Managementul Organizatiei Scolare - C1
Document Details
Uploaded by IllustriousStar9564
Lorena Peculea
Tags
Summary
This document contains lecture notes on school organization management, covering introductory material on educational management, concepts, and different approaches. The notes also detail the relationship between management and leadership, and present exercises for the reader to consider.
Full Transcript
Lector dr. Lorena Peculea ◦ Problematica managementului educaţional - delimitări conceptuale, domenii de acţiune ◦ Niveluri, principii, funcții, procese ◦ Relații ale managementului aplicate domeniului educațional ◦ Managementul educațional participativ Management = (lb. lat.) manus – st...
Lector dr. Lorena Peculea ◦ Problematica managementului educaţional - delimitări conceptuale, domenii de acţiune ◦ Niveluri, principii, funcții, procese ◦ Relații ale managementului aplicate domeniului educațional ◦ Managementul educațional participativ Management = (lb. lat.) manus – strunirea cailor care trag un car sau o căruță cu ajutorul hățurilor (lb. engl.): ◦ to manage – a ține un cal în frâu, a trata cu indulgență, a conduce, a administra, a rezolva, a reuși ◦ Management – activitatea sau arta de a conduce, știința organizării și conducerii etc. ◦ Manager – director, conducător, organizator; conducătorul unei echipe care se ocupă cu organizarea, conducerea, problemele financiare Management – câteva definiții: ◦ ,,a prevedea și a planifica, a organiza, a conduce și a controla” (Fayol) ◦ ,,arta conducătorilor de a realiza unele lucruri folosind eforturile altor oameni” (J. Massie) ◦ ,,realizarea prin alții a obiectivelor propuse, conducătorul lucrând cu trei elemente cheie: idei, lucruri, oameni” (A. Mackenzie) ◦ ,,un ansamblu de reguli și principii de conducere a unei activități, în condiții specifice, de gestionare eficientă a unor resurse existente, pentru atingerea unor finalități/obiective prestabilite.” (Gherguț, A. et al., 2010) ◦ ,,ansamblul proceselor prin care toate elementele teoretico-metodologice furnizate de știința managementului sunt operaționalizate în practica socială” (Nicolescu, O., 1993) Interpretări diferite în funcție de modul de abordare a problemei: ◦ Pragmatic – american ◦ Administrativ, relațional, organizațional – francez Există câteva componente cheie comune tuturor definițiilor: ◦ Nevoia de obiective și scopuri pentru o activitate ◦ Exploatarea resurselor umane și materiale existente ◦ Coordonarea eforturilor individuale Termenul “management” se suprapune ca sferă explicativă și de definiție cu următoarele concepte: ◦ Supraveghere/ supraveghetor – desemnează managementul de la niveluri inferioare ◦ Conducere (leadership)/ lider – diferențele dintre manager și lider au o importanță practică: Trebuie managerii să fie lideri? Trebuie liderii să fie manageri? ◦ A executa/ executor – desemnează un grup sau un individ care îndeplinește sau execută deciziile altei persoane ◦ Organizare/ organizator – organizarea este doar o funcție a managementului ◦ Administrare/ administrator – (în sectorul public) termen sinonim cu management, administrarea având conotații de muncă fără legătură cu procesul de luare a deciziilor sau cu alte componente manageriale ◦ Direcțiune/ director – termen în organizația școlară ◦ Control/ controlor – controlul este o funcție a procesului managerial ◦ Boss (șef) – manager (spațiul anglosaxon și american) Între management și conducere există diferențe: ◦ Conducere – sens limitativ, incluzând coordonarea, decizia și controlul ◦ Management – ,,mai formal, mai științific și deci universal” (Kotter, J.P., 1988); se bazează pe un set de instrumente și tehnici explicite, determinate prin testări și raționamente analitice, ce pot fi folosite ca atare, în situații diferite, atât în lumea afacerilor, cât și în sectorul public. 3 tipuri de abordări referitoare la relația dintre management și leadership: ◦ 1. nu se face distincție între cei doi termeni, ambii fiind traduși prin termenul de ,,conducere” ◦ 2. diferențiază total cei doi termeni: caracteristicile managerilor (strategie, structură, sistem) vs. caracteristicile liderilor (stil, staff, skills, scopuri împărtășite) (Watson, C., 1983) ◦ 3. leadershipul este parte integrantă, esențială, fundamentală a managementului: Liderii – abilități conceptuale, umane, vizibile în situații care implică schimbări rapide și ample, în situații de criză, este vizionar, stabilește scopuri și planuri de acțiune Managerii – abilități tehnice, de acțiune, operaționale, vizibile în situații cotidiene, banale, curente, transformă planurile în realitate Comentați următoarele afirmații: ◦ ,,Leadershipul înseamnă să faci ceea ce trebuie, pe când managementul înseamnă să faci lucrurile cum trebuie” (Drucker, P.). ◦ ,,Leadershipul este investirea efortului pe drumul cel bun, managementul este cantitatea de efort cheltuită” (Covey, S.R.). ◦ ,,Leadershipul este o relație reciprocă între cei care aleg să conducă și cei care aleg să îi urmeze” (Kouzes, Posner apud Niculiță, 2020). Management educațional (în sens acțional, practic, procesual) – management pedagogic (în sens teoretic, global, strategic, științific) Câteva definiții: ◦ Managementul educațional are în vedere ,,teoria și practica, știința și arta proiectării, organizării, coordonării, evaluării, reglării elementelor activității didactice, a resurselor ei, ca activitate de dezvoltare liberă, integrală, armonioasă a individualității, conform idealului educațional” (Gherguț, A., 2010). ◦ Managementul își găsește aplicare specifică în domeniul educației ca ,,acțiune complexă de dirijare, proiectare și evaluare a formării, dezvoltării personalității fiecărui individ, conform unor scopuri bine determinate” (Joița, E., 1995). ◦ ,,Dintr-o perspectivă generală, managementul educațional poate fi văzut ca un sistem de concepte, metode, instrumente de orientare, conducere și coordonare, utilizat în realizarea obiectivelor educației, la nivelul performanțelor așteptate” (Ceobanu, C., 2009). Managementul educației este o topică interdisciplinară corelându-se cu: ◦ Științele economice ◦ Teoria generală a sistemelor ◦ Informatica ◦ Statistica și matematica ◦ Științele juridice ◦ Psihologia educațională/socială/organizațională ◦ Sociologia ◦ Ergonomia, antropologia, științele biomedicale, etica și deontologia, logica ◦ Științele educației Abordarea managerială sistemică presupune ,,conceperea managementului educațional drept un ansamblu articulat, sistemic, de principii, finalități, strategii manageriale, demersuri manageriale, decizii manageriale, de forme și combinații funcționale, în măsură să sprijine atingerea finalităților educaționale” (Răduț- Taciu, R., Bocoș, M.-D., Chiș, O., 2015). Managementul educațional: ◦ caracter dual: teoretic-conceptual și practic-aplicativ ◦ știință integrată descriptivă, teorie normativă, realizare practică 1. Managementul educațional ca știință integrată: ◦ Are un obiect de studiu propriu, precum și finalități precise. ◦ Valorifică un limbaj științific, o metodologie și un instrumentar de cercetare adecvat. ◦ Identifică legitățile care stau la baza managementului educațional. ◦ Formulează predicții, cercetând într-o manieră ameliorativă și prospectivă fenomenul managerial. ◦ Presupune demersuri complexe de informare, documentare, abordare și cercetare interdisciplinară. ◦ Își construiește un corpus de teorii, principii, legități, modele de bune practici etc. ◦ Facilitează deschideri interdisciplinare. 2. Managementul educațional ca realizare practică: ◦ Are o dimensiune practică, acțională, operațională. ◦ Studiază modalitățile operaționale de realizare a proceselor manageriale. ◦ Finalitatea majoră este legitimizarea și asigurarea eficienței proceselor manageriale. ◦ Este necesară asigurarea unor interlegături funcționale și reciproc modelatoare între teoria și practica managementului educațional. ◦ Experiența managerială reprezintă o variabilă relevantă în întreaga activitate profesională a managerului. 3. Managementul educațional ca artă: ◦ Presupune investiție personală de: Reflecție individuală critică și constructivă; Gândire activă, critică, flexibilă, logică, divergentă, creatoare; Autoanalize, autochestionări, interogații retro- și prospective; Viziune prospectivă, intuiție, atitudine critică, activă. ◦ Aplicarea recomandărilor teoretice în manieră flexibilă, creatoare. ◦ Presupune atitudine dinamică. (după Răduț-Taciu, R., Bocoș, M.-D., Chiș, O., 2015). Pot fi sintetizate astfel: ◦ Prezintă un complex de acțiuni concepute și aplicate pentru a asigura funcționarea optimă a sistemului educațional și a procesului de învățământ; ◦ Utilizează optim resursele umane (cadre didactice, elevi), materiale, economice, didactice, informaționale, ergonomice, temporale; ◦ Se bazează pe participarea unor factori (care țin de școală, comunitate, sistemul social), pe descentralizare, pe creativitate acțională; ◦ Îmbină aspectul teoretic (concepte, metode de abordare, ipoteze etc.) cu cel metodologic (în acumularea și procesarea informațiilor necesare, în realizarea activităților specifice) cu cel tehnologic (de rezolvare concretă a diferitelor situații, procedee, operații, etape, mijloace) și de practică managerială. Management superior/strategic (top management) – misiunea și strategiile managementului prin politici educaționale (la nivel național, Ministerul Educației) Management intermediar/tactic (middle management) – traducerea politicilor educaționale în teritoriu (la nivel județean, Inspectorate Școlare) Management tehnic, executiv/operativ (technical management) – la nivelul unităților școlare/instituțional, al departamentelor, individual Planificare Organizare Coordonare Conducere, decizie Îndrumare, consiliere Control – evaluare – monitorizare Planificarea – reprezintă procesul de identificare și selectare a obiectivelor ce vor fi urmărite de-a lungul unei perioade de timp, precum și modalitățile prin care acestea pot fi atinse: ◦ Misiunea și scopul organizației; politici și strategii ◦ Obiective pe termen lung, obiective pe termen mediu și scurt ◦ Activități manageriale Organizarea – este procesul complex, dinamic, flexibil de selectare și grupare a activităților pentru atingerea unor obiective comune, repartizarea responsabilităților pe compartimente, stabilirea unor linii de autoritate, stabilirea unor canale oficiale de comunicare Autoritatea: dreptul managerului de a lua decizii și de a cere subordonaților să le ducă la îndeplinire ◦ Autoritatea se poate delega: temporar/definitiv, parțial/total Responsabilitatea: sentimentul intern al datoriei față de organizație ◦ Responsabilitatea se poate delega. Puterea: posibilitatea concretă a managerului de a influența și controla comportamentul subordonaților ◦ Puterea nu se poate delega. Răspunderea: obligația managerului față de organizație și recunoașterea dreptului de control din partea superiorului ierarhic ◦ Răspunderea este personală și nu se poate delega. Sincronizări între obiectivele individuale ale elevilor cu cele comune ale clasei, evitând suprapunerile şi contribuind la întărirea solidarităţii grupului Armonizarea tuturor eforturilor subordonaților atât la nivel individual, cât și la nivel de grup Conducerea – se referă la promovarea comportamentelor favorabile atingerii obiectivelor organizației, motivând persoanele prin: ◦ folosirea diferitelor stiluri de conducere ◦ calitatea relațiilor interpersonale ◦ modul în care este favorizată comunicarea și cooperarea ◦ modul de antrenare a personalului în procesul decizional. Asumarea deciziei – alegerea și asumarea unui mod operațional de rezolvare a unei situații sau probleme din mai multe alternative existente: ◦ La niveluri superioare – adoptarea deciziilor prin consensul membrilor organizației ◦ La niveluri inferioare – stiluri autoritare de luare a deciziilor Asigurarea existenței și implementării demersurilor corespunzătoare de consolidare și valorificare a relațiilor dintre conducător și subordonați. Se bazează pe o comunicare intensă și diferențiată, dar și pe modalități noi de stimulare și motivare a potențialului creativ al subordonaților. Controlul – evaluarea – monitorizarea: ◦ Controlul – compararea stadiului la care s-a ajuns la un moment dat cu obiectivele planificate anterior; a preveni eventualele situații de criză și disfuncționalități, protejând organizația și favorizând performanța în cadrul activităților; ◦ Evaluarea – se obțin informații asupra calității, eficienței și dinamicii activităților manageriale sau a rezultatelor unui proiect, prin raportare la obiectivele stabilite în planificare; susține și facilitează deciziile acțiunilor viitoare; ◦ Monitorizarea – se oferă informații, se asigură suport, consultanță subordonaților/subsistemelor unei organizații pe parcursul derulării activităților. Activități pe care le deleg Activități pe care nu le deleg 1. 1. 2. 2. 3. 3. 4. 4. 5. 5. Ce blocaje în delegare ați putea identifica? Dar măsuri de depășire a acestor blocaje? Principiul eficienței – utilizarea metodelor și tehnicilor manageriale care să asigure conducerea tuturor compartimentelor; Principiul motivării – armonizarea intereselor tuturor factorilor implicați în funcționalitatea instituției; Principiul managementului participativ - implicarea angajaților în rezolvarea proceselor și relațiilor de management; Principiul corelării dintre posibilități și cerințe – necesitatea adaptării sistemului managerial la solicitările factorilor externi (Țoca, I., 2008). Cum vă imaginați relația de conducere colectivă – răspundere personală în actuala etapă a învățământului românesc la nivelul unei instituții școlare? Concepeți câteva propuneri pentru o eventuală ameliorare a relației respective. Dacă de mâine ați fi numit/ă într-o funcție de conducere a învățământului la nivel teritorial (I.S.J., unități școlare), cu ce ați începe? Încercați să elaborați o listă de priorități. Tip de management caracterizat prin ,,realizarea conducerii instituției/ organizației în manieră participativă, prin promovarea interacțiunilor psihosociale și a schimburilor intelectuale, verbale și sociale dintre manager și subordonați, precum și între toți membrii organizației” (după Bocoș, M.-D., Răduț-Taciu, R., Stan, C., 2018). Membrii organizației sunt considerați participanți activi în procesele decizionale, participă activ și interactiv la dezbateri colective și la demersuri de luare a deciziilor, la reglarea și autoreglarea activității manageriale. Managementul educațional participativ presupune: ◦ existența unui sentiment de încredere a managerului în comportamentul profesional al cadrelor didactice; ◦ o foarte bună circulație a informației atât pe orizontală, cât și pe verticală; ◦ un grad ridicat de descentralizare în luarea tuturor deciziilor, importante sau mai puțin importante. Sunt sistematic încurajate inițiativele personale, responsabilizarea și auto-responsabilizarea, atitudinea activă și proactivă, reflexivitatea, gândirea divergentă, critică, flexibilă, creatoare, de tip constructiv pe care o manifestă profesorii. Sintagmă propusă în SUA – Douglas Mc Gregor (Human Side of Enterprise, 1960) și Rensis Likert (New Patterson of Management, 1961) În orice organizație există autori (dețin autoritatea supremă, au dreptul de a cere actorilor să facă ceea ce trebuie) și actori (au menirea de a executa ceea ce au decis autorii) (Goguelin, P., Mitrani, G., 1994). Managementul participativ = presupune angajarea membrilor colectivului în rezolvarea problemelor școlii prin: ◦ Participarea la enunțarea problemei; ◦ Căutarea soluțiilor practice; ◦ Adaptarea și îndeplinirea programelor stabilite. Avantaje și dezavantaje? Există o relație de interdependență între gradul de implicare activă, efectivă a profesorilor din organizația școlară în luarea deciziilor și nivelul performanțelor profesionale ale acestora. Implicarea și participarea profesorilor la procesul decizional sunt condiții sine qua non: ◦ atât ale trecerii de la un management centrat pe control la unul ce are la bază angajamentul de factură implicativă, ◦ cât și ale dezvoltării instituționale ale școlii, de durată și, implicit, ale construirii unei culturi organizaționale moderne, axată pe inovație și schimbare dezirabilă. Metoda de management participativ PRADO (Goguelin, P., Mitrani, G., 1994): ◦ P – proces ◦ RA – recherche–action (cercetare-acțiune) ◦ D – (în vederea) dezvoltării ◦ O – atât de la om cât și de la organizație 3 etape ale metodei PRADO: ◦ Etapa de diagnostic – stabilirea specificului culturii organizaționale: natura problemelor, localizarea tensiunilor, climatul social, detectarea piramidei trebuințelor în organizație, stilurile de conducere etc. ◦ Etapa de sensibilizare – sensibilizarea participanților față de schimbările profitabile atât pentru ei, cât și pentru organizație; 4 tipuri de investigații: Acționăm în calitate de persoane? Acționăm în relație cu alții? Acționăm în echipă? Cum conducem echipa? ◦ Etapa de aplicare – reamenajarea consensuală a funcționării organizației, reducând mulțimea problemelor și permițând participanților să se simtă responsabili. Realizând un exercițiu de autoobservare, autoinvestigare, autoevaluare a propriilor trăsături de personalitate, achiziții, competențe relevante din perspectiva managementului educațional, identificați punctele tari/atuuri ca viitor manager, dar și punctele slabe/ vulnerabile pe care le aveți din această perspectivă și găsiți soluții pentru înlăturarea celor din urmă. Analizați și comentați următoarele citate: ◦ ,,Managementul educației face parte din categoria preocupărilor pedagogice cu caracter interdisciplinar, constituită la întâlnirea dintre domeniul general al științelor socio-umane, în particular al științelor economice cu cele ale educației” (Cojocariu, V.M., 2004). ◦ ,,Managementul educațional devine astfel o concepție integrativă explicită, dar și o atitudine, o metodologie de acțiune orientată spre succes educațional” (Joița, E., 2004). Bocoș, M.-D., Răduț-Taciu, R., Stan, C. (2018). Dicționar praxiologic de pedagogie. Volumul IV: M-O. Pitești: Editura Cartea Românească Educațional. Ceobanu, C. (2009). Serviciile educaționale și managementul educațional. În C. Cucoș (coord.), Psihopedagogie pentru examenele de definitvare și grade didactice. Iași: Editura Polirom. Cojocaru, V.M. (2004). Introducere în managementul educației. București: Editura Didactică și Pedagogică. Gherguț, A., Ceobanu, C., Diac, G., Curelaru, V., Marian, A., Criu, R. (2010). Introducere în managementul clasei de elevi. Iași: Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza”. Goguelin, P., Mitrani, G. (1994). Le Management participatif. Paris: Desclée De Brouwer. Joița, E. (1995). Management școlar. Elemente de tehnologie managerială. Craiova: Editura Gh. Cârțu Alexandru. Joița, E. (2004). Management educațional. Profesorul – manager. Craiova: Editura Sitech. Kotter, J.P. (1988). The Leadership Factor. New York: Free Press. Muntean-Trif, L. (2023). Management educațional. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană. Nicolescu, O. (1993). Ghidul managerului eficient, vol. I-II. București: Editura Tehnică. Răduț-Taciu, R., Bocoș, M.-D., Chiș, O. (2015). Tratat de management educațional pentru învățământul primar și preșcolar. Pitești: Paralela 45. Țoca, I. (2008). Management educațional. București: Editura Didactică și Pedagogică. Watson, C. (1983). Leadership, Management and the Seven Keys. Business Horizons.