Etica Cercetării - Cursuri Examen PDF

CAPITOLUL 1 =========== CONCEPTELE DE „ETICĂ ACADEMICĂ" ȘI „INTEGRITATE ACADEMICĂ" ========================================================== 1.1. Abordări ale conceptului de -------------------------------- „Etică academică" ----------------- **Etica academică:** - se încadrează în genul eti...

CAPITOLUL 1 =========== CONCEPTELE DE „ETICĂ ACADEMICĂ" ȘI „INTEGRITATE ACADEMICĂ" ========================================================== 1.1. Abordări ale conceptului de -------------------------------- „Etică academică" ----------------- **Etica academică:** - se încadrează în genul eticilor profesionale; - este o specie a eticii aplicate specializată pe analize ale comportamentelor agenților morali care fac parte din instituțiile de învățământ și de cercetare (profesori, studenți, cercetători, personal administrativ și auxiliar); - este o ramură a eticii aplicate care are două componente principale: - **deontologia academică:** vizează respectarea codurilor și normelor de etică specifice comunității academice; - **integritatea academică**: vizează dezvoltarea unei conștiințe și a unor sentimente etice reale. Abordarea eticii în învățământul superior presupune realizarea unei distincții între: -- **„etica academică" (academic ethics):** se referă la cercetările teoretice ale „eticienilor", respectiv ale profesioniștilor în domeniul eticii; -- **„etica în mediul academic" (ethics in academia):** desemnează activitatea de cercetare și implementare a unor norme și coduri etice, în instituțiile de învățământ (organizații cu profil educațional); -- **managementul etic în organizații:** vizează constituirea unei „infrastructuri etice" care cuprinde: birou de etică, comisii de etică, auditul etic, hotline etic etc. **În contextul eticii academice, studenții sunt învățați:** -- să gândească la deciziile etice; -- să recunoască problemele etice ale vieții reale, prin reflecție și dialog. **Etica academică:** -- accentuează aspectele legate de integritate morală, adică de adoptare în viața profesională și chiar personală, a unor comportamente și conduite etice dezirabile ca rezultat al internalizării în conștiința morală, a unor idealuri, principii și norme etice; -- îi determină pe actorii implicați să considere că ei reprezintă modelul de umanitate spre care aspiră ceilalți. 1.2.1. Probleme etice referitoare la ------------------------------------ activitatea în clasă -------------------- A screenshot of a blue and white document Description automatically generated **Aspecte specifice ale relației profesor - student:** -- Autoritatea didactică a profesorului se bazează pe forța discursului său; -- Legitimitatea didactică este dată de competențele certificate prin studiile de specialitate și cele psiho- pedagogice; -- Relaţiile purtătorului de autoritate se manifestă: pe orizontală (cu colegii) pe verticală: cu managerul; cu studenții: se concretizează în transmiterea cunoştinţelor (informaţiilor), formarea abilităților și atitudinilor (opiniilor), evaluarea (măsurarea și aprecierea), exersarea (antrenarea). **„Etica grijii":** -- concept care ar trebui să se reflecte în activitatea la clasă a cadrului didactic din mediul universitar; -- ar trebui să reprezinte fundamentul pe care se construiesc relațiile dintre cadrul didactic și studenți; -- exemplu de ignorare a eticii grijii: lipsa de corespondență între cerințele etice exprimate explicit la clasă de către profesor și valorile implicite pe care acesta le dovedește prin comportamentul său în timpul activităților la clasă. „Predarea bună" (în context universitar) vizează natura morală a predării bazate pe cinste, respect și grijă în relația cu studenții. 1.3. Abordări ale conceptului de -------------------------------- „integritate academică" ----------------------- **Integritatea academică:** -- presupune respectarea de către studenţi, profesori şi personalul administrativ al instituţiei de învăţământ a unui set de valori şi principii etice; -- se concentrează pe caracterul moral al agenților și răspunde la întrebări de genul: Putem identifica un nucleu de valori morale comune? Cum îi determinăm pe agenți să adere la aceste valori? Cum pot agenții morali să internalizeze valorile morale ale unei universități? **Implementarea unei strategii instituționale focusată pe integritate se face, de regulă, din interior.** **Principiile integrităţii academice sunt:** -- Integritatea morală -- Colegialitatea -- Loialitatea -- Respectul şi toleranţa -- Profesionalismul -- Onestitatea şi corectitudinea intelectuală -- Dreptatea şi echitatea -- Transparenţa -- Responsabilitatea profesională şi socială -- Libertatea academică -- Autonomia personală În activitatea administrativă şi managerială, **integritatea presupune**: -- respectarea tuturor procedurilor de derulare a examenelor, concursurilor sau a altor forme de verificare pentru selecţia şi promovarea cadrelor didactice; -- respectarea tuturor procedurilor de alegere sau numire a structurilor de conducere ale Universităţii; -- derularea corectă a procedurilor de selecţie / promovare a personalului administrativ; -- încheierea de acte juridice (contracte, angajamente, parteneriate etc.) sau operaţiuni în interesul Universităţii, cu excluderea oricărui conflict de interese. CURSUL 2 ======== CAPITOLUL 2 =========== PROPRIETATEA INTELECTUALĂ ȘI DREPTUL DE AUTOR ============================================= 2.1. Considerații generale privind ---------------------------------- proprietatea intelectuală și dreptul de autor --------------------------------------------- Articolul 27 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului: -- „orice persoană are dreptul de a lua parte în mod liber la viaţa culturală a colectivităţii, de a se bucura de arte şi de a participa la progresul ştiinţific şi la binefacerile lui"; -- „fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale şi materiale care decurg din orice lucrare ştiinţifică, literară sau artistică al cărei autor este". **Proprietatea intelectuală și drepturile de autor:** -- reprezintă un element central al activității de cercetare; -- sunt esențiale pentru prestigiul și performanțele oricărei instituții de cercetare. 2.2. Proprietatea intelectuală ------------------------------ **Proprietatea intelectuală:** -- totalitatea formelor și mijloacelor prin care este difuzată o idee științifică (carte, articol, suport electronic, etc.), precum și dreptul de autor corespunzător. -- ansamblul drepturilor asociate activităţii intelectuale în domeniul literar, artistic şi ştiinţific. **Proprietatea intelectuală cuprinde două categorii:** -- **proprietatea literară, artistică, ştiinţifică:** creaţii intelectuale a căror protecţie se naşte de la sine, din momentul realizării lor, fără o procedură de examinare şi certificare; -- **proprietatea industrială:** categorii de creaţie intelectuală reproductibilă industrial sub formă de produse, procedee sau metode.  **Include drepturile privitoare la:** -- operele literare, artistice şi ştiinţifice; -- spectacole şi expoziţii ale artiştilor, fotografilor şi televiziunilor; -- invenţii în toate domeniile cercetărilor umane, descoperirile ştiinţifice; -- semnele industriale, mărcile înregistrate, cele de servicii, numele comercial şi emblemele, protecţia împotriva concurenţei neloiale şi toate drepturile rezultând dintr-o activitate intelectuală în domeniile industrial, literar sau artistic. Proprietatea intelectuală este intangibilă chiar dacă manifestarea sa exterioară este una vizibilă sau exprimată material. 2.2. Proprietatea intelectuală Exemplu: -- sub protecția dreptului de proprietate intelectuală intră poeziile scrise de un poet sau piesele muzicale ale unui compozitor, dar nu și suportul pe care acestea se află stocate, respectiv cartea în care au fost publicate poeziile sau CD-ul pe care au fost imprimate piesele muzicale. Proprietatea intelectuală: -- este rezultatul unei activităţi umane chiar dacă în timpul creaţiei intervine şi un aparat (computerul în cazul persoanei care realizează un program pentru calculator). -- îi conferă titularului dreptul de a autoriza sau interzice accesul anumitor persoane la creaţia sa în sens de utilizare, reproducere, etc. 6 **Principalele trăsături ale drepturilor intelectuale:** -- acestea au o durată limitată sau nelimitată în timp: invenţiile, dreptul de autor au o durată limitată, pe când dreptul moral al unui artist de a opri distrugerea operei sale este nelimitat în timp; -- dreptul intelectual este ubicuu, adică el este prezent şi încorporat în toate realizările ulterioare protejate. **Protecţia proprietăţii intelectuale în România se realizează prin două instituţii de specialitate:** -- Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM), în domeniul proprietăţii industriale; -- Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), în domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe7. **Plagiat simultan cu încălcarea proprietății intelectuale:** -- Includerea într-o carte semnată de un autor X a unor idei, metode sau abordări originale dintr-o carte a altui autor Y pentru care Editura Z are drepturi de proprietate intelectuală. Prin apariția și difuzarea cărții, autorul X a încălcat atât calitatea morală de autor a lui Y cât și drepturile de proprietate cumpărate anterior de Editura Z de la autorul Y. Nu se consideră reprobabilă citarea neatribuită a unor contribuții intrate în sfera culturii generale sau a cunoașterii comune, a căror paternitate, fiind larg cunoscută, nu poate crea confuzie sau o arogare 2.3. Dreptul de autor --------------------- **Definirea dreptului de autor** -- ,,dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod și când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimți la utilizarea operei de către alții" (Art. 12, Legea nr. 8/1996) -- este o formă de proprietate intelectuală; -- este dreptul exclusiv de a utiliza lucrarea care îi revine automat unei persoane care creează o lucrare originală, fixată într-un mediu tangibil; -- protejează proprietatea intelectuală pe o perioadă de: 70 de ani de la decesul autorului sau de la decesul ultimului autor supraviețuitor în cazul unei lucrări realizate de un grup de persoane (în țările Uniunii Europene); minimum 50 de ani de la decesul autorului în țările din afara Uniunii Europene, semnatare ale convenției de la Berna. **Tipuri de lucrări protejate prin drept de autor** -- scrierile literare și publicistice, conferințele, predicile, pledoariile, prelegerile și orice alte opere scrise sau orale, precum și programele pentru calculator; -- operele științifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele școlare, proiectele și documentațiile științifice; -- compozițiile muzicale cu sau fără text; -- operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice și pantomimele; -- operele cinematografice, precum și orice alte opere audiovizuale; -- operele fotografice, precum și orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei; **Tipuri de lucrări protejate prin drept de autor** -- operele de arta grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptura, pictura, gravura, litografie, arta monumentală, scenografie, tapiserie, ceramica, plastica sticlei și a metalului, desene, design, precum și alte opere de arta aplicată produselor destinate unei utilizări practice; -- operele de arhitectura, inclusiv planșele, machetele și lucrările grafice care formează proiectele de arhitectură; -- lucrările plastice, hârtiile și desenele din domeniul topografiei, geografiei și științei în general. -- constituie obiect al dreptului de autor și operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente (traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, culegerile de opere literare, et1c1.) **Utilizarea lucrărilor protejate prin drepturi de autor** -- în anumite circumstanțe, este posibilă utilizarea unei lucrări protejată prin drepturi de autor, fără încălcarea drepturilor de autor ale proprietarului; -- în numeroase țări, anumite utilizări ale lucrărilor protejate prin drepturi de autor nu încalcă drepturile deținătorului drepturilor de autor; -- de exemplu: în S.U.A., drepturile de autor sunt limitate de doctrina „folosinței conform bunelor uzanțe", conform căreia anumite utilizări ale materialelor protejate prin drepturi de autor în scopul (dar fără a se limita la aceste scopuri) criticii, comentariilor, prezentării știrilor, educație, lucrărilor academice sau cercetării pot fi considerate folosințe conform bunelor uzanțe. **Utilizarea lucrărilor protejate prin drepturi de autor** -- În S.U.A. se utilizează patru factori în funcție de care se stabilește dacă justificarea prin folosință conform bunelor uzanțe este validă sau nu: scopul și caracterul acestei folosințe, inclusiv dacă această folosință este de natură comercială sau are loc în scopuri educaționale non-profit. natura unei lucrări protejate prin drepturi de autor. proporția și importanța părții folosite raportată la lucrarea protejată prin drepturi de autor ca întreg: este mai probabil ca preluarea unor fragmente scurte dintr-o lucrare originală să fie considerată folosință conform bunelor uzanțe decât preluarea unor fragmente mari. efectul utilizării asupra pieței potențiale sau a valorii lucrării protejate prin drepturi de autor. -- Un conținut poate fi eliminat ca urmare a unui reclamații privind încălcarea drepturilor de autor, chiar dacă: a fost specificat deținătorul drepturilor de autor; nu a fost valorificat conținutul care încalcă drepturile de autor; a fost perceput un preț pentru o copie a conținutului respectiv; poate fi identificat conținut similar care apare și în alte locații de pe internet; conținutul a fost achiziționat, inclusiv sub forma unei copii în format fizic sau digital; conținutul a fost înregistrat personal de la televizor, într-un cinematograf sau de la radio; conținutul a fost copiat, personal, dintr-un manual, de pe afișul unui film sau dintr-o fotografie; s-a făcut mențiunea că „nu s-a intenționat încălcarea niciunui drept de autor". 2.4. Proprietatea intelectuală și --------------------------------- dreptul de autor în context academic ------------------------------------ Codurile de etică ale instituțiilor de învățământ superior cuprind secțiuni consistente dedicate „proprietății intelectuale" și, în mod special, interpretării dreptului de autor în context academic. **Particularități ale activității academice:** -- Dreptul de autor îi exclude pe ceilalți de la utilizarea liberă, neîngrădită, a textelor; -- Lumea academică este și una a bunurilor comune, unde excluderea ar fi imorală; -- Lectura și utilizarea corectă, prin citare, a unui articol nu reduce nici din cantitatea, nici din calitatea articolului; -- O copie digitală a unui articol nu reduce șansele altcuiva de a-l accesa și de a-l citi. Politica în materie de cunoaștere a Uniunii Europene se orientează către acces deschis („open access") pentru literatura științifică care este produsă cu o finanțare europeană. **Există două argumente în favoarea accesului:** -- uneori, încălcarea legii este singurul mod în care se pot redresa cei aflați într-o situație de sărăcie informațională (cazul studenților sau a profesorilor care au nevoie de un text sau de un alt conținut educațional eminamente necesar activității lor); -- alteori, este pur și simplu o formă de cooperare între egali („peer to peer") care împărtășesc o ideologie a accesului deschis, nediscriminat. În mediul academic, încălcarea proprietății intelectuale se produce atunci când sunt utilizate sau însușite creațiile intelectuale ale altor persoane, cu sau fără a urmări un scop comercial prin acțiuni cum ar fi: -- **distribuirea neautorizată** (inclusiv prin internet) a unor materiale didactice (cursuri universitare, înregistrări) furnizate de către profesori, care sunt protejate de drepturi de autor, cu sau fără scopul de a obține foloase; -- **folosirea lucrărilor** (eseuri, referate, proiecte, înregistrări, experimente etc.) realizate de alte persoane și prezentarea acestora ca fiind creație personală. CURSUL 3 ======== CAPITOLUL 3 =========== FORME ȘI EFECTE ALE ÎNCĂLCĂRII ============================== PRINCIPIILOR DE ETICĂ ȘI INTEGRITATE ACADEMICĂ ============================================== 3.1. Forme ale încălcării principiilor -------------------------------------- de etică și integritate academică --------------------------------- **Înșelăciunea academică** - fraudarea, păcălirea sau lipsa de corectitudine în spațiul academic, cu scopul de a obține o notă de trecere / o notă mai mare sau pentru a realiza numărul de prezențe obligatorii. **Sprijinirea înșelăciunii academice** - ajutor oferit unui student pentru a lua o notă de trecere la un examen / pentru a realiza numărul de prezențe obligatorii. **Fabricarea de date** - confecționarea de date sau rezultate (inclusiv date de teren sau rezultate de laborator) cu scopul de a obține o notă de trecere sau o notă mai mare. **Forme ale înșelăciunii academice:** -- folosirea neadecvată a materialelor academice sau ajutorul neautorizat al unei a treia părți, când un student citește răspunsurile la test ale colegului, folosește neautorizat materiale scrise, echipamente care conțin mesaje digitale; -- înșelătoria în sens pasiv, când un coleg oferă materiale scrise pentru a fi copiate; -- plagiatul cu toate formele sale; -- lucrul în grup segmentat, când profesorul așteaptă ca fiecare student să dobândească o înțelegere globală a întregii lucrări, iar studentul trimite doar partea sa, fără a demonstra înțelegerea globală; -- disimularea, când studentul comite o eroare voită, din care poate să aibă avantaje: asumarea unei note mai mari, promovarea unui examen la care s-a prezentat un alt coleg în locul său; -- minciună și manipulare, utilizarea unei informații false care în general include o implicare emoțională: probleme inexistente legate de sănătate, de familie; -- prezentarea unor lucrări (eseuri, referate, lucrări de laborator), realizate parțial sau integral de un alt coleg; -- acoperirea absenței unui coleg care nu este prezent la curs; -- vânzarea de eseuri, referate, lucrări de licență sau disertatie **Alte tipuri de comportamente neoneste includ:** -- încercarea de a obține o notă pe o lucrare sau pe un proiect la realizarea căruia studentul nu a participat; -- includerea într-o echipă de lucru a unui student care nu a luat parte la activități, cu scopul de a fi notat; -- prezentarea unor rezultate similare în urma unei colaborări sau lucru în echipă neautorizat; -- nerespectarea cerințelor și indicațiilor profesorilor; -- perturbarea orelor de curs sau seminar; -- obținerea în mod fraudulos a subiectelor de examen și furnizarea acestora către alți colegi; -- arogarea abuzivă a unor merite pe care studentul nu le are; -- pretinderea de către student a faptului că a transmis electronic o temă pe care nu a trimis-o; -- adoptarea unui comportament discriminator sau abuziv în raport cu alți colegi. Alte situații problematice care se referă la comportamentul studenților și la cel al profesorilor: - fenomenul de bullying manifestat din partea personalului față de studenți prin amenințări referitoare la evaluare dacă studenții refuză să îndeplinească anumite cerințe nejustificate ale profesorului; - fenomenul defavoritist față de studenți apropiați profesorului care nu sunt evaluați conform standardelor; - hărțuirea sexuală; - lipsa eticii profesionale și a eticii grijii manifestată prin: refuzul profesorului de a vorbi cu studenții despre note; încrederea exagerată în notele acordate de un membru neexperimentat al colectivului profesoral; 3.2. Abaterile de la sistemul de valori etice și sancționarea acestora ---------------------------------------------------------------------- În mediul academic, în raport cu sistemul de valori etice, sunt considerate abateri următoarele fapte: -- obstrucționarea activității didactice, de cercetare științifică, administrative / a oricărei funcții a universității; -- frauda, sub orice formă, în procesul de învățământ, de cercetare științifică, precum și în cadrul celorlalte activități din universitate; -- acceptarea / lipsa de reacție față de faptele de corupție, favorizarea acestora, obținerea, pretinderea sau nerefuzarea unor avantaje necuvenite; -- inducerea în eroare a conducerii prin dezinformare; -- agresarea fizică sau morală săvârșită sub orice formă împotriva membrilor comunității universitare sau în legătură cu activitatea academică; -- discriminarea, în toate formele ei de manifestare; -- favoritismul, sub orice aspect; -- participarea la activitățile din cadrul universității prin încălcarea prevederilor legale a dispozițiilor cartei universitare privind consumul de alcool, droguri și alte substanțe interzise; -- practicarea unor atitudini și comportamente indecente, insultătoare sau obscene și folosirea unui limbaj neconform spiritului academic; -- denigrarea publică a personalului sau a instituției de către membrii comunității universitare; -- folosirea abuzivă a calității de membru al comunității academice; -- organizarea și desfășurarea de activități nepermise în universitate, folosirea numelui, a resurselor umane, financiare sau materiale ale acesteia în scopuri ilegale sau contrare acestora; -- utilizarea neautorizată și provocarea cu vinovăție de prejudicii în dauna patrimoniului universității. 3.3.1. Încălcări ale principiului integrităţii ---------------------------------------------- în relaţia cadru didactic--student ---------------------------------- Constituie încălcări ale principiului integrităţii în relaţia cadru didactic--student următoarele fapte: -- pretinderea sau acceptarea de favoruri de orice natură; -- pretinderea / acceptarea de cadouri / alte foloase materiale; -- hărţuirea în toate formele sale; -- împrumutul de bani între cadrul didactic şi studenţi; -- prestarea de către cadrul didactic a unor activităţi remunerate în favoarea studentului, a soţului / soţiei acestuia, a unei rude sau a unui afin, până la gradul al III-lea inclusiv; -- tolerarea copiatului şi orice altă formă de fraudă care are loc în timpul examinării; -- tolerarea plagiatului şi oricăror altor forme de înşelăciune; -- condiţionarea participării la examinare de cumpărarea materialelor bibliografice ale titularului de disciplină. 3.3.2. Încălcări ale principiului integrităţii în ------------------------------------------------- cercetarea ştiinţifică şi creaţia universitară ---------------------------------------------- Constituie încălcări ale principiului integrităţii în cercetarea ştiinţifică şi creaţia universitară: -- plagierea rezultatelor sau publicaţiilor altor autori, precum şi însuşirea de către un autor a rezultatelor muncii altui autor, indiferent dacă este vorba despre reproducerea exactă a unui text sau de reformularea unei idei cu adevărat originale, fără ca acest din urmă autor să fie menţionat ca sursă a textului sau ideii respective; -- confecţionarea de rezultate sau înlocuirea rezultatelor cu date fictive; -- inventarea de rezultate prin metode care nu sunt folosite în cercetare; -- introducerea de informaţii false în solicitările de granturi sau de finanţare; -- înlocuirea datelor obţinute cu date fictive; -- interpretarea deliberat distorsionată a rezultatelor şi deformarea concluziilor; -- neatribuirea, ascunderea sau nerecunoaşterea corectă a paternităţii unei lucrări; -- utilizarea fondurilor de cercetare în alte scopuri decât cele pentru care au fost alocate; -- omisiunea recunoaşterii, fie prin menţionare ca autor al unei opere, fie prin indicarea sursei, a contribuţiei unor terţi la elaborarea unei opere; -- obligarea autorilor unei opere de a menţiona ca autori şi persoane care nu au participat la elaborarea acesteia; -- orientarea activităţii de cercetare a studenţilor, masteranzilor, doctoranzilor în scopul obţinerii unui avantaj personal de către îndrumător; -- fapta profesorului coordonator / îndrumător şi a conducătorului de doctorat de a-şi pune avizul pe o lucrare de licenţă / de dizertaţie sau pe o teză de doctorat despre care a aflat / constatat că nu respectă condiţiile de citare a unui text şi regulile cu privire la întocmirea unei astfel de lucrări. 3.3.3. Încălcări ale principiului integrităţii în activitatea de conducere şi cea administrativ-managerială Constituie încălcări ale principiului integrităţii în activitatea de conducere şi cea administrativ-managerială: -- fraudarea prin orice mod şi cu intenţie a procedurilor de organizare a concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice; -- fraudarea prin orice mod şi cu intenţie a procedurilor de alegere sau numire a structurilor de conducere ale universităţii; -- fraudarea prin orice mod şi cu intenţie a procedurilor concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice; -- participarea unui membru al conducerii şi administraţiei universităţii la negocieri comerciale cu firme sau organizaţii în care are un interes personal, direct sau indirect; 3.3.3. Încălcări ale principiului integrităţii în activitatea ------------------------------------------------------------- de conducere şi cea administrativ-managerială --------------------------------------------- -- încheierea de către membrii conducerii şi / sau administraţiei de contracte, angajamente, parteneriate sau orice altă formă de colaborare externă, în care un membru al universităţii are un interes personal, direct sau indirect; -- colaborările şi angajamentele externe ale unor membri ai corpului didactic şi administrativ al UVT care împiedică îndeplinirea în bune condiţii a sarcinilor înscrise în statele de funcţii şi fişele posturilor pe care le ocupă dacă se dovedeşte că prin aceasta au fost cauzate prejudicii efective instituţiei; -- deciziile sau actele adoptate ori încheiate în condiţii de conflict de interese şi cele ale structurilor deliberative la care cel puţin unul dintre membri se află în conflict de interese şi nu s-a abţinut de la vot ori de la dezbateri. 3.4. Consecințe și sancțiuni ale încălcării principiilor de etică și integritate academică ------------------------------------------------------------------------------------------ **Sancțiuni aplicabile abaterilor de la etica și deontologia profesională săvârșite de personalul didactic și de cercetare și personalul didactic și de cercetare auxiliar (Art. 318 din Legea nr. 1 / 2011):** -- avertismentul; -- diminuarea salariului; -- suspendarea dreptului de a participa la concursuri de avansare sau de ocupare a unor funcții de conducere (pe o perioadă limitată de timp); -- destituirea din funcție; -- desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă. **Sancțiuni aplicabile studenților și studenților doctoranzi pentru încălcarea eticii universitare:** -- avertisment scris; -- exmatricularea; -- alte sancțiuni prevăzute de Codul de etică și deontologie universitară. **Sancţiuni prevăzute de Art. 33 al Codului de etică şi deontologie profesională universitară al UVT:** -- avertismentul scris; -- diminuarea bursei cu un cuantum stabilit de comisie; -- pierderea locului în căminul UVT; -- exmatricularea cu drept de reînmatriculare în UVT; -- exmatricularea fără drept de reînmatriculare în UVT. 15 3.5. Sugestii pentru promovarea comportamentelor etice la clasă --------------------------------------------------------------- McCabe, Trevino și Butterfield (1999) propun câteva sugestii care să ajute la promovarea comportamentelor etice în relația cu studenții: -- comunicarea clară a așteptărilor (oferirea de exemple clare privind comportamentele considerate adecvate, respectiv comportamentele neadecvate); -- elaborarea, diseminarea și implementarea unor politici privind furtul intelectual și încurajarea studenților să respecte aceste reguli și norme; -- luarea în considerare a implementării unui cod de etică care definește clar responsabilitățile și obligațiile corespunzătoare pentru studenți și pentru cadrele didactice pentru a reduce fenomenul de furt intelectual; -- promovarea unor comportamente și atitudini de suport care să dezvolte respect care va impune un comportament nefraudulos în rândul studenților; -- dezvoltarea unui climat de corectitudine, prin elaborarea și implementarea unor proceduri de notare corecte și consecvente și sancționarea fermă a abaterilor de la acestea; -- reducerea, ori de câte ori este posibil, a presiunilor legate de notarea activității studenților într-o formă strictă (de exemplu, urmând curba lui Gauss); -- focalizarea pe procesul de învățare, nu pe note; -- încurajarea dezvoltării unui bun caracter; -- descurajarea comportamentelor neoneste prin sancțiuni pe măsură; -- eliminarea oportunităților privind furtul intelectual prin acțiuni precum: monitorizarea testelor, asigurarea unei distanțe corespunzătoare între cei care susțin examenul; -- acordarea unor sarcini interesante la clasă; -- înlocuirea asistenților incompetenți sau nepăsători din rolul de cadre didactice. 3.6. Efectele sociale ale lipsei de integritate academică --------------------------------------------------------- Promovarea principiilor de integritatea academică și performanță are ca scop formarea unor comportamente și atitudini corecte, pe care studenții să le adopte și în viața de zi cu zi; Efectele sociale ale lipsei unor valori autentice se pot materializa printr-o serie de urmări precum: -- deprecierea calității învățământului; -- instalarea unor percepții negative la nivelul societății despre ceea ce reprezintă învățământul universitar; -- devalorizarea statutului de cadru didactic universitar; -- stigmatizarea cercetării științifice; CURSUL 4 ======== CAPITOLUL 4 IMPLEMENTAREA ÎN MEDIUL =================================== UNIVERSITAR A PROCEDURILOR ========================== PRIVIND ETICA ȘI INTEGRITATEA ACADEMICĂ ======================================= 4.1. Introducere ---------------- O universitate este morală dacă practicile sale curente (contextul sau mediul universitar) stimulează membrii săi să adopte o conduită morală; **Managementul eticii:** -- este disciplina care dezvoltă și implementează o serie de măsuri instituționale pentru a combate și preveni comportamentele imorale din cadrul unei organizații; -- se preocupă de organizarea și crearea unor instrumente care vizează aspectele etice ale unei organizații; -- dezvoltă instrumente precum: coduri de etică, comisii de etică, coduri profesionale de conduită sau de onoare, audit etic, training-uri de etică, birouri de etică etc. 4.2. Modalități de reglementare a --------------------------------- eticii în codurile de etică universitare ---------------------------------------- **Modalitățile de reglementare a eticii academice:** -- reflectă valorile curente ale societății; -- sunt aplicate în Carta și Codurile universitare; -- au ca punct de plecare Legea Educației Naționale. **Documentele elaborate la nivelul universităților:** -- au un punct comun (cadrul general legal); -- evidențiază cele mai importante valori în care acestea cred și pe care le-au dezvoltat în virtutea autonomiei universitare; -- evidențiază numeroase aspecte care le diferențiază sub aspectul: întinderii reglementărilor; elementelor specifice valorilor acelor universități. ### 4.2.1. Carta universitară potrivit Legii ### Educației Naționale Nr. 1 / 2011 Conform legii, Carta universitară se referă, în mod obligatoriu, cel puțin la următoarele aspecte: -- modalitățile de desemnare și de revocare din funcție a persoanelor care ocupă funcții de conducere sau care fac parte din structurile și organismele de conducere ale universității, conform legislației în vigoare; -- Codul de etică și deontologie profesională universitară; -- modul în care se realizează gestiunea și protecția resurselor universității; -- condițiile în care se constituie fondurile proprii și stabilirea destinației acestora și a condițiilor în care sunt utilizate; -- condițiile în care se pot încheia contracte cu instituțiile publice și cu alți operatori economici în vederea derulării unor programe de cercetare fundamentală și aplicativă sau a creșterii nivelului de calificare a specialiștilor cu studii universitare; -- condițiile în care universitatea se poate asocia cu alte instituții de învățământ superior sau cu alte organizații pentru îndeplinirea misiunii sale; -- modalitățile în care se pot construi, deține și folosi elemente aferente bazei materiale a universității, necesare educației și cercetării științifice; -- modalitățile în care se derulează acțiunile de cooperare internațională ale instituției de învățământ superior, încheierea de contracte și participarea la organizațiile europene și internaționale; -- modalitățile de colaborare dintre structurile de conducere ale universităților și sindicatele personalului didactic, de cercetare, tehnic și administrativ și organizațiile studențești legal constituite; -- orice alte aspecte considerate relevante de către senatul universitar și care corespund legislației în vigoare. **Potrivit Legii Educației Naționale, Carta universitară:** -- se elaborează și se adoptă numai după dezbaterea cu comunitatea universitară; -- nu poate conține prevederi contrare legislației; -- nerespectarea legilor în conținutul Cartei universitare atrage nulitatea de drept a acesteia; -- se adoptă numai după rezoluția pozitivă a Ministerului Educației Naționale (MEN) privind avizul de legalitate asupra Cartei universitare, care se emite în termen de maxim 30 de zile de la data depunerii solicitării de către instituția de învățământ superior; -- dacă acest termen nu este respectat, Carta se consideră avizată potrivit aprobării tacite, conform legii. 4.2.2. Codul de etică și integritate ------------------------------------ Academică --------- Integritatea academică este asigurată prin Codurile de etică și integritate academică care: -- reprezintă un ansamblu coerent de reguli morale; -- cuprind formularea explicită a valorilor, principiilor și normelor morale pe care membrii comunității academice consimt să le respecte în activitatea lor didactică și de cercetare științifică; -- este obligatoriu în toate instituțiile de învățământ superior conform Ordinului de Ministru nr. 4492 / 2005; -- cuprinde reguli care pot fi prezentate sub forma unor: interdicții (exemplu: „nu trebuie să plagiezi!"); obligații morale (exemplu: „trebuie să îți tratezi cu respect colegii"). **Tipuri de Coduri de etică și integritate academică:** -- **coduri aspiraționale:** stabilesc anumite standarde profesionale pe care membrii unei comunități se angajează să le respecte, fără a fi însă constrânși; -- **coduri educative:** transmit membrilor unei organizații ce le este sau nu permis să facă, având rolul de a-i informa pe profesori și pe studenți cu privire la normele și principiile morale la care aderă universitatea; uneori, aceste coduri sunt foarte generale, menționând doar că profesorii trebuie să adopte o atitudine profesională în relația lor cu studenții. **-- coduri punitive:** trebuie să fie foarte concrete și să cuprindă sancțiuni în cazul în care se constată că există abateri de la acesta. Ordinului de Ministru nr. 4492 / 2005 instituie obligativitatea fiecărei instituții de învățământ superior de a înființa câte o Comisie de etică care: -- este subordonată senatului universitar; -- este responsabilă de elaborarea Codului de etică; -- este responsabilă de analiza și soluționarea reclamațiilor privind etica universitară; -- se poate implica, la cererea conducerii Universității sau a Facultăților, în dezvoltarea unor activități care vizează etica și integritatea universitară; -- are obligația de a elabora și prezenta în fața senatului un raport anual. 4.3. Instrumente specifice abordării ------------------------------------ Integrității ------------ **Trainingul de sensibilizare:** -- membrii comunității sunt „sensibilizați" vizavi de o anumită problemă de ordin moral (exemplu: plagiatul); -- le pot fi relatate participanților o serie de întâmplări reale sau ficționale care pun în evidență dezavantajele practicilor imorale; -- pot fi sensibilizați și cei care, deși nu au comportamente imorale, aleg să nu reacționeze atunci când observă un comportament imoral al unui coleg; -- pot fi invitați o serie de idoli din domeniul de interes al studenților care le pot relata tinerilor studenți cât de importantă a fost perioada când erau studenți și cum au reușit să realizeze atât de multe prin muncă și onestitate. **Dezbaterea unor probleme de natură morală:** -- reprezintă un alt mod prin care studenții ar putea să își însușească anumite valori morale; -- participanților li se poate cere să argumenteze, de exemplu, de ce cred că plagiatul este greșit din punct de vedere moral; -- ulterior, participanții pot fi rugați să realizeze o ierarhie a acestor argumente, pornind de la cele pe care le cred ei ca fiind cele mai importante; -- în cadrul acestor dezbateri se pot folosi, drept material de discuție, și cazuri concrete de impostură academică; -- studenții pot relata propriile experiențe și pot apăra, cu argumente, propriul punct de vedere. **Schimbul de roluri:** -- studenții și profesorii fac schimb de roluri; -- unui profesor îi poate fi atribuit rolul studentului prins că a plagiat, iar un student este rugat să își imagineze că este profesor; -- ceilalți participanți își pot lua notițe pentru a le oferi sugestii, la final, celor doi; -- în acest fel, studenții pot empatiza cu profesorul care l-a prins pe student, iar profesorii cu studenții prinși că au plagiat; -- în ambele cazuri, acest schimb de roluri poate avea un efect esențial în schimbarea comportamentului tuturor participanților. Vizionarea unor scurtmetraje: -- acestea pot fi utilizate pentru a pune în evidență aspectele discutate anterior; -- avantaj major: au un impact emoțional direct. **Abordarea instituțională bazată pe integritate:** -- măsurile implementate nu oferă soluții clare și evidente; -- însușirea unor valori morale poate dura destul de mult; -- este potrivită pentru personalul angajat pe termen lung în Universitate pentru care se poate implementa o strategie care să vizeze dezvoltarea unor caractere morale, integre. **Abordarea instituțională bazată pe conformitate:** -- presupune elaborarea unor reguli simple sau a unor „rute etice" de urmat; -- este mai potrivită în cazul studenților care este foarte puțin probabil să internalizeze anumite valori morale datorită timpului mai scurt petrecut în instituție. 4.4. Construirea unei universități ---------------------------------- Morale ------ **Caracteristici ale unei universități morale:** -- internalizarea unei serii de virtuți organizaționale în toate practicile și procesele sale interne; -- stimularea tuturor membrilor comunități academice (cursanți, cercetători, cadre didactice, personal administrativ) să se comporte etic și să prevină comportamentele imorale; -- virtuțile organizaționale ale universității funcționează ca și repere morale pentru membrii comunității respective. Se poate evalua dacă o universitate este morală evaluând atent dacă (și în ce măsură) aceasta internalizează o serie de virtuți organizaționale. **Virtuți organizaționale ale unei universități morale:** -- **Claritate:** măsura în care exigențele morale ale universității față de conduita membrilor acesteia sunt exprimate clar, fără ambiguități, sub formă de reguli sau direcții de comportament în cadrul politicilor și procedurilor formale de etică (Codul de etică, politica de onestitate academică), precum și în discuții informale (training-uri de etică, interacțiunea studenți-profesori). -- **Consistență:** gradul în care exigențele morale ale universității față de conduita membrilor acesteia sunt coerente, fără contradicții, urmărind dacă modelul oferit de cadrele didactice cursanților sau de superiori personalului administrativ este în acord cu normele morale exprimate de politicile etice ale universității. -- **Realizabilitate**: maniera în care universitatea stabilește exigențe morale de comportament care pot fi atinse în mod realist de către membrii acesteia (de exemplu: dacă aceștia au la dispoziție resursele necesare de timp, cunoștințe, echipament, buget sau autoritatea de a îndeplini responsabilitățile ce le-au fost trasate). -- **Susținere:** modul în care universitatea îi încurajează sau îi demotivează pe membri să adopte un comportament etic, adică dacă prin respectarea normelor morale membrii au de câștigat sau de suferit în activitatea lor (exemplu: dacă un cursant care raportează acțiuni imorale ale unui profesor va fi ulterior apreciat de colegi și de către cadrele didactice sau, dimpotrivă, marginalizat). -- **Vizibilitate:** gradul în care universitatea asigură monitorizarea comportamentelor imorale, astfel încât acestea să poată fi depistate și aduse la cunoștința celor în măsură să ia atitudine. -- **Criticabilitate:** modul în care universitatea asigură mijloacele formale și informale prin care membrii pot să discute deschis problemele și dilemele etice cu care se confruntă. -- **Sancționabilitate:** maniera în care universitatea pedepsește încălcarea regulilor morale și răsplătește comportamentele morale ale membrilor săi (de exemplu: prin introducerea în procedurile de evaluare a unor indicatori privind conduita morală). CURSUL 5 ======== CAPITOLUL 5 REDACTAREA UNEI LUCRĂRI =================================== ȘTIINȚIFICE ÎN CONFORMITATE CU ============================== PRINCIPIILE DE ETICĂ ȘI INTEGRITATE ACADEMICĂ ============================================= 5.1. Termeni de bază utilizați în --------------------------------- cercetarea științifică ---------------------- **Frauda în știință:** acțiunea deliberată de confecționare, falsificare, plagiere sau înstrăinare ilicită a rezultatelor cercetării științifice. **Confecționarea de date:** înregistrarea și prezentarea unor date din imaginație, care nu sunt obținute prin metodele de lucru folosite în cercetare. **Plagiat:** însușirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau textelor unei persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost obținute, prezentându-le drept creație personală. **Falsificare:** măsluirea materialelor de cercetare, a echipamentelor, proceselor sau rezultatelor; omiterea unor date sau rezultate de natură a deforma rezultatele cercetării. **Conflict de interese:** situația de incompatibilitate în care se află o persoană care are un interes personal ce influențează imparțialitatea și obiectivitatea activităților sale în evaluarea, monitorizarea, realizarea și raportarea activităților de cercetare; -- **interesul personal:** orice avantaj pentru persoana în cauză, soțul / soția, rude ori afini, până la gradul al IV-a inclusiv, sau pentru instituția din care face parte. 3 5.2. Integritatea în activitatea de ----------------------------------- cercetare științifică --------------------- **În cercetarea ştiinţifică, integritatea presupune:** -- acceptarea şi menţionarea ca autori ai unei opere doar a persoanelor care au participat efectiv la elaborarea ei; -- indicarea sursei din care a fost preluată o idee, o expresie, un rezultat al unei cercetări anterioare; -- recunoaşterea explicită a contribuţiei oricărei persoane care a participat în mod real la o activitate de cercetare; -- respectarea riguroasă a destinaţiei fondurilor alocate unui proiect de cercetare; -- respectarea normelor speciale de etică referitoare la cercetarea efectuată pe subiecţi umani sau prin experimente desfăşurate cu ajutorul animalelor; -- evaluarea corectă, obiectivă, a performanţelor cadrelor didactice, fără părtinire sau favoritism, în cadrul examenelor / concursurilor susținute de către aceștia. 5.3. Buna conduită în activitatea de ------------------------------------ cercetare științifică --------------------- **Normele de bună conduită în activitatea de cercetare -- dezvoltare includ norme de conduită în:** -- activitatea științifică; -- activitatea de comunicare, publicare, diseminare și popularizare științifică, inclusiv în cadrul cererilor de finanțare depuse în cadrul competițiilor de proiecte organizate din fonduri publice; -- activitatea de evaluare și monitorizare instituțională a cercetării dezvoltării; -- exercitarea funcțiilor de conducere în activitatea de cercetare -- dezvoltare; -- respectarea ființei și demnității umane, evitarea suferinței animalelor și ocrotirea și refacerea mediului natural și a echilibrului ecologic. **Principalele standarde ştiinţifice generale exclud:** -- ascunderea sau înlăturarea rezultatelor nedorite; -- confecţionarea de rezultate; -- înlocuirea rezultatelor cu date fictive; -- interpretarea deliberat distorsionată a rezultatelor şi deformarea concluziilor; -- plagierea rezultatelor sau a publicaţiilor; -- prezentarea deliberat deformată a rezultatelor altor cercetători; -- neatribuirea corectă a paternităţii unei lucrări; -- introducerea de informaţii false în solicitările de granturi sau de finanţări; -- nedezvăluirea conflictelor de interese; -- deturnarea fondurilor de cercetare; -- neînregistrarea şi / sau nestocarea rezultatelor, precum şi înregistrarea şi / sau stocarea eronată a rezultatelor; -- lipsa de informare a echipei de cercetare, înaintea începerii activităţii la un proiect de cercetare, cu privire la: drepturile salariale, răspunderi, coautorat, drepturi asupra rezultatelor cercetărilor, surse de finanţare şi asocieri; -- lipsa de obiectivitate în evaluări şi nerespectarea condiţiilor de confidenţialitate ale rapoartelor de evaluare, alegaţiilor, rapoartelor de cercetare etc.; -- nerecunoaşterea metodologiilor şi a rezultatelor altor cercetători ca sursă de informare; -- publicarea sau finanţarea repetată a aceloraşi rezultate ca elemente de noutate ştiinţifică, fără a se menţiona sursa iniţială şi / sau cu adăugiri nesemnificative; -- nerecunoaşterea metodologiilor şi a rezultatelor altor cercetători ca sursă de informare; -- nerecunoaşterea erorilor proprii; -- difuzarea rezultatelor proprii într-o manieră iresponsabilă, cu exagerări şi repetări; -- nerespectarea clauzelor granturilor, contractelor, protocoalelor etc.; -- împiedicarea unor cercetători în activitatea lor sau favorizarea altora. 5.4.1. Autori, Autorat, Co-autorat ---------------------------------- **Legea nr. 8 / 1996 stabilește cadrul pentru definirea noțiunii de „autor":** -- „Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera" (articolul 3, aliniatul 1); -- „Se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoștință publică" (articolul 4, aliniatul 1). Calitatea de autor există individual, în co-autorat și colectiv. „Operă comună" - opera „creată de mai mulți autori, în colaborare" iar dreptul de autor, în acest caz, „aparține coautorilor acesteia, între care unul poate fi autorul principal, în condițiile legii". **Autorul deține 2 tipuri de drepturi asupra operei:** -- **drepturi morale,** care nu pot fi înstrăinate; -- **drepturi patrimoniale,** care pot fi înstrăinate. **Forme de malpraxis academic în activitatea de cercetare științifică:** -- **„traficul" de prestigiu,** prin care autorul (sau co-autorii) includ (e) numele unei alte persoane, cu prestigiu academic mai mare sau cu importanță într-o anume conjunctură, în calitate de co-autor al operei la care, însă, nu a avut nicio contribuție; -- **rețelelor de co-autorat,** care pot genera situații de fals co-autorat sau de citare excesivă între membrii unui grup în vederea creșterii artificiale a indicelui Hirsch. 10 **Abaterile de la buna conduită în cercetare,** în contextul autoratului, sunt consemnate în Legea 206 / 2004, și includ: -- includerea în lista de autori a unei publicații științifice a unuia sau mai multor coautori care nu au contribuit semnificativ la publicație ori excluderea unor coautori care au contribuit semnificativ la publicație; -- includerea în lista de autori a unei publicații științifice a unei persoane fără acordul acesteia; -- publicarea sau diseminarea neautorizată de către autori a unor rezultate, ipoteze, teorii ori metode științifice nepublicate. **În ceea ce privește ordinea nominalizării autorilor unui articol, există două alternative:** -- conform contribuţiei acestora, în ordine **descrescătoare**; **-- în ordine alfabetică,** în cazul în care autorii au contribuții relativ egale. În situația în care contribuția autorilor este diferită, prim -- autor poate fi numită persoana care a fost responsabilă de colectarea şi analizarea datelor şi de redactarea primei versiuni a articolului. De asemenea, poate fi desemnat și un autor de corespondență care este coordonatorul grupului de cercetători și cel care își asumă întreaga În cazul publicării rezultatelor cercetărilor ştiinţifice realizate de tineri cercetători (disertaţii de master, teze de doctorat şi programe de cercetare destinate tinerilor) se poate proceda astfel: -- tinerii vor fi nominalizaţi ca autori principali ai articolelor ştiinţifice rezultate; -- persoanele cu funcţii ştiinţifice şi manageriale, implicate în mod activ şi semnificativ în conceperea şi finalizarea cercetărilor, vor putea fi desemnate drept co-autori; -- persoanele fizice care au facilitat şi sprijinit realizarea cercetării respective, fără a avea contribuţii ştiinţifice directe şi semnificative, vor putea fi nominalizate în secţiunea Menţiuni / Mulţumiri, a articolului. 5.4.2. Copiatul în epoca digitală --------------------------------- Apariția Internetului a favorizat dezvoltarea fenomenului de „copy - paste" în rândul studenților; Plagiatul prin preluare de pe Internet a devenit mai ușor și a permis proliferarea fenomenului de „înșelăciune contractuală" („contract cheating"); -- în acest context, o situație legală intens criticată la această oră o au site-urile specializate în furnizarea, la cerere și contra cost, a produsului cerut (lucrare de licență, disertație, referate etc.), denumite și „Essay Mills" („fabrici de lucrări"). Modalitățile de citare folosite de elevi și studenți sunt puternic influențate de internet (de exemplu de modul de citare de pe rețele de socializare). 5.4.3. Indicarea corectă a surselor ----------------------------------- **Stilul APA (American Psychological Association):** -- acest stil de citare acoperă cele mai multe dintre situațiile standard în care se află autorul care citează; -- accentul cade pe numele autorului și pe anul de apariție a lucrării; -- citarea apare (în text) în două forme: în paranteză: „(Albu 2012: 23)" narativ: „Albu (2012: 23) a scris despre filosofia detașării". **Stilul MLA (Modern Language Association):** -- este un stil de citare familiar multor cercetători; -- el încearcă să adapteze regulile la varietatea enormă a surselor și a modului de alcătuire a Bibliografiei finale; -- varietatea surselor include astăzi și pe cele online (de tip scris, video, audio, slides ș.a.). **Stilul Chicago:** -- este stilul care acordă mare importanță citării prin note (de subsol sau de sfârșit de capitol / lucrare); -- sursele sunt citate succint în text, de regulă între paranteze în formatul (Autor, an); -- este eficient pentru credibilitatea indicării surselor în cazul unei suspiciuni de plagiat sau testării similitudinii. **Stilul Harvard:** -- este un stil simplu care pune în prim plan autorul și data; -- se adaptează variatelor tipuri de surse și suporturi (hârtie, digital); -- referirea la autorul de la care este preluat textul se face în cuprinsul frazei din materialul elaborat, menționând numele autorului (autorilor) și anul apariției publicație. **Reguli de bază** privind organizarea activității de indicare corectă a surselor și de adoptarea a unei modalități de referențiere și de citare adecvate: -- când se face „copy-paste" dintr-o sursă, este recomandabil să se copieze întreaga citare (autor, titlul, dată, editură); -- când se citează de pe o pagină web, se pune și data accesării; -- este util să se pună toate Notițele într-un document Word (denumit, de exemplu, „depozitul" tău), în care se recomandă să se marcheze (de exemplu cu ajutorul culorilor) textul care nu este al autorului astfel încât, atunci când autorul se apucă de scris, să nu încurce ceea ce scrie el cu ceea ce a copiat de la alți autori; -- se poate folosi bold sau () pentru comentarii sau parafraze care sunt realizate cu cuvintele autorului; -- poate fi foarte util ca autorul să scrie cu cuvintele sale rezumatul ideilor, esența conținutului pe care s-ar putea să-l folosească în lucrare (însă este esențial să nu se uite să se indice din ce sursă este dedus rezumatul, esența); -- orice notă scrisă de mână trebuie, ulterior, pusă în format electronic și stocată în „Depozitul" de Note. **Reguli pentru studenți:** -- indicarea reperelor mari (site-uri specializate, baze de date de profil ș.a.) și a instrucțiunilor de folosire a lor; -- informarea studenților despre modul în care funcționează, din punctul de vedere al citării și referențierii, un sistem de detectare al similitudinilor.18 CURSUL 6 ======== CAPITOLUL 6 =========== PLAGIATUL ȘI AUTOPLAGIATUL ÎN DOMENIUL ACADEMIC =============================================== 6.1.1. Definiții generale ------------------------- **Definiții ale plagiatului:** -- ,,a-și însuși, a copia, total sau parțial, ideile, operele, etc. cuiva, prezentându-le drept creații personale; a comite un furt literar, artistic sau științific". (D.E.X.) -- „preluarea de către un autor a unor elemente din opera de creație intelectuală a altui autor și prezentarea lor în spațiul public drept componente ale unei opere proprii. Plagiatul este rezultatul acțiunii de a plagia și se referă la opera generată prin preluare ilegitimă, intenționată sau nu, din punct de vedere deontologic". (CNECSDTI) Toate definițiile s-au concentrat pe ideea de furt de cuvinte sau idei. Vizează: text scris, imagini, partituri muzicale etc.2 6.1.2. Definiții juridice în legislația națională ------------------------------------------------- Legea nr. 206 / 2004, articolului 4, aliniatul (1): -- **Plagiatul:** „expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale" (litera d); -- **Autoplagiatul:** „expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale aceluiaşi sau aceloraşi autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale" (litera e). 6.1.3. Definiții instituțional -- academice ------------------------------------------- Majoritatea universităților de prestigiu din țară cuprind în texte normative interne referiri explicite la condamnarea și sancționarea plagiatului; Reglementările impuse de unele universități din primele 10 poziții ale topurilor ARWU Shanghai și Quacquarelli Symonds: -- oferă doar definiții minimaliste ale plagiatului; -- acestea sunt completate de tutoriale fizice sau on-line și de descrieri mai detaliate ale formelor de plagiat; -- oferă sugestii și căi efective de evitare a acestuia. Referiri la plagiat în textele normative ale U.V.T.: -- Carta universitară precizează că: „calitatea de membru al comunităţii universitare este incompatibilă cu orice formă de corupţie, plagiat sau nepotism" (Articolul 65, aliniatul 3). -- Codul de etică și deontologie universitară precizează că: „orice fraudă intelectuală şi / sau contrafacere constituie o încălcare a principiului onestităţii şi corectitudinii intelectuale, indiferent de modul de realizare: a) plagiatul,..." (Articolul 7, aliniatul 3); „tolerarea plagiatului şi oricăror altor forme de înşelăciune constituie o încălcare a principiului integrităţii în relaţia biunivocă cadru didactic -- student / masterand / doctorand" (Articolul 16); „plagierea rezultatelor sau publicaţiilor altor autori, precum şi însuşirea de către un autor a rezultatelor muncii altui autor, indiferent dacă este vorba de reproducerea exactă a unui text sau de reformularea unei idei originale, fără ca acest din urmă autor să fie menţionat ca sursă a textului sau ideii respective constituie o încălcare a principiului integrităţii în cercetarea ştiinţifică şi creaţia universitară" (Articolul 18). 6.1.4. Definirea conceptuală și operațională -------------------------------------------- în recunoașterea plagiatului ---------------------------- **Plagiatul (definiție conceptuală):** preluare prin recunoaștere inadecvată a unor componente intelectuale (idei, text, date, metode) din opera unui alt autor, în cadrul unei opere difuzate sub semnătură proprie. **Componentele cheie ale definițiilor plagiatului:** -- materialul care a fost preluat de la anume sursă de către cineva fără recunoaștere cu sau fără intenția de a înșela (Flowerdew și Li, 2007, pp. 163 - după o analiză a 53 de definiții ale plagiatulu6i). Plagiatul, ca abatere de la bunele practici de integritate în cercetare, este „o preluare fără recunoaștere adecvată din lucrarea originală a altui autor" (ALLEA, 2017); Seria de abateri deontologice de care aparține **plagiatul mai include:** -- prezentarea unor date fictive ca și cum ar fi rezultat al unor măsurători reale (prefabricarea de date); -- falsificarea rezultatelor de cercetare. Identificarea plagiatului într-o lucrare presupune măsurarea unui fenomen alcătuit dintr-o mulțime de elementele constitutive: idei, cuvinte, structuri de frazare, date, tabele sau metode. **Plagiatul este (definire operațională conform University College of London):** -- depunerea muncii altcuiva ca și cum ar fi a ta; -- copierea cuvintelor sau ideilor de la altcineva fără recunoașterea paternității cuvintelor / ideilor; -- utilizarea incorectă a ghilimelelor care oferă informații incorecte despre sursa unui citat; -- schimbarea cuvintelor, dar copierea structurii propoziției dintr-o sursă, fără a acorda credit sursei respective; -- copierea unui număr atât de mare de cuvinte sau idei dintr-o sursă astfel încât acestea constituie majoritatea lucrării tale, indiferent dacă dai credit sau nu sursei din care au fost preluate". 6.2. FORME ALE PLAGIATULUI -------------------------- **Cele mai des discutate forme de plagiat:** -- plagiatul de tip „copy -- paste" sau clonă: preluarea și folosirea cuvânt cu cuvânt a muncii unei alte persoane fără citare corectă; -- plagiatul prin citare parțială: preluarea de conținut dintr-o singură sursă, asupra căruia se fac intervenții minore, fără indicarea sursei și plasarea între ghilimele; -- plagiatul prin parafrazare sau plagiatul camuflat: cuvintele cheie sau porțiuni de frază, sunt înlocuite cu expresii sinonime, conținutul de bază fiind păstrat fără ca sursa originală să fie menționată; -- plagiatul prin mixare: porțiuni de frază sunt preluate din diverse surse și sunt folosite astfel încât să se potrivească; -- plagiatul prin reciclare sau autoplagiatul. **Forme ale plagiatului (Universitatea din Oxford):** -- copierea cuvânt cu cuvânt din surse originale: vizează preluarea identică a conținutului dintr-o sursă, fără a da credit autorului; -- copy - paste de pe Internet: constă din alipirea textelor din mediul online prin metoda copy - paste; -- parafrazarea: exprimarea unei idei folosind alte cuvinte, însă fără a menționa sursa de inspirație; -- complicitatea („collusion"): fapta autorului unei lucrări de a-și da acordul ca o altă persoană să îi folosească munca; -- citarea vagă: presupune a da credit autorului unei idei, însă trimiterea la sursă este inexactă, ceea ce face dificilă identificarea documentului original; -- folosirea și prezentarea ideilor altei persoane ca produs al muncii personale; -- autoplagiatul: expunerea într-o operă scrisă sau într-o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode științifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale aceluiași sau acelorași autori, fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale. **Din punct de vedere al existenței sau nu a intenției** **de a plagia, distingem două forme de plagiat:** -- **plagiat voluntar:** preluarea, cu bună știință, a produsului intelectual al unei persoane și prezentarea lui ca fiind rezultat al activității propriei persoane; -- **plagiat involuntar:** apare ca urmare a erorilor de citare cum ar fi: se folosesc ghilimelele, dar sursa este indicată greșit sau s-a uitat folosirea ghilimelelor. 6.3. VALORILE CARE FUNDAMENTEAZĂ -------------------------------- COMBATEREA ȘI SANCȚIONAREA PLAGIATULUI -------------------------------------- Principii și valori ale deontologiei academice, la care ar trebui să adere toate instituțiile de învățământ superior: -- onestitatea și onoarea; -- echitatea (evaluarea fiecăruia după propriile performanțe); -- originalitatea și creativitatea cercetării; -- excelența în predare și în procesul de învățare. Din perspectiva integrității, pentru a diminua fenomenul plagiatului, studenții și profesorii trebuie să fie onești din punct de vedere intelectual (se mai utilizează și sintagma de onestitate academică). ### 6.4.1. Principii de diagnosticare a gradului de respectare a normelor de bună conduită în cercetarea științifică **Plagiatul este cu atât mai sever cu cât:** -- este marcat în mai mare măsură de intenționalitate și nu decurge din necunoașterea regulilor de bună conduită științifică sau din erori materiale de redactare; -- acoperă o mai mare pondere din formele de prezentare a operei analizate (cuvinte, paragrafe, pagini, tabele etc.); -- încărcătura de idei originale preluate fără recunoașterea adecvată a sursei este mai mare în arhitectura lucrării; -- manifestă în mai mare măsură un caracter repetitiv în seria lucrărilor semnate de autorul suspectat de plagiat. Logica de tip compensatoriu nu este indicată în diagnosticarea plagiatului. -- Concluzia analizei nu decurge din „suma aritmetică" a părților sau componentelor conforme / neconforme. Plagiatul de text care încorporează idei pretins a fi minore de către autor sau de către apărătorii săi este tot plagiat de marcă stilistică în redactare. Lipsa legislației de „azi" la data când a fost publicată lucrarea analizată nu constituie un argument justificativ pentru plagiere. Recunoașterea plagiatului nu se poate reduce la o simplă raportare de procent de text cu mare similitudine cu alte texte de pe internet, detectat ca atare prin softuri specializate. -- este obligatorie utilizarea simultană cu înregistrările de similitudine de text a evaluărilor de conținut,privitoare la idei preluate neadecvat sub aspectul modului de citare. **Componentele cunoașterii comune nu intră strict sub incidența principiilor de deontologie anterioare.** -- Formulările interpretative asupra unor evenimente istorice, acte normative sau regularități științifice nu pot fi preluate oricum, fără citările adecvate; -- Citarea corectă se impune și atunci când preluarea dintr- o sursă de cunoaștere comună este masivă și aduce o contribuție importantă la lucrarea proprie. Gravitatea actului de a plagia este dată nu numai de caracteristicile anterior menționate legate de modul în care a fost realizată opera. -- Folosirea unei lucrări pentru a aduce avantaje materiale sau de promovare profesională autorului este o circumstanță agravantă în diagnosticarea plagiatului. 15 ### 6.4.2. Norme de identificare a plagiatului **Câte cuvinte succesive, preluate ca atare, fără citarea de rigoare, constituie act de plagiat?** -- în spațiul academic american: opt cuvinte; -- în spațiul academic românesc sunt evitate astfel de praguri cantitative; -- limita maximă poate fi stabilită la numărul de cuvinte care poate fi ținut minte pe dinafară de către o persoană obișnuită specializată într-un anume domeniu (pentru științele socio-umane: maximum 15-20 de cuvinte). Toleranță la plagiatul de tip mozaic (înlocuire de cuvinte în cadrul unui bloc de text)? -- Greu de stabilit o limită de număr de cuvinte; -- Contează numărul de paragrafe preluate în stil plagiat Judecare prin procent de text plagiat din total lucrare sau\...? -- Stabilirea unui procent de text care poate fi plagiat este contraproductivă din punct de vedere academic. Interpretarea textului normativ poate fi plagiată fără rezerve pentru că „este normativ"? -- NU. Interpretarea textelor normative este o operațiune intelectuală individuală prin conținut și prin frazare; -- Idem în cazul interpretării evenimentelor istorice sau al descrierilor geografice care nu sunt strict standardizate. **Firul inconsistențelor duce la o bună diagnoză:** -- Citările în variante bizare gen „Apud Stiglitz Joseph" (ca nume de autori, cu apud cu tot) sunt un astfel de fir; -- Amestecul de stiluri de editare în același text (APA, Harvard etc.) poate fi un indicator de plagiat. 17 **Identificarea caracterului intențional al plagiatului:** -- Plagierea modurilor de interpretare: parafrazările preluate incorect sunt o cheie de maximă eficiență în recunoașterea caracterului intențional al plagiatului. probabilitatea ca doi autori diferiți să parafrazeze identic sau în formulări foarte apropiate (printr-un set de formulări care nu se pot ține minte cu ușurință) opera unui al treilea autor este foarte mică, deci plagierea unei astfel de formulări perifrastice este probă convingătoare de intenționalitate în plagiat. -- Falsitatea motivației de necunoaștere a regulilor de citare ca sursă de plagiat neintenționat poate fi ușor demontată dacă în cadrul aceleiași lucrări suspecte de plagiat apar și citări corecte (cu sursă bibliografică, pagină, ghilimele de marcare a textului preluat) și incorecte.