Echilibrul global al pieţelor. Diagrama Edgeworth PDF

Echilibrul global al pieţelor. Diagrama Edgeworth Tipologia piețelor Matricea Stackelberg Se notează x ih dotarea iniţială cu bunul i a consumatorului h şi cu x ih cantitatea din bunul i dorită de agentul h Se numeşte alocare în această economie, o repartiţie a bunurilor din ec...

Echilibrul global al pieţelor. Diagrama Edgeworth Tipologia piețelor Matricea Stackelberg Se notează x ih dotarea iniţială cu bunul i a consumatorului h şi cu x ih cantitatea din bunul i dorită de agentul h Se numeşte alocare în această economie, o repartiţie a bunurilor din economie între agenţii care o compun. Se notează o asemenea alocare: x = (x1, x2) = 𝑥1𝑎 , 𝑥2𝑎 , 𝑥1𝑏 , 𝑥2𝑏. Se spune că o alocare este realizabilă dacă i, x ai + x ib  x i. Se numără, deci, printre alocările realizabile a două bunuri între doi indivizi acelea pentru care consumul total din fiecare bun nu depăşeşte dotarea iniţială globală din bunul respectiv Dacă este verificată egalitatea, se vorbeşte atunci despre alocare realizabilă totală. Această alocare poate fi reprezentată cu ajutorul diagramei îmbinate a lui Edgeworth.  Reglementarea pieţei: fixarea autoritară a preţului pe piaţă Să presupunem că, pentru protecţia consumatorilor, autoritatea publică impune practicarea unui preţ p maxim pe piaţă, notat pM, diferit de preţul de echilibru Dacă acest preţ este superior preţului de echilibru, Oferta intervenţia autorităţii publice nu are efect, deoarece reglementarea respectivă nu interzice scăderea E preţului şi atingerea echilibrului printr-o ajustarea pe Cererea de tipul celor prezentate deja (Walras, Marshall, sau pM ajustare dinamică). penurie Dacă pM este inferior preţului de echilibru (pM < pe) atunci pe piaţă apare o cerere excedentară, adică qs qe qd Q apare penuria.Cantitatea solicitată este qd = Qd(pM), în timp ca cantitatea oferită de firme este qs = Qs(pM), unde qs < qd  Penuria duce la: apariţia cozilor; timpul de aşteptare în vederea servirii depinde de ritmul sosirii solicitanţilor şi operativitatea răspunsului oferit de sistemul de servire (includem aici şi disponibilitatea produsului); de cele mai multe ori disciplina de servire este de tipul primul venit, primul servit*. soluţia relaţiilor personale, manifestată prin apariţia unor preferinţe a vânzărilor: furnizorii realizează aprovizionarea în mod preferenţial; oficial, preţul maxim este respectat, însă acesta este suplimentat prin anumite contra-prestaţii, sau se acordă prioritate clienţilor permanenţi, celor recomandaţi … soluţia tichetelor de raţionalizare ceea ce înseamnă înlocuirea sistemului de preferinţe ale vânzătorilor, cu un sistem de preferinţe ale autorităţii publice; în principiu, cantitatea de tichete distribuite este egală cu producţia disponibilă (oferta pe piaţă), iar repartizarea tichetelor se face pe baza unor criterii diferite: vârstă, număr de persoane în îngrijire etc. apariţia unei pieţe negre, unde produsele sunt vândute (ilegal) la preţuri mai mari decât preţul impus prin reglementări. Pentru prezentarea metodelor de analiză a cozilor (firelor) de aşteptare Cazul stabilirii unui preț minim Dacă preţul minim este situat sub nivelul p preţului de echilibru, reglementarea nu are nici un efect, deoarece echilibrarea pm Excedent Oferta pieţei se poate realiza prin creşterea (permisă!) a preţului. Dacă pm este pe E superior preţului de echilibru, va apărea Cererea un excedent pe piaţă: deoarece pm > pe, cantitatea solicitată Qd(pm) este mai mică decât cantitatea de echilibru qe, în timp ce qd qe qs Q cantitatea oferită pe piaţă Qs(pm) este superioară cantităţii de echilibru.  Garantarea unui salariu minim, mai mare decât salariul care ar decurge din funcţionarea normală a pieţei muncii poate avea drept consecinţe: creşterea costurilor, cu impact asupra competitivităţii firmelor; scăderea cererii pe piaţa muncii (a numărului de angajaţi) şi creşterea ofertei, deci apariţia unui excedent de lucrători; apariţia, probabilă, a muncii la negru, adică existenţa unui anumit număr de lucrători care vor accepta să muncească la un salariu mai mic decât salariul minim impus. Tipologia pieţelor porneşte de la numărul de cumpărători şi numărul de vânzători care se întâlnesc pentru stabilirea preţului şi realizarea tranzacţiilor Existenţa unui număr mare de producători şi a unui număr mare de cumpărători sunt condiţii necesare, dar nu şi suficiente pentru funcţionarea modelului teoretic al pieţei cu o concurenţă pură şi perfectă Matricea Stackelberg Oferta Număr mare de Puţini Un singur Cererea producători producători producător Număr mare de Concurenţă Oligopol Monopol cumpărători Oligopol Monopol Puţini cumpărători Oligopson bilateral contrat Un singur Monopson Monopol Monopson cumpărător contrat bilateral Duopolul este un caz particular al oligopolului, în care pe piaţă se confruntă doar doi producători Duopsonul este un caz particular al oligopsonului, în care pe piaţă există doar doi cumpărători.  Matricea Stackelberg prezintă şi situaţiile intermediare: Dacă un singur producător se confruntă pe piaţă cu un singur cumpărător există un monopol bilateral, iar dacă un număr mic de producători se confruntă cu un număr mic de cumpărători există un oligopol bilateral. Duopolul bilateral se defineşte în mod similar, ca un caz particular al oligopolului bilateral. Dacă un producător se confruntă cu un număr mic de cumpărători, situaţia este definită drept monopol contrat, iar dacă un consumator se confruntă cu un număr mic de producători, monopsonul este contrat Concurenţa pură şi perfectă Conditii: a)Omogenitatea produsului. Bunurile produse de firmele care operează pe piaţă sunt perfect identice. Consecinţă: Fiecare consumator poate să cumpere bunul de la oricare dintre producători. b)Atomicitatea pieţei: în formarea ofertei şi a cererii pe piaţă participă un număr suficient de mare de agenţi economici, astfel încât fiecare dintre aceştia are o dimensiune neglijabilă în raport cu dimensiunea pieţei. Consecinţă: Nici un operator nu-şi poate impune propriul preţ (de vânzare sau de cumpărare) pe piaţă. c)Intrarea şi ieşirea de pe piaţă sunt libere: Nu există barieră juridică, economică sau instituţională care să împiedice intrarea pe piaţă a noilor producători, sau consumatori. De asemenea, nu există bariere, de orice natură, la ieşirea de pe piaţă. Consecinţă: Piaţa este deschisă pentru concurenţii potenţiali, atât din perspectiva cererii, cât şi a ofertei. d)Transparenţa: toţi agenţii sunt perfect informaţi asupra bunului care se tranzacţionează şi a preţurilor la care se efectuează tranzacţiile. Consecinţă: Tranzacţiile se efectuează la un preţ unic: preţul pieţei. e)Perfecta mobilitate a factorilor de producţie: factorii de producţie (în special munca şi capitalul) se îndreaptă spre acele activităţi în care sunt cel mai bine valorificaţi. Consecinţă: Profiturile pozitive atrag noi firme (capitalurile sunt atrase spre acele plasamente care oferă cele mai mari profituri), salariile mari atrag lucrătorii.  Consecinţa esenţială care decurge din ansamblul acestor proprietăţi este aceea că, în condiţiile de concurenţă pură şi perfectă, preţul de pe piaţă este determinat de ansamblul comportamentelor agenţilor economici şi fiecare operator individual ia acest preţ ca fiind dat (este price taker). Principiul mâinii invizibile* desemnează un proces prin care combinarea deciziilor şi comportamentelor economice care sunt optime la nivel individual contribuie la realizarea interesului general, fără ca fiecare agent economic să urmărească în mod conştient acest lucru: "Nu de bunăvoinţa măcelarului, a fabricantului de bere sau a brutarului depinde ceea ce vom avea la cină, ci de modul în care aceştia îşi urmăresc propriul interes. Noi înşine nu ne adresăm omeniei lor, ci egoismului lor şi nu despre propriile noastre nevoi vom vorbi cu ei, ci despre propriile lor avantaje." *Adam Smith, 1962, Avuţia naţiunilor, Editura Academiei, vol.I, pag. 41-43 Alte situații de nerespectare a regulilor Nerespectarea ipotezei de omogenitate a produsului duce la o formă de concurenţă imperfectă, denumită concurenţa monopolistă, întâlnită atunci când produsele sunt diferenţiate prin marcă Condiţia de informarea perfectă (transparenţa perfectă a pieţei) este, de asemenea, dificil de realizat. Nerespectarea acestei ipoteze are ca efect apariţia unor alte modele ale pieţei, numite pieţe cu asimetrie informaţională (selecţia adversă, hazardul moral) Dacă dintre toate condiţiile menţionate este respectată doar cea care prevede intrarea/ieşirea libere, se ajunge la conceptul de piaţă disputabilă sau contestabilă  Teoria pieţelor disputabile (contestabile) consideră că monopolul natural este forţat să se comporte în mod optimal dacă este supus ameninţării credibile a unor intrări potenţiale, care ar putea veni să-i conteste, să-i dispute piaţa. Această teoremă, numită a mâinii invizibile slabe presupune totuşi că sunt îndeplinite câteva condiţii: libertatea de intrare; libertatea de ieşire, mai exact, absenţa costurilor irecuperabile; sensibilitatea cererii în raport cu preţul mai mare decât viteza de reacţie a monopolului faţă de intrarea unui concurent.