CURSUL 1 PDF - Administrația și Știința Administrativă

CURSUL 1 ADMINISTRAŢIA ŞI ŞTIINŢA ADMINISTRATIVĂ – NOȚIUNI INTRODUCTIVE 1. Conceptul de administraţie, caracteristicile şi funcţiile sale Noţiunea de „administraţie” cunoaşte două accepţiuni: maniera de rezolvare a problemelor curente cu caracter public, respectiv mijloa...

CURSUL 1 ADMINISTRAŢIA ŞI ŞTIINŢA ADMINISTRATIVĂ – NOȚIUNI INTRODUCTIVE 1. Conceptul de administraţie, caracteristicile şi funcţiile sale Noţiunea de „administraţie” cunoaşte două accepţiuni: maniera de rezolvare a problemelor curente cu caracter public, respectiv mijloacele de gestionare a domeniului sectorului public; ansamblul autorităţilor care se înfIinţează pentru îndeplinirea sarcinilor administrative. Potrivit primei accepţiuni, administraţia are sensul de funcţiune, respectiv activitate care urmăreşte satisfacerea interesului general. Desigur, este vorba despre activitatea celor puţini sau acţiunea unor oameni, în raport cu cei mulţi, respectiv administratori-administraţii, activitate care se desfăşoară în scopul organizării executării şi execuţiei în concret a legii. Prin activitatea administrativă se asigură reglementările şi serviciile necesare societăţii în ansamblul său sau unor segmente ale acesteia. Potrivit celei de-a doua accepţiuni, administraţia desemnează organele sau ansamblul instituţiilor, respectiv:  organele administraţiei publice care deservesc colectivităţi teritoriale şi au competenţe teritoriale precum administraţia centrală şi teritorială şi administraţia locală (comună, oraş, municipiu, judeţ);  instituţiile publice care sunt organisme cu autonomie şi organizare tehnică specifică. Administraţia poate fi: executivă (activă); consultativă; deliberativă. De asemenea, administraţia poate fi publică sau privată. În România, potrivit Constituţiei există administraţie publică de stat şi administraţie publică nestatală, a colectivităţilor locale. Acestea au ca funcţie principală prestarea de servicii nemarfare pentru colectivităţi şi redistribuirea veniturilor. Cu alte cuvinte, administraţia publică (statul, ministerele, primăriile, prefecturile, armata, poliţia, învăţământul public, instituţiile de securitate socială, sănătate, cultură, artă etc.) satisfac nevoi ale colectivităţilor şi asigură redistribuirea avuţiei din taxele percepute sub formă de impozite, contribuţii la asigurări sociale, contribuţii la ajutorul de şomaj etc. 1  Administraţia privată cuprinde organizaţii fără scop lucrativ de tipul asociaţiilor şi fundaţiilor şi obţin resurse prin cotizaţii sau contribuţii voluntare: organizaţii religioase, sindicate, partide politice, uniuni, fundaţii, asociaţii culturale şi sportive etc. Se poate spune că atât administraţia publică cât şi cea privată realizează producţie necomercială pentru populaţie, dar numai prima asigură redistribuirea veniturilor între agenţii economici. Caracteristicile administraţiei publice: a) Administraţia publică este subordonată. Administraţia publică este subordonată legii şi desfăşoară activităţi în baza a două categorii de sarcini, de execuţie şi de elaborare (vezi fig. nr. 1). Sarcinile Administraţiei de elaborare de execuţie pregătirea textelor ce devin obligatorii interpretarea textelor; pentru administraţie; coordonarea activităţii; definirea politicii administrative; adaptarea mijloacelor la conjunctură; repartizarea activităţilor de execuţie pe identificarea mijloacelor de acţiune. ansamblul organelor administraţiei; formularea obligaţiilor. Figura nr. 1: Sarcinile Administraţiei b) Administraţia publică este ierarhizată şi ordonată. Ierarhia administrativă decurge din cea militară şi este în măsură să asigure disciplina administrativă care permite reglementarea puterii de comandă şi control (administrativ şi juridic). Controlul administrativ poate fi: − din interiorul administraţiei; − din exteriorul administraţiei. Controlul juridic presupune verificarea legalităţii deciziilor, prin tribunale. c) Administraţia publică este remunerată, civilă şi egalitară în sensul în care personalul care lucrează în sistemul administraţiei publice este remunerat potrivit legii, slujeşte cetăţeanul şi nu are caracter militar, susţinând egalitatea între oameni, prin aplicarea nediscriminatorie a legii. d) Administraţia publică este formalizată, scrisă şi birotică. Administraţia publică desfăşoară activităţi pe baza unor proceduri dinainte stabilite. Există un tradiţionalism 2  administrativ care presupune rutină în activitate, în condiţiile în care toate acţiunile (documente, fapte, decizii) sunt consemnate şi înregistrate. e) Administraţia publică are caracter de continuitate. Este vorba despre existenţa funcţionarilor publici temporari şi permanenţi care îşi menţin, în cea mai mare măsură poziţiile, în ciuda schimbărilor din vârfurile administrative. Explicaţia are la bază necesitatea unor cunoştinţe de specialitate, care nu pot fi dobândite cu prilejul unor schimbări bruşte şi de experienţa funcţionarilor publici ce se câştigă în timp. f) Administraţia publică este structurată vertical şi orizontal. Administraţia publică este concepută strucutrat sub forma unor servicii şi grupe de servicii ce se derulează vertical de exemplu la nivel ministerial – departamental – de direcţii – de servicii – de birouri, dar şi orizontal sub forma relaţiilor de comunicare, cooperare şi coordonare între diverse organisme. 3