Astmul bronșic: Îngrijire și intervenții - PDF

***Îngrijirea bolnavului care prezintă criză de astm bronșic*** 1. Definiția crizei de astm bronșic Criza de astm bronșic reprezintă o exacerbare acută a simptomelor astmului, caracterizată prin dificultăți severe de respirație, wheezing (respirație șuierătoare), tuse persistentă și senzație de c...

***Îngrijirea bolnavului care prezintă criză de astm bronșic*** 1. Definiția crizei de astm bronșic Criza de astm bronșic reprezintă o exacerbare acută a simptomelor astmului, caracterizată prin dificultăți severe de respirație, wheezing (respirație șuierătoare), tuse persistentă și senzație de constricție toracică. Aceasta apare din cauza inflamației și îngustării căilor respiratorii, ceea ce duce la o obstrucție reversibilă a fluxului de aer. ***Factori determinanți și predispozanți ai crizei de astm bronșic*** Crizele de astm pot fi declanșate de multiple cauze, care variază de la factori alergeni la infecții respiratorii. Printre cei mai comuni factori determinanți și predispozanți se numără: 1. Alergenii -- polenul, praful, mucegaiul, acarienii sau părul de animale pot declanșa criza de astm la persoanele sensibile. 2. Infecțiile respiratorii -- virozele și infecțiile bacteriene ale căilor respiratorii superioare pot agrava inflamația bronhiilor. 3. Efortul fizic intens -- în special în aer rece, poate provoca bronhospasm și dificultăți respiratorii. 4. Fumul de țigară și poluarea -- expunerea la fum de țigară sau la substanțe chimice iritante contribuie la inflamația căilor respiratorii. 5. Factori emoționali și stresul -- emoțiile puternice, anxietatea sau stresul pot declanșa sau agrava criza de astm prin mecanisme neurovegetative. ***Descrierea crizei de astm bronșic*** Criza de astm bronșic debutează brusc sau progresiv, cu dificultăți în respirație, senzație de sufocare și respirație șuierătoare. Pacientul poate avea o postură caracteristică, sprijinindu-se pe brațe pentru a facilita respirația. În timpul crizei, poate apărea anxietate accentuată, transpirații, paloare sau cianoză (colorarea albăstruie a pielii și buzelor din cauza lipsei de oxigen). În cazurile severe, pacientul poate deveni confuz sau poate prezenta o stare de epuizare extremă. Tusea persistentă cu expectorație redusă este un alt simptom frecvent. Dacă nu se intervine la timp, criza poate evolua spre insuficiență respiratorie severă. ***Intervenții de urgență în criza de astm bronșic*** În timpul unei crize de astm, este esențială intervenția rapidă pentru a preveni complicațiile. Cele mai importante măsuri includ: 1. Administrarea bronhodilatatoarelor cu acțiune rapidă -- inhalarea de salbutamol (Ventolin) prin dispozitive tip inhalator sau nebulizator ajută la relaxarea musculaturii bronșice și la deschiderea căilor respiratorii. 2. Asigurarea unei poziții confortabile -- pacientul trebuie așezat în poziție semisezândă, ceea ce facilitează respirația. 3. Administrarea oxigenoterapiei -- dacă pacientul prezintă hipoxie severă, oxigenul poate fi administrat prin mască sau canulă nazală, conform indicațiilor medicale. 4. Evitarea factorilor declanșatori -- se îndepărtează pacientul din mediul cu alergeni, fum sau aer rece, care pot agrava criza. 5. Solicitarea ajutorului medical de urgență -- dacă simptomele nu se ameliorează după administrarea tratamentului inițial, este necesară intervenția echipajului medical de urgență pentru terapie intensivă. Criza de astm bronșic este o situație medicală gravă care necesită recunoaștere rapidă și intervenție adecvată pentru a preveni complicațiile. Educarea pacientului și a familiei în privința factorilor declanșatori și a utilizării corecte a medicației este esențială pentru managementul eficient al astmului. Cu un plan de acțiune bine stabilit și acces la tratament adecvat, majoritatea pacienților pot preveni crizele severe și pot duce o viață normală.