Contractul. Consimțământul (II) PDF

Eroarea Definiție. Eroarea este falsa reprezentare a realității la momentul încheierii contractului. Condiții: - eroarea trebuie să fie esențială (art. 1207 alin. 2 C. civ.). Ea este esențială, atunci când: 1. poartă asupra naturii sau obiectului contractului (e.g., o parte crede că încheie un...

Eroarea Definiție. Eroarea este falsa reprezentare a realității la momentul încheierii contractului. Condiții: - eroarea trebuie să fie esențială (art. 1207 alin. 2 C. civ.). Ea este esențială, atunci când: 1. poartă asupra naturii sau obiectului contractului (e.g., o parte crede că încheie un contract de vânzare, dar, în realitate, a încheiat un contract de întreținere); 2. poartă asupra identității obiectului prestației sau asupra unei calități a acestuia ori asupra unei alte împrejurări considerate esențiale de către părți în absența căreia contractul nu s-ar fi încheiat (e.g., o partea acceptă o ofertă de vânzare crezând că achiziționează un teren din Predeal, dar, în realitate, terenul este din București; o parte crede că achiziționează un original de Tonitza, dar, în realitate, cumpără o copie ; o parte crede că achiziționează un teren construibil, dar, în realitate, cumpără unul neconstruibil); 3. poartă asupra identității persoanei sau asupra unei calități a acesteia în absența căreia contractul nu s-ar fi încheiat (e.g., donatorul crede că donatarul este o rudă a acestuia, dar părțile nu sunt rude între ele). Eroarea de drept este esențială atunci când privește o normă juridică determinantă, potrivit voinței părților, pentru încheierea contractului. Eroarea de drept nu poate fi invocată în cazul dispozițiilor legale accesibile și previzibile (art. 1207 alin. 3 și art. 1208 alin. 2 C. civ.). - eroarea trebuie să fie scuzabilă (art. 1208 C. civ.). Ea este nescuzabilă dacă faptul asupra căruia a purtat eroarea putea fi, după împrejurări cunoscut cu diligențe rezonabile; - cocontractantul știa sau, după caz, trebuia să știe că faptul asupra căruia a purtat eroarea era esențial pentru încheierea contractului (art. 1207 alin. 1 C. civ.) Sancțiune: nulitatea relativă (art. 1207 alin. 1 C. civ.).  Dolul Definiție. Dolul constă în inducerea în eroare a unei persoane de către cealaltă parte a contractului prin utilizarea de manopere frauduloase sau prin omisiunea de a o informa asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să le cunoască. Dolul este o eroare provocată. Condiții: - să existe o inducere în eroare a uneia dintre părțile contractului (art. 1214 alin. 1 C. civ.); inducerea în eroarea poate presupune o acțiune (e.g., i se prezintă părții înscrisuri false vizând autenticitatea unui produs; este mințită asupra provenienței unui bun), sau o inacțiune (e.g., vânzătorul omite să îi comunice cumpărătorului faptul că bunul vândut a suferit reparații capitale); - inducerea în eroare trebuie săvârșită cu intenție (art. 1214 alin. 1 C. civ.); - inducerea în eroare trebuie să provină de la cealaltă parte a contractului (art. 1214 alin. 1 C. civ.); dacă provine de la un terț, este necesar ca cealaltă parte să fi cunoscut sau, după caz, să fi trebuit să cunoască dolul la încheierea contractului (art. 1215 alin. 1 C. civ.); - dolul trebuie să fie determinant, adică contractul să nu fi fost încheiat în absența dolului. Sancțiune: nulitatea relativă. De asemenea, independent de anulare, autorul dolului datorează despăgubiri victimei (art. 1215 alin. 2; art. 1257 C. civ.).  Violența Definiție. Violența constă în temerea (tema) insuflată unei persoane prin amenințarea acesteia cu un rău sub imperiul căreia încheie un act juridic, pe care, altfel, nu l-ar fi încheiat. Dacă eroarea sau dolul afectează caracterul conștient al consimțământului, violența aduce atingere caracterului liber al acestuia. Condiții: - să existe o amenințare cu un rău a uneia dintre părțile contractului (art. 1216 alin. 1și alin. 2, art. 1220 C. civ.); este indiferent dacă amenințarea provine de la cealaltă parte a contractului sau de la un terț; dacă provine de la un terț, este necesar ca cealaltă parte să fi cunoscut sau, după caz, să fi trebuit să cunoască violența săvârșită de terț; amenințarea poate privi partea sau bunurile sale, precum și o persoană apropiată, precum soțul, soția, ascendenții ori descendenții părții al cărei consimțământ a fost viciat; - amenințarea trebuie să fie fără drept, adică să nu fie întemeiată pe un drept (e.g., dacă creditorul îl amenință pe debitor că îl va da în judecată, dacă nu plătește o datorie, nu sunt îndeplinite condițiile violenței). Totuși, constituie violență și temerea insuflată prin amenințarea cu exercițiul unui drept făcută cu scopul de a obține avantaje injuste (e.g., creditorul îl amenință pe debitor că îl va da în judecată, dacă nu acceptă o dobândă penalizatoare consistentă). - temerea provocată trebuie să fie determinantă (justificată), în sensul că sub imperiul ei partea încheie contractului, pe care, altfel, nu l-ar fi perfectat (art. 1216 alin. 2 și alin. 4, art. 1218 și art. 1219 C. civ.); pentru aprecierea violenței se ține seama de vârsta, starea socială, sănătatea și caracterul celui asupra căruia s-a exercitat violența, precum și de orice altă împrejurare ce a putut influența starea acestuia la momentul încheierii contractului; simpla temere izvorâtă din respect, fără să fi fost violență, nu atrage anularea contractului; dacă o parte se află în stare de necesitate (starea de pericol grav în care se găsește partea și care are o etiologie obiectivă), există violență numai dacă cealaltă parte a profitat de această împrejurare. Sancțiune: nulitatea relativă. De asemenea, independent de anulare, autorul violenței datorează despăgubiri victimei (art. 1216 alin.1; art. 1257 C. civ.).  Leziunea Definiție. Leziunea este paguba suportată de către una dintre părți ca urmare a încheierii unui contract (art. 1221 C. civ.). Condiții: - să existe o pagubă suportată de către una dintre părți ca urmare a încheierii unui act juridic; paguba rezultă din disproporția prestațiilor ce revin părților; paguba trebuie să depășească jumătatea din valoarea pe care o avea prestația părții lezate la momentul încheierii contractului și să subziste la data cererii în anulare (e.g., se vinde un bun care valorează 100.000 de euro pentru prețul de 40.000; valoarea prestației părții lezate este de 100.000 de euro; paguba este de 60.000 de euro, de unde rezultă că ea depășește jumătatea din valoarea prestației părții lezate, de 50.000 de euro; dacă valoarea bunului vândut se menține sau crește până la data formulării cererii în anulare, rezultă că este îndeplinită și cerința ca această disproporție să subziste și la data formulării cererii în anulare). dacă partea lezată este un minor, leziunea poate exista și atunci când minorul își asumă o obligație excesivă prin raportare la starea sa patrimonială, la avantajele pe care le obține din contract ori la ansamblul circumstanțelor (de reținut că textul vizează doar actele juridice de administrare încheiate singur de către minorul cu capacitate de exercițiu restrânsă). - una dintre părți să fi profitat de starea de nevoie (e.g., avea nevoie de bani pentru efectuarea unui tratament), de lipsa de experiență (e.g., nu cunoștea nivelul la care au ajuns prețurile pentru un anumit produs) ori de lipsa de cunoștințe a celeilalte părți (e.g., nu deținea cunoștințe în domeniul artei). condiția nu este pretinsă în cazul leziunii a cărui victimă este minorul cu capacitate de exercițiu restrânsă. Sancțiune: victima are dreptul la anularea contractului sau la reducerea obligaților sale cu aceea a daunelor-interese la care ar fi fost îndreptățită (art. 1222 alin. 1 C. civ.).