Subiecte 7-12 - Metode de coordonate, curbe, accidente PDF

Subiectul 7 – Metoda coordonatelor rectangulare Această metodă se aplică, de obicei, drumurilor în aliniament. Observație: Primul element care se identifică la locul unui eveniment rutier este un element fix, nemodificabil în timp (bornă kilometrică, cap de pod, colț de intersecție, număr imobil,...

Subiectul 7 – Metoda coordonatelor rectangulare Această metodă se aplică, de obicei, drumurilor în aliniament. Observație: Primul element care se identifică la locul unui eveniment rutier este un element fix, nemodificabil în timp (bornă kilometrică, cap de pod, colț de intersecție, număr imobil, stâlpi). Etape de lucru 1. La reperul fix (O) se măsoară distanța până la primul element (A). 2. Se duc perpendicularele de la punctul de interes (axe roți) la linia de acostament sau invers (AB sau BA / DC sau CD). o În cazul coordonatelor rectangulare, trebuie să se cunoască bine dimensiunile în aliniament (OA / AD), cât și cotele perpendiculare pe punctele de interes (AB și DC). o Se măsoară mai întâi cotele în aliniament, apoi cele perpendiculare. Deficiențe 1. Abateri de la perpendicularitate. 2. Modul de dispunere al benzilor metrice (îmbinarea acestora). 3. Diferența de nivel în plan (planeitatea măsurătorilor).  Metoda coordonatelor polare (metoda unghiurilor) Etape de lucru 1. Se măsoară distanța de la reperul fix până la punctul de pe aliniamentul drumului. 2. De la punctul A se măsoară un segment până la punctul B. 3. De la punctele măsurate pe aliniamentul drumului (A și B) se măsoară distanțele până la punctele de interes (C și D). Observație: Cotele de la punctele de pe aliniamentul drumului până la punctele de interes trebuie întotdeauna închise într-un triunghi. Deficiențe 1. Unghiuri prea ascuțite sau prea obtuze.  Subiectul 8 – Măsurarea curbelor 𝑨𝑩 𝑹= 𝟖𝑯 H = cotă care subîntinde arcul (săgeata arcului). AB = coardă. Etape de lucru 1. Se măsoară un segment ce subîntinde arcul (AB). 2. La jumătatea segmentului AB se duce o perpendiculară (H). Observație: Pentru curbe cu raze variabile, procedura se aplică succesiv. Erori de măsurare 1. Metoda este anevoioasă la măsurarea curbelor succesive. 2. Apar abateri la măsurarea cotei H. A. Procedura coordonatelor rectangulare B. Metoda triunghiurilor Se duce o linie dreaptă, tangentă la Se măsoară triunghiurile pe curba interioară. ambele curbe. Se împarte în segmente egale. Se măsoară perpendicularele pe curbe.  Subiectul 9 – Interpretarea urmelor accidentului Urme materializate pe autovehicul Urmele materiale regăsite pe autovehicul pot fi: simple concavități (urme textile, urme de sânge, urme biologice); exfolieri de lacuri și vopsele; urme de frecare asupra suprafețelor conjugate; urme de deformare accentuată; urme biologice; urme de amprentare. Observație: Urmele materiale servesc la: identificarea locului impactului; identificarea corespondențelor; identificarea participanților; identificarea succesiunii în timp a dinamicii; identificarea dinamicii impactului. 1. Urme de frecare / lustruire Apar pe suprafețele autovehiculelor datorită frecării acestora articole de îmbrăcăminte o persoană un animal vegetație alt autovehicul) Acestea oferă indicii despre geometria impactului și succesiunea în timp a dinamicii. 2. Urme de amprentare Sunt materializate de contactul dintre: două suprafețe conjugate, în care una sau ambele suprafețe imprimă modelul texturii pe cealaltă suprafață. Acestea pot fi: urme de țesături; urme de pneu; urme biologice; urme de număr de înmatriculare; urme profilate ale elementelor de caroserie pe alte suprafețe. Observație:Urmele de amprentare servesc, de obicei, la verificarea corespondenței avariilor. 3. Urme de frecare / abraziune Urmele de abraziune sunt rezultatul frecării dintre corpuri: vehicul–vehicul; vehicul–persoană; vehicul–animal; vehicul–obiecte; vehicul–mediu înconjurător. Aceste urme pot fi: urme de frecare simplă; urme de frecare cu destratificare; urme de frecare cu transfer de material (lacuri și vopsele, plastic, cauciuc, materiale biologice). Aceste urme servesc la: verificarea corespondenței avariilor; identificarea poziției victimelor; identificarea poziției autovehiculelor. 4. Urme biologice Sunt reprezentate de: material biologic; fluide biologice; urme de păr; urme de material osos; urme de material moale; urme de material organic animal; urme de material vegetal. Servesc la: identificarea persoanelor implicate; identificarea poziției ocupanților; identificarea pozițiilor de impact; identificarea dinamicii.  Subiectul 10 – Urme imprimate pe centura de siguranță Centura de siguranță este dispozitivul care preia forța de inerție a părții superioare a corpului pasagerilor pe durata decelerării suferite de autovehicul în timpul coliziunii. Urmele imprimate pe centura de siguranță pot fi: urme materializate pe materialul textil urme materializate pe inelul în formă de „D” urme materializate pe dispozitivul de închidere Pe centură, acestea pot indica: intensitatea forțelor de inerție; purtarea sau nu a centurii; intervalul de viteze din timpul impactului; direcția forței principale de impact. 1. Pe materialul textil Rigiditatea materialului indică viteze mai mari de 20 km/h. Observație: Expunerea la soare poate cauza rigidizarea materialului respectiv, iar acest lucru poate fi identificat prin modificarea nuanței culorii. Urme de zgâriere a materialului textil o Indică acțiunea cioburilor provenite din interiorul autovehiculului în timpul impactului. Urmele de striațiuni pot indica frecarea materialului textil cu un element metalic. 2. Pe inelul „D” Urme amprentate pe inelul „D” indică impactul la viteze și decelerații mici. Urme de polizare pe inel: o frecare cu destratificare – indică apariția de microsanturi datorate forțelor și vitezelor mari de impact. Urme de lustruire (zone netede) – indică topirea materialului la forțe și viteze de impact foarte mari. Observații Urmele de pe centură indică: purtarea sau nu a centurii; regimul de viteză; poziția ocupanților; certitudinea petrecerii accidentului rutier.  Subiectul 11 – Urme de pneuri pe carosabil Recunoașterea urmelor de pneuri pe carosabil oferă posibilitatea identificării următoarelor: 1. Condiția dinamică a autovehiculului înainte, în timpul și după impact: rulare liberă; accelerare; frânare; derapare; impact (coliziune cu obstacol sau alt participant). 2. Condiția tehnică a sistemului de frânare: performanța sistemului de frânare; intensitatea frânării (factorul de frânare); utilizarea sistemului de frânare activă. 3. Starea sistemului de rulare: funcționarea normală; starea de depresurizare; starea de umflare a pneului. 4. Locul accidentului: puncte de impact pentru vehicul-obstacol sau vehicul-alt participant; inițierea manevrelor; direcția de deplasare. Categorii de urme: Urme de frecare: o cu glisare (frecare); o cu patinare (alunecare). Urme de imprimare: o pe carosabil cu suprafață tare; o pe carosabil cu suprafață moale. A. Urme de frecare cu glisare tipică Acestea rezultă în urma acționării continue și intensive a sistemului de frânare. Urmele de glisare pot arăta diferit în funcție de: starea suprafeței carosabilului; condițiile de temperatură; condițiile de mediu; starea tehnică a anvelopei; intensitatea frânării. Observație: La temperaturi mari, urmele sunt intens negre, iar la temperaturi scăzute, urmele sunt mai estompate. B. Urme de glisare discontinuă Sunt urme în care apar sectoare cu întreruperi între ele (diferite de urmele ABS). Cauze: slăbirea intensității apăsării pedalei de frână; șocul preluat de conducătorul auto în momentul impactului; ridicarea voluntară sau scăparea piciorului de pe pedală; slăbirea intensității frânării din cauza impactului cu un utilizator vulnerabil. C. Urme de glisare întreruptă Sunt urme de glisare întrerupte în mod repetitiv. Cauze: vehiculul execută sărituri în timpul frânării datorită stării anvelopelor sau sistemului de amortizare; starea suprafeței drumului (denivelări); vehiculul se află în coliziune cu alt vehicul. D. Urme de glisare produse în impact Sunt urme care se produc brusc în timpul impactului, datorită încărcării uneia dintre axe. Observație: Aceste urme pot apărea din cauza fenomenului de împănare a unui autovehicul sub alt autovehicul. Urmele pot apărea din cauza blocării roților în pasajul de roată, datorită deformării caroseriei sau jantei, cu sau fără depresurizarea pneului. E. Urme de glisare produse după impact Se pot identifica după: modificarea direcției de deplasare; apariția discontinuității în traseologia urmei; modificarea felului de amprentare a pneului. Cauze: blocarea roții după impact; depresurizarea pneului; încărcarea diferită a roții (grad de apăsare); defectarea sistemului de direcție. F. Urme de glisare pe flanc Apar atunci când autovehiculul execută o translație laterală, dar rămâne paralel cu direcția de deplasare. Cauze: impactul cu deviere laterală; alunecarea autovehiculului din cauza stării carosabilului sau a vântului. G. Urme de glisare frânate Apar datorită schimbării bruște a direcției impactului cu alte vehicule sau obstacole. A2. Urme de frecare cu patinare Acestea sunt produse de pneu pe suprafața carosabilului atunci când acesta se află în derapare (se rotește și alunecă în același timp). Stabilirea condiției dinamice Influența stării pneului asupra urmelor de pe carosabil  Subiectul 12 – Constatul amiabil În cazul unui accident avem 3 posibilități: 1. Să apelăm 112 și să chemăm poliția. 2. Să întocmim constatarea amiabilă. 3. Să ne deplasăm la serviciul tamponări. Constatarea amiabilă Este procedura valabilă în caz de accident fără victime, cu daune materiale minore, pe tot teritoriul UE și în statele membre ale Spațiului Economic European. Prin procesul de constatare amiabilă, conducătorii autovehiculelor implicate în accident pot depune direct la compania de asigurări un formular tipizat, denumit „constat amiabil”, fără a mai fi necesară deplasarea la secția de poliție. Conform legislației românești în vigoare, pentru evenimentele în care sunt implicate două vehicule, din care rezultă doar pagube materiale ușoare, conducătorii implicați se deplasează obligatoriu la compania de asigurări. Acte necesare pentru compania de asigurări: 1. Cartea de identitate; 2. Cartea mașinii; 3. Polița de asigurare RCA; 4. Formularul constat amiabil; 5. O declarație pe propria răspundere a conducătorului vinovat; 6. Toate probele fotografice și video (foto-video); 7. Permisul de conducere; 8. Talonul. Observație: Actele în copie ale conducătorului vinovat sunt obligatorii. Condiții pentru întocmirea constatului amiabil: Întelegerea amiabilă se întocmește atunci când sunt îndeplinite concomitent următoarele condiții: 1. Accidentul s-a produs doar cu pagube materiale ușoare. 2. Din accident nu au rezultat vătămări corporale. 3. Sunt implicate maximum două vehicule. 4. Vehiculele dețin RCA valabil. 5. Din accident nu au rezultat pagube materiale exterioare (stâlpi, garduri, indicatoare). 6. Accidentul a avut loc pe teritoriul UE. Observație: În cazul întocmirii constatului amiabil, acesta trebuie completat pe cât posibil la locul accidentului sau imediat după, deoarece părțile se pot răzgândi. Condiții în care nu se întocmește constatul amiabil: Constatul amiabil nu se întocmește dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții: 1. Din accident au rezultat vătămări corporale. 2. Sunt implicate mai mult de două vehicule. 3. Cel puțin un vehicul nu deține RCA valabil. 4. Din accident au rezultat pagube materiale exterioare. 5. Accidentul nu a avut loc pe teritoriul UE. 6. Există suspiciuni că unul dintre conducători a consumat băuturi alcoolice sau substanțe psihotrope. 7. Nu s-a ajuns la o înțelegere în ceea ce privește vinovăția. Ce facem când se întocmește constatul amiabil? 1. Verificăm dacă sunt îndeplinite condițiile pentru constatul amiabil. 2. Prelevăm probe foto-video: a. Vederea de ansamblu/detaliul locului impactului și autovehiculului. b. Repere identificabile ale locului impactului. c. Poziția autovehiculului după impact (înainte de a degaja zona carosabilă). d. Urme materializate pe autovehicul și carosabil. e. Indicatoare rutiere aplicabile în zonă (se poate face și ulterior). Observație: Fotografiile trebuie realizate perpendicular pe planul longitudinal, transversal sau orizontal al drumului și pe zonele avariate. Când întocmim constatarea amiabilă, completăm următoarele câmpuri obligatorii: 1. Data și locul producerii accidentului. 2. Datele de identificare ale conducătorilor auto implicați. 3. Datele proprietarilor autovehiculelor implicate. 4. Datele vehiculelor implicate și ale propriilor asigurători. 5. Circumstanțele producerii accidentului. 6. Schița accidentului. Observații importante: Formularul constat amiabil poate fi utilizat indiferent de locul producerii accidentului. Constatarea amiabilă trebuie semnată de ambii conducători auto, altfel este considerată nulă. Formularul poate fi completat și de proprietarul autovehiculului, dacă acesta era staționat. Formularul constat amiabil trebuie completat integral și corect, fără ștersături sau corecturi. Depunerea formularului constat amiabil de către oricare dintre cele două părți implicate reprezintă avizare de daună și obligă asigurătorul să efectueze constatarea pagubelor, să stabilească vinovăția și cuantumul despăgubirilor. Depunerea formularului: Deși legislația nu specifică un termen exact, formularul constat amiabil trebuie transmis asigurătorului cât mai curând posibil, de preferat în termen de 24 de ore. Observație: În toate cazurile, ambii proprietari ai vehiculelor trebuie să își înștiințeze propriile companii de asigurare despre producerea accidentului.