Igiena ca știință și profilaxie

Amoniacul, clorurile, sulfații și fierul sunt substanțe care, în concentrații mari, pot afecta negativ calitatea apei potabile.

Amoniacul este un indicator al poluării recente cu substanțe organice de origine animală sau vegetală.

Apa potabilă trebuie să îndeplinească criterii chimice, bacteriologice și organoleptice pentru a fi sigură pentru consum.

Apa potabilă trebuie să fie: inofensivă din punct de vedere chimic, epidemiologic și să aibă proprietăți organoleptice acceptabile.

Consumul de apă cu germeni patogeni, substanțe chimice periculoase sau proprietăți organoleptice nefavorabile poate afecta sănătatea.

Apele de suprafață conțin mai mult oxigen dizolvat și sunt mai poluate cu microorganisme decât apele interstratulare.

Mirosul și culoarea sunt proprietățile organoleptice ale apei.

Apa potabilă trebuie să aibă o culoare acceptabilă, turbiditate mică și să îndeplinească criterii de inofensivitate chimică și bacteriologică.

Supravegherea patologiilor alimentare implică monitorizarea surselor de contaminare a alimentelor, testarea și analiza produselor alimentare, investigarea focarelor de boli transmise prin alimente, implementarea programelor educaționale pentru consumatori și asigurarea respectării legislației și reglementărilor în domeniul siguranței alimentare.

Formele etiologice ale subnutriției se clasifică în funcție de cauzele care determină deficitul nutrițional.

Formele hiperalimentației se împart în două categorii principale:

Hiperalimentația absolută se caracterizează printr-un aport excesiv de calorii, proteine, grăsimi și alte substanțe nutritive, depășind necesarul organismului.

Hiperalimentația relativă se caracterizează printr-un aport inadecvat de nutrienți esențiali în raport cu nevoile organismului. De exemplu, un aport crescut de calorii, dar cu un deficit de vitamine sau minerale.

Măsurile de profilaxie a intoxicațiilor alimentare vizează prevenirea contaminării alimentelor, asigurarea igienei și aplicarea unor practici de manipulare și prelucrare corespunzătoare a alimentelor.

Consecințele consumului exagerat de proteine pot afecta funcțiile ficatului, rinichilor și sistemului nervos, iar influența asupra microflorei intestinale poate duce la probleme de digestie.

Consumul excesiv de glucide poate duce la obezitate, afectarea rinichilor, ficatului și tubului digestiv, carii dentare și diabet.

Sulfatul de calciu şi sulfatul de magneziu sunt principalele substanțe care cauzează duritatea permanentă a apei. Această duritate nu poate fi eliminată prin fierbere.

Saturnismul hidric este o boală cauzată de consumul de apă contaminată cu plumb și compușii săi.

Consumul pe termen lung a apei cu concentrație de fluor mai mare de 2.0 mg/l poate duce la fluoroză.

Boala Minamata este cauzată de consumul de apă contaminată cu metil-mercur.

Regiunile biogeochimice sunt zone geografice care se caracterizează printr-o răspândire neuniformă a microelementelor în sol, apă și alimente.

Prezența microelementelor în exces sau deficit în sol, apă și alimente din provinciile biogeochimice cauzează o distribuție specifică a bolilor.

Caria dentară poate fi cauzată de deficitul de fluor în apa potabilă.

Plumbul este elementul chimic care cauzează saturnismul.

Deficiența de seleniu poate provoca boala Urov (Kashin-Beck).

Insuficiența iodului într-o anumită regiune poate duce la dezvoltarea gușei endemice.

Utilizarea pe termen lung a apei dure poate favoriza apariția renolitiazelor (pietre la rinichi), colelitiazelor (pietre la vezica biliară) și afecțiunilor tubului digestiv.

Procesul prin care se elimină substanțele nocive din apă, făcând-o sigură pentru consum.

Procesul prin care se elimină particulele solide din apă, făcând-o mai clară.

Procesul prin care se elimină culoarea din apă, făcând-o mai incoloră.

Capacitatea apei de a se purifica singură prin procese naturale.

Metoda de limpezire a apei care constă în lăsarea particulelor solide să se depună la fund.

Metoda de limpezire a apei care constă în trecerea apei printr-un material poros.

Procesul prin care se adaugă substanțe chimice în apă pentru a forma flocoane care captează particulele solide.

Stratul atmosferic care are cel mai mare impact asupra organismului uman.

Bioxidul de carbon reglează pH-ul sângelui în mod normal, menținând un echilibru optim pentru funcționarea corectă a organismului.

Atunci când inspirăm mult bioxid de carbon, se dereglează procesul de oxido-reducere, afectând metabolismul celular.

Bioxidul de carbon stimulează centrul respirator din creier, determinând creșterea frecvenței respirației pentru a elimina excesul de CO2.

Când bioxidul de carbon este prea mult, țesuturile nu se pot oxigena corespunzător, ducând la anoxie tisulară.

Oxigenul este vital pentru funcționarea organismului, fiind necesar pentru procesele metabolice de bază.

Organismul uman poate tolera o concentrație minimă de oxigen în aer de 16-17%, sub care apar dificultăți.

Oxigenoterapia hiperbarică folosește presiuni crescute de oxigen pentru tratarea unor afecțiuni medicale.

Eroziunea solului și erupțiile vulcanice sunt surse naturale de poluare a aerului atmosferic.

Igiena aerului se ocupă cu studiul influenței aerului atmosferic asupra sănătății și dezvoltă metode pentru menținerea și îmbunătățirea acesteia.

Roza frecvenței vânturilor arată direcția predominantă a vântului într-o anumită locație și este utilă pentru a alege cel mai bun loc pentru un spital, astfel încât aerul să fie cât mai curat și sănătos.

Bolile legate de mediu pot fi cauzate de expunerea la poluare, factori meteorologici nefavorabili sau alți factori de mediu. Exemple includ AVC, depresia de iarnă și boala Minamata.

Aerul este esențial pentru respirație, influențează reglarea temperaturii corpului, determină caracteristicile climatice și oferă protecție și izolare termică. Aerul curat se autopurifică.

O viteză mare a aerului stimulează evaporarea transpirației și convecția, contribuind la răcirea corpului.

Concentrații mari de ioni negativi au un efect tonifiant, stimulează metabolismul și funcționarea sistemului nervos central.

O expunere prelungită la ioni pozitivi poate avea un efect inhibitor, depresiv, poate provoca somnolență și poate duce la creșterea tensiunii arteriale, scăzând performanța și capacitatea de muncă.

Pentru a preveni efectele negative ale microclimatului nefavorabil, este important să adoptați un regim de viață sănătos, să vă îmbrăcați adecvat, să locuiți în spații sănătoase, să mâncați rațional, să vă căliți și să aveți grijă de sănătatea dumneavoastră.