 206. Căile de cedare a căldurii de către organism: conductibilitate, convecție, radiație sau termodeperdiție, evaporare 207. Tipurile existente de microclimat: cald, rece, optim 208. Metodele de apreciere a acțiunii complexe a factorilor de microclimat asupra organismului - Fizice(catatermometria); - Fiziologice; - Psihologce. Compoziția chimică și poluarea aerului. Ventilația și încălzirea 209. Conținutul de oxigen la care viața e imposibilă: 7-8% 210. Efectele fiziologice ale bioxidului de carbon asupra organismului - reglarea pH-ului sangvin ( în mod normal); - dereglarea procesului de oxido-reducere; (dacă inspiram mult) - excitant al centrului respirator; - anoxie tisulară (în țesuturi); 211. Procesul fiziologic care modifică compoziția chimică a aerului spațiilor închise: Respirația 212. Componentul principal al aerului pentru viața și sănătatea omului: Oxigenul 213. Limita conținutului de oxigen tolerat de organism: 16-17% 214. Situaţia când se aplică creşterea dozată a presiunii parţiale a oxigenului: scopuri terapeutice ( oxigenoterapiei hiperbarice ). 215. Sursa naturală de poluare a aerului atmosferic - eroziunea solului; - erupțiile vulcanice. 216. Mecanismele clasice de compensare în cazul concentraţiilor de oxigen sub 16%: - crește frecvența cardiacă; - crește volumul ventilației pulmonare; - crește numărul de eritrocite din sângele periferic. 217. Manifestările ,,răului” de munte - oboseală; - tahicardie; - tahipnee și dispnee; - cefalee, vertij; - somnolență; - cianoză, hemoptizii; - epistaxis, lipotemie. 218. Manifestările concentraţiei bioxidului de carbon mai mari de 4% - dispnee accentuată;  - senzație de constricție toracică. 219. Sindroamele ce se produc la inhalarea azotului sub presiune - Sindromul de compresiune sau narcoză hiperbară; - Sindromul de decompresiune. 220. Sursele artificiale de poluare a atmosferei - transportul terestru, aerian; - procesele industriale; - procesele de ardere a combustibilului. 221. Acţiunile indirecte a poluării atmosferei - Reducerea radiaţiilor solare luminoase; - Distrugerea vegetaţiilor; - Coroziunea metalelor. 222. Acţiunile directe a poluării atmosferei - Apariţia cancerului; - Agravarea bolilor; 223. Grupurile măsurilor de protecţie ale aerului atmosferic - tehnologice; - de planificare; - sanitar-tehnice; - legislative. 224. Efectele acţiunii directe a poluării atmosferei - acute: intoxicații; - cronice: Cumulare materială (Pb, Cd, Hg) cu depuneri în organe şi ţesuturi - fenomene toxice; Cumulare funcţională (p. iritanţi) cu apariţia îmbolnăvirilor.; - tardive: acţiune cancerigenă, teratogenă, mutagenă. 225. Grupele de poluanţi ai aerului atmosferic: - iritanți; - asfixanți; - toxici; - cancerigeni; - fibrozanți. 226. Poluanţi iritanţi ai aerului atmosferic: oxizi de sulf, oxizi de azot, substanţe oxidante, clorul şi compuşii săi, amoniac, pulberi în suspensie. 227. Poluanții aerului încăperilor 228. Măsura legislativă de protecție a aerului atmosferic - Monitorizarea calităţii aerului atmosferic; - Respectarea CMA pentru poluanţii aerului atmosferic; Educația pentru sănătate. Metodele de cercetare 229. Procesele care se includ în promovarea sănătății - activități de educație; - activități de promovare a unor schimbări comportamentale și de stil de viață, politici și măsuri legislative. 230. Metodele de educație pentru sănătate: - adresabilitate: a. educație individuală; b. educație în grup; c. educație prin comunicarea în masă. - mijloacele folosite: a. audio; b. video; c. combinate (audio-video). 231. Situațiile care trebuie de luat în considerare la alegerea metodelor de educaţie sanitară: -riscurile fizice, psihice și sociale; dezvoltarea capacității și voinței de a alege comportamentele cele mai eficiente și inteligente pentru a se putea confronta cu aceste riscuri sau a le evita, atât pe plan individual, cât și colectiv. 232. Tipul de educație caracteristic pentru promovarea sănătății: educația pentru sănătate? 233. Prioritatea caracteristică pentru promovarea sănătății : obținerea echității în sănătate 234. Scopul educației pentru sănătate  - Informarea-educarea populației în domeniul medical, pentru a cunoaște manifestările bolilor și prevenirea lor; - Dobândirea unor atitudini și deprinderi favorabile sănătății; - Implicarea activă a populației în domeniul păstrării sănătății, oamenii având posibilitatea să ia decizii privind propria starea de sănătate. 235. Obiectivele educației pentru sănătate 236. Domeniile de competență spre care este orientată educația pentru sănătate 237. Tipurile de abordări ale educației pentru sănătate: informativ, persuasiv, participativ, integrat 238. Criteriile după care se împart metodele educaţiei pentru sănătate: - adresabilitate; - mijloace folosite. 239. Abordarea medicală în sistemul educației pentru sănătate 240. Prevederile educației individuale pentru sănătate 241. Metoda de educație pentru sănătate conform mijloacelor folosite - audio; - video: - predominarea textului; - predominarea imaginii; - mijloace combinate (audio-video). 242. Etapele procesului de evaluare în promovarea sănătății - analiza situației; - determinarea nevoilor; - determinarea factorilor care influențează starea de sănătate, a oportunităților de intervenție etc. 243. Metodele de transmitere a mesajelor în promovarea sănătății - mass-media; - comunicarea interpersonală; - evenimentele. 244. Elementele procesului de comunicare: emițătorul, receptorul, mesajul, canal, cod, context, factori perturbători, feedback-ul și răspunsul la feedback. 245. Noțiunea procesului de comunicare: procesul prin care un emițător transmite un mesaj, sub forma unui cod, prin intermediul unui canal, către un receptor. 246. Funcțiile comunicării: de convingere, de a explica, influențare, educare, informare. 247. Stilurile comunicării: pasiv, agresiv, asertiv.