Managementul și leadershipul

Un grup sau individ care pune în aplicare deciziile altora.

Organizarea e doar o funcție a managementului, nu un sinonim pentru el.

În sectorul public, este sinonim cu management, dar cu o conotație mai limitată.

Termen folosit în școală pentru a desemna un lider, de obicei directorul.

Controlul este o funcție esențială a procesului managerial.

Manager, dar în limba engleză, poate desemna și un șef cu putere.

Conducere este limitată, incluzând coordonarea, decizia și controlul. Managementul e mai formal, universal și bazat pe metode.

Leadershipul e parte integrantă a managementului, cu abilități specifice de conducere.

Îmbrățișează planificarea, organizarea, conducerea și controlul ca piloni fundamentali pentru optimizarea activităților.

Utilizarea abilităților altora pentru a realiza obiectivele propuse. Implică colaborarea cu trei elemente: idei, resurse materiale și oamenii.

O perspectivă pragmatică, accentul fiind pus pe eficiență și practică.

O perspectivă mai amplă, care analizează aspecte administrativ, relațional și organizațional.

Un set de principii și reguli pentru conducerea unei activități, implicând gestionarea eficientă a resurselor pentru atingerea unor obiective prestabilite.

Integrarea principiilor managementului în practica socială, operaționalizarea teoriilor.

Managementul de nivel inferior, cu accent pe monitorizarea și supravegherea lucrătorilor.

O abilitate de conducere, implicând inspirația și motivarea echipei.

Nivelul de management responsabil cu implementarea politicilor naționale în teritoriu.

Procesul de stabilire a obiectivelor, misiunii și strategiei organizației.

Procesul de grupare a activităților pentru atingerea unor obiective comune, incluzând stabilirea responsabilităților și liniilor de autoritate.

Sentimentul intern al datoriei față de organizație.

Posibilitatea concretă a managerului de a influența și controla comportamentul subordonaților.

Obligația managerului față de organizație și recunoașterea dreptului de control din partea superiorului ierarhic.

Dreptul managerului de a lua decizii și de a cere subordonaților să le ducă la îndeplinire.

Nivelul de management responsabil de implementarea strategiilor la nivel instituțional sau departamental.

Se concentrează pe teoria și aplicarea practică a gestionării proceselor educationale, inclusiv planificarea, organizarea, coordonarea, evaluarea și adaptarea resurselor pentru a asigura o dezvoltare liberă, integrală și armonioasă a individualității, conform idealurilor educaționale.

Se axează pe teoria, strategiile și principiile generale ale managementului educației, având o perspectivă științifică și globală.

Activitate complexă de coordonare, planificare și evaluare a proceselor de formare și dezvoltare personală, cu scopul de a atinge obiective specifice de învățare.

Un sistem complex de concepte, metode și instrumente utilizate pentru a coordona, conduce și orienta procesele educationale, cu scopul de a obține performanță și de a atinge obiectivele stabilite.

Managementul educației are o natură interdisciplinara, fiind influențată de o gamă largă de domenii, cum ar fi economie, sociologie, psihologie, informatică, drept și etică.

Abordarea sistemică a managementului educațional consideră că acesta este un sistem complex și integrat, format din principii, obiective, strategiii, decizii și acțiuni care sunt interconectate și interdependente.

Managementul educațional este o știință integrată, deoarece are un domeniu de studiu definit, obiective specifice și o metodologie proprie, de cercetare și analiză.

Managementul educațional se bazează pe un set de principii, strategii și demersuri manageriale, care sunt adaptate pentru a sprijini atingerea obiectivelor educationale.

Utilizarea unor metode și tehnici care eficientizează conducerea tuturor departamentelor dintr-o instituție.

Asigură o relație armonioasă între interesele tuturor celor implicați în funcționarea unei instituții, de la manageri la angajați.

Implică angajații în procesele decizionale și în rezolvarea problemelor de management.

Adaptarea sistemului managerial la cerințele externe, de la condițiile economice la schimbările sociale.

O modalitate de conducere a unei organizații care promovează colaborarea, dialogul și schimbul de idei între manageri și subordonați.

Încrederea în profesionalismul cadrelor didactice, o comunicare deschisă și o descentralizare a proceselor decizionale.

Promovarea inițiativei personale, responsabilității și gândirii critice în rândul cadrelor didactice.

Relația de conducere colectivă – responsabilitate personală în instituțiile școlare românești.

O relație de interdependență există între implicarea profesorilor în deciziile școlii și performanța lor. Cu cât sunt mai implicați, cu atât pot contribui mai mult la succesul școlii.

Această metodă de management participativ implică trei etape: diagnosticul, sensibilizarea și aplicarea.

În această etapă, se analizează cultura organizațională, identificând problemele, tensiunile, stilurile de conducere și climatul social.

Această etapă se concentrează pe sensibilizarea participanților la schimbările profitabile, atât pentru ei, cât și pentru organizație.

Această etapă implică ajustarea consensuală a funcționării organizației, asigurând responsabilitatea și reducând problemele.