Teste Examen Licență Asistență Medicală 2021 - PDF

TESTE – EXAMEN DE LICENŢĂ PENTRU SPECIALIZAREA ASISTENŢĂ MEDICALĂ 2021 1  CAPITOLUL I – BOLI INFECȚIOASE 1. Următoarele afirmaţii referitoare la perioada de stare a scarlatinei sunt adevărate: A). angina...

TESTE – EXAMEN DE LICENŢĂ PENTRU SPECIALIZAREA ASISTENŢĂ MEDICALĂ 2021 1  CAPITOLUL I – BOLI INFECȚIOASE 1. Următoarele afirmaţii referitoare la perioada de stare a scarlatinei sunt adevărate: A). angina poate fi eritemato-pultacee B). ciclul lingual este specific C). descuamaţia furfuracee începe după 2 zile de boală D). exantemul respectă faţa E). pot fi prezente vărsăturile 2. Indicaţi afirmaţiile false referitoare la scarlatină: A). agentul etologic este streptococul beta hemolitic de grup A B). tratamentul de elecție este Penicilina G C). semnul Koplik este patognomonic D). exantemul este micropapulos eritematos E). tusea este productivă 3. Specificaţi care sunt semnele clinice caracteristice perioadei eruptive în rubeola postnatală: A). exantem maculos generalizat B). adenopatie generalizată C). microcefalie D). artralgii E). encefalita rubeolică 4. Care din următoarele sunt manifestări clinice ale rubeolei congenitale: A). persistența de canal arterial B). fenomene catarale nazale C). microcefalia D). pierderea auzului E). surditatea 5. Relataţi care din următoarele simptome NU caracterizează perioada preeruptivă (de invazie) din rujeolă: A). semnul Koplik B). exantemul maculopapulos la nivelul feţei C). tusea iritativă D). febra E). hiperemia conjunctivală 6. Exantemul varicelos la pacienții imunodeprimaţi prezintă următoarele aspecte: A). micropapulos eritematos B). maculo-eritematos C). vezicule cu conținut hemoragic D). necrotic E). respectă fața 7. Specificaţi care sunt localizările herpesului zoster: A). maxilar B). intercostal C). oftalmic D). facial, simetric bilateral, cu aspect de fluture E). timpan, conduct auditiv extern, pavilionul urechii 8. Care dintre următoarele boli sunt complicaţii ale varicelei: 2  A). encefalita B). sindromul Reye C). reumatismul articular acut D). pneumonia E). suprainfecţia bacteriană 9. Care din următoarele simptome caracterizează gripa: A). febra înaltă 39-40 grade Celsius B). debutul brusc C). cefaleea frontală, dureri ale globilor oculari D). exantemul vezicular E). tusea 10. Indicaţi care sunt complicaţiile respiratorii ale gripei: A). bronşiolita acută B). miocardita acută C). artrita D). laringita E). tiroidita 11. Specificați care dintre următoarele manifestări clinice caracterizează mononucleoza infecțioasă: A). angina pseudo-membranoasă B). limfadenopatia cervicală C). splenomegalia D). diareea acută E). febra 12. Manifestările clinice extrasalivare ale infecţiei urliene sunt: A). pancreatita acută B). colecistita acută C). orhiepididimita D). meningita acută E). glomerulonefrita acută 13. Specificaţi care dintre simptomele clinice enumerate mai jos aparţin sindromului de hipetensiune intracraniană: A). cefalee B). vărsături C). redoare de ceafă D). sughiţ E). dureri abdominale 14. Sunt agenți etiologici ai meningitelor acute bacteriene: A). Streptoccocus pneumoniae B). Listeria monocytogenes C). Corynebacterium difteriae D). Haemophylus influenzae E). Neisseria meningitidis 15. Localizările erizipelului sunt următoarele: A). fața B). membrele inferioare C). periombilical la nou-născuți D). cavitatea bucală 3  E). la nivelul dermatomerelor 16. Hepatitele virale acute sunt consecinţa infecţiei organismului cu unul din următoarele virusuri cu hepatotropism obligatoriu: A). virusul hepatitic A B). virusul hepatitic B C). virusul Epstein-Barr D). virusul hepatitic C E). virusul Herpes simplex 17. Sursele de infecţie cu virusul hepatitic B (VHB) sunt reprezentate de: A). purtătorii aparent sănătoși de AgHBs B). bolnavii cu ciroză hepatică toxică etanolică C). bolnavii cu hepatită cronică B persistentă D). bolnavii cu hepatită virală acută cu VHB E). gravide purtătoare de AgHBs 18. Principalele căi de transmitere ale virusului hepatitic A (VHA) sunt următoarele: A). mâinile murdare B). nerespectarea igienei personale sau alimentare C). apa contaminată D). înţepături de insecte E). injecţii intramusculare 19. Transmiterea infecției cu virusul hepatitic B (VHB) se realizează prin următoarele modalităţi: A). sexual B). parenteral C). nosocomial D). alimente contaminate E). vertical (perinatal) 20. Infecţia cu virus hepatitic C (VHC) se caracterizează prin următoarele: A). este frecventă la consumatorii de droguri intravenoase B). sunt des întâlnite formele asimptomatice C). se asociază adesea cu virusul hepatitei delta D). nu se poate transmite prin transfuzii E). bolnavii dializați cronic au risc crescut de infectare 21. Perioada prodromală a hepatitei virale acute de tip A include: A). febră moderată B). icter C). exantem D). dureri epigastrice E). vărsături 22. Următoarele manifestări clinice caracterizează perioada de stare a hepatitelor virale acute: A). icterul sclero-tegumentar B). urini decolorate C). scaune brun-negre D). urini hipercrome (galben-roșu-brun) E). scaune decolorate 23. Complicaţiile febrei tifoide sunt următoarele: A). hemoragia intestinală B). perforaţia intestinală C). infarctul intestino-mezenteric 4  D). encefalita tifică E). miocardita tifică 24. Terapia etiologică a febrei tifoide se efectuează cu: A). Ciprofloxacină B). Furazolidon C). Ampicilină D). Tetraciclină E). Ceftriaxon 25. Stafilococii contaminează frecvent următoarele alimente cu excepţia: A). produselor lactate B). maionezelor C). fructelor D). cărnii E). apei 26. Aspectul scaunului în dizenteria bacteriană este: A). muco-sangvinolent B). muco-purulent C). muco-pio-sangvinolent D). apos E). grunjos 27. Manifestările clinice ale botulismului includ: A). febra B). paralizii de nervi cranieni C). greaţa D). diplopia E). coma 28. Diagnosticul pozitiv în hepatita virală C se susține pe baza următoarelor date: A). detectarea ARN-VHC în ser B). Anticorpi anti-VHC pozitivi C). anticorpi anti-HBc totali pozitivi D). anticorpi anti-HBc tip Ig M pozitivi E). anticorpi anti-HBc tip IgG negativi 29. Diagnosticul de laborator în hepatita virala tip A se susţine pe baza următoarelor date: A). transaminaze crescute B). probe de colestază pozitive C). bilirubina totală ridicată D). fibrinogenemie crescută E). amilazemie moderată 30. Formele clinice evolutive ale hepatitei virale B (HVB) pot fi: A). HVB fulminantă B). HVB forma colestatică C). HVB forma trenantă D). HVB forma recidivantă E). HVB forma cu răspuns primar în antigen 31. Sindromul de răspuns inflamator sistemic este susținut de următoarele date: A). temperatura peste 38 grade Celsius sau sub 35,5 grade Celsius B). alura ventriculară peste 90 de bătăi/minut C). alura respiratorie peste 20 de respirații/minut 5  D). număr de leucocite peste 12.000/mm3 sau sub 4.000/mm3 E). apnee 32. Agenţii etiologici cel mai frecvent incriminaţi în sepsis sunt: A). bacterii gram negative B). virusuri C). bacterii gram pozitive D). fungi E). micobacterii 33. Diagnosticul etiologic de certitudine în sepsis este asigurat de următoarele investigații: A). hemoculturi B). culturi din focarul primar C). culturi de la poarta de intrare D). exudat faringian E). testul la procalcitonină 34. Disfuncţia multiplă de organ în sepsisul sever implică decompensarea: A). cardiocirculatorie B). respiratorie C). carenţială D). hepatică E). endocrinologică 35. Virusul HIV se poate transmite: A). heterosexual B). vertical C). injectare de droguri folosind în comun aceleaşi seringi, ace D). obiecte proaspăt contaminate de pacienţi E). transfuzii de masă eritocitară 36. Specificaţi care din următoarele infecţii sunt caracteristice stadiului SIDA: A). stafilococia malignă B). tuberculoza pulmonară C). pneumonia cu Pneumocystis carinii D). toxoplasmoza cerebrală E). tuberculoza extra pulmonară 37. Riscul de infecţie cu HIV după expunere profesională variază în funcţie de următorii factori: A). tipul de ace B). profunzimea leziunii C). volumul de sânge implicat D). grupa de sânge E). nivelul încărcăturii virale a sursei 38. Indicaţi care din următoarele produse biologice pot transmite virusul imunodeficienței umane: A). sângele integral B). secreţiile vaginale C). imunoglobulinele D). albumina umană E). laptele matern 39. Specificaţi care dintre afecţiunile enumerate corespund stadiului SIDA: A). sarcomul Kaposi B). encefalopatia HIV 6  C). limfomul Burkitt D). limfadenopatia generalizată E). Molluscum contagiosum 40. În perioada preicterică a hepatitei virale A putem constata diverse forme de debut cu excepţia: A). formei digestive B). formei algice C). formei pseudo gripale D). formei neuro-psihice E). formei cutanate 41. Stadiul prodromal al hepatitei virale acute de tip B este caracterizat prin: A). febră moderată B). mialgii, artralgii C). dureri abdominale D). cefalee E). greţuri, vărsături 42. Manifestările clinice ale infecţiei cu HIV sunt: A). febra de peste 38 grade Celsius B). micropoliadenopatie generalizată C). diaree trenantă D). dureri abdominale E). greţuri, vărsături 43. Transmiterea verticală a virusului HIV se poate realiza în: A). perioada perinatală B). timpul travaliului C). perioada alăptarii D). timpul operației de cezariană E). timpul tratamentului antiretroviral 44. Obiectivele tratamentului holerei constau în: A). înlocuirea pierderilor de apă şi electroliţi B). corectarea acidozei C). tratament antihistaminic D). oxigenoterapie E). tratament etiologic antibacterian 45. Relataţi care din următoarele simptome caracterizează perioada de debut în toxiinfecţia alimentară cu Salmonella: A). cefaleea B). crampele abdominale C). febra D). vărsăturile E). obnubilarea CAPITOLUL II – ÎNGRIJIRI CALIFICATE ÎN NEUROLOGIE 46. Semnele principale ale accidentului vascular cerebral (AVC) sunt: A). deficit motor şi/sau senzitiv la nivelul unui hemicorp 7  B). tulburare de exprimare verbală C). tulburări ale conştienţei D). deviere oculo-cefalogiră A). toate de mai sus 47. În prima fază a unei suspiciuni de AVC se impun următoarele măsuri: A). anunţarea serviciului de ambulanţă şi acordarea primului ajutor la nevoie B). poziţionarea corectă a pacientului pentru evitarea aspiraţiei în caz de vărsături C). administrarea de Furosemid intravenos la pacienţii hipertensivi D). aprecierea scorului Glasgow E). toate de mai sus 48. Nu se recomandă în faza prespitalicească a AVC: A). tratament hipotensor (excepţie insuficienţa cardiacă, infarctul miocardic) B). tratament sedativ C). tratament anticoagulant D). corticoterapie E). toate de mai sus 49. La bolnavii cu AVC se efectuează obligatoriu în urgență investigaţii paraclinice: A). examen computer-tomografic (CT) cranian B). coagulograma C). electrocardiograma D). examen Doppler carotidian E). toate de mai sus 50. Atacul ischemic tranzitor (AIT): A). este un episod scurt de disfuncţie neurologică B). semnele dispar complet în câteva minute C). frecvent se asociază cefalee D). apare la pacienţi fără factori de risc cardiovasculari E). toate de mai sus 51. Tromboliza intravenoasă în AVC ischemic este indicată: A). în caz de atac ischemic tranzitor B). în primele 6 ore de la debut C). în primele 3 ore de la debut D). când examenul CT cranian exclude hemoragia cerebrală sau alte cauze E). când AVC debutează cu o criză epileptică 52. Contraindicaţiile trombolizei intravenoase în AVC ischemic sunt reprezentate de: A). semne CT de hemoragie cerebrală B). existența tratamentului anticoagulant la pacientul cu AVC C). prezența trombocitopeniei D). istoric de intervenţie chirurgicală majoră în ultimele 14 zile E). prezenţa cefaleei 53. Ischemia în teritoriul arterei cerbrale mijlocii (ACM) presupune: A). hemipareză şi hipoestezie controlaterală cu predominanţă facio-brahială B). hemipareză şi hipoestezie controlaterală cu predominanţă crurală C). afazie (dacă emisfera dominantă este afectată) D). nistagmus E). deviaţia conjugată a globilor oculari spre emisfera lezată 54. Riscul de AVC după un atac ischemic tranzitor este mare în următoarele situații, cu excepția: A). atacul ischemic tranzitor durează mai mult de 10 minute 8  B). semnele neurologice constau din deficit motor și/sau afazie C). vârsta bolnavului este peste 60 ani D). vârsta bolnavului este sub 50 ani E). este prezent diabetul zaharat 55. Măsurile de prevenție secundară în atacul ischemic tranzitor sunt: A). tratament antiagregant plachetar cu Aspirină sau Clopidogrel la pacienții cu fibrilație atrială B). tratament antiagregant plachetar cu Aspirină sau Clopidogrel în AIT aterosclerotic C). tratament anticoagulant pentru prevenirea emboliilor la pacienții cu fibrilație atrială D). endarterectomie/stentare în stenoza carotidiană nesemnificativă (700 mg/dL E). diselectrolitemie 282. Care sunt complicațiile cronice ale diabetului zaharat? A). polineuropatia B). adenomul de prostată C). astmul bronșic D). Exocervicită E). micro-și macroangiopatia 283. Identificați precauțiile speciale din cadrul insulinoterapiei: A). administrarea regulată de insulină predispune la dezvoltarea crizei astmatice B). rotația locului de injectare este importantă pentru prevenirea complicațiilor C). soluția de insulină se injectează la temperatura camerei D). exerciţiul fizic crește rata absorbției insulinei E). administrarea insulinei trebuie întreruptă când suspectăm semne de pneumonie 284. Ecografia: A). este o metodă fără efecte nocive asupra organismului B). utilizează, pentru formarea imaginii, ultrasunetele C). examinarea abdomenului se face a jeun D). poate avea efecte nocive asupra organismului E). pentru formarea imaginii utilizează microundele 285. Despre gastroscopie sunt adevărate următoarele afirmații: A). nu este necesară îndepărtarea protezelor bucale B). se folosește doar în scop diagnostic C). se folosește endoscopul flexibil cu vedere axială cu lungime de 120-130 cm D). se folosește un spray anesteziant local E). se folosește doar în scop terapeutic 286. Despre colonoscopie sunt false următoarele afirmații: A). piesele bioptice sau țesuturile îndepărtate în timpul intervenției nu se pun în soluții conservante (Formol) B). în cazuri foarte rare, colonoscopia poate să se soldeze cu perforația intestinului gros: primele semne (acuze dureroase) pot apărea cu întârziere și trebuie raportate medicului C). se pot recolta biopsii D). se pot extirpa polipi E). este o manoperă strict diagnostică 287. Cauzele insuficienței respiratorii cuprind și: A). stenoze ale căilor aeriene superioare: corpi străini, laringite acute B). crize de astm C). neoplasme pulmonare D). pleurezii masive E). peritonite 288. În cazul pacienților spitalizați cu insuficiență respiratorie asistenta urmărește: A). respiraţia B). tegumentele pacientului C). activitatea motorie D). expectoraţia E). diureza 289. Pacienții cu boli ale aparatului respirator necesită următoarele condiții de spitalizare 41  A). saloane luminoase, bine aerisite, suficient încălzite (la 20 grade Celsius sau mai mult) B). umidificarea aerului în saloane C). ştergerea uscată la curăţirea salonului D). bolnavii infecţioşi se vor izola în saloane speciale, separate E). nu este necesară izolarea pacienților infecțioși 290. Îngrijirea pacienţilor cu astm bronşic presupune: A). bolnavul va fi adus în poziţie şezândă, va fi sprijinit B). se anunţă medicul imediat C). în criza de astm se pregătesc pentru abord intramuscular ace, seringi, fiole de Miofilin, Hemisuccinat de hidrocortizon D). nu se practică oxigenoterapia E). respiraţie asistată în cazuri ușoare 291. Simptomele funcționale ale bolilor digestive care pot fi sesizate de asistenta medicală sunt: A). regurgitaţia sau eructaţiile B). sughiţul C). greaţa, vărsăturile D). durerea abdominală E). durerea la mers (claudicația intermitentă) 292. Dintre explorările paraclinice pentru investigarea esofagului nu fac parte: A). esofagoscopia B). eco-endoscopia esofagiană C). irigografia D). pH-metria esofagiană E). anuscopia 293. Conduita de urgență a asistentei medicale în îngrijirea pacienților cu vărsături nu presupune: A). informarea pacientului asupra stării grave în care se află B). aducerea unei tăviţe renale C). anunțarea medicului D). pregătirea trusei de perfuzie E). aşezarea pacientului în poziţie semişezândă 294. Următoarele afirmații sunt adevărate: A). în hematemeză sângele eliminat din stomac este brun închis, asemănător zaţului de cafea, eventual amestecat cu resturi alimentare B). melena este de culoare neagră ca păcura C). hematemeza se elimină prin vărsătură D). hematemeza se elimină pe cale anală E). melena se elimină prin vărsătură 295. Următoarele afirmații sunt false: A). poliurie: mai mult de 2000 ml urină pe 24 ore B). oligurie: mai puţin de 500 ml urină pe 24 ore C). oligoanuria: volum urinar mai puţin de 50 ml pe 24 ore D). poliurie: mai mult de 500 ml urină pe 24 ore E). oligurie: mai puţin de 2000 ml urină pe 24 ore 296. Îngrijirea pacientului cu incontinență urinară presupune: A). planificarea împreună cu pacientul a unui program zilnic de reeducare vezicală B). ajutarea pacientului în aplicarea programului de reeducare stabilit 42  C). micșorarea treptată a intervalelor D). faptul că este preferabil să i se dea pacientului o mai mică cantitate de lichid în timpul zilei şi să se crească după orele 17.00 E). că pacientul trebuie să-şi reţină urina în timpul intervalului indicat, după orarul stabilit 297. Următoarele afirmații sunt false: A). anemia pernicioasă este o afecţiune caracterizată printr-o absorbţie deficitară a vitaminei B12 B). anemia feriprivă este secundară unei secreţii inadecvate de factor intrinsec Castle C). anemia feriprivă este o anemie caracterizată prin scăderea rezervelor de fier D). anemia feriprivă este microcitară și hipocromă E). anemia Biermer este microcitară și hipocromă CAPITOLUL IX – PEDIATRIE. ÎNGRIJIREA CALIFICATĂ A COPILULUI 298. Identificați manifestarea clinică în miocardita acută la copil: A). diareea B). febra înaltă C). frisoanele D). tahicardia E). disfonia 299. În evoluția subclinică a unei miocardite la copil poate surveni: A). șocul cardiogen B). episod de convulsii C). șocul septic D). malnutriția E). cardiomiopatia dilatativă 300. Identificați criteriul major în diagnosticul endocarditei infecțioase la copil: A). hemocultură pozitivă pentru Streptococcus viridans B). temperatura peste 37,3 grade Celsius C). titrul ASLO peste 400 UI D). prezența unui suflu sistolic E). tromboza venoasă 301. Definiția endocarditei infecțioase la copil: A). afecțiune datorată grefării unui virus la nivelul cordului B). afecțiune datorată grefării unui germen micotic la nivelul endocardului C). afecțiune datorată grefării unui germen bacterian la nivelul endocardului D). afecțiune autoimună cu determinism cardiac E). inflamație la nivelul endomiopericardului 302. Tabloul clinic în endocardita infecțioasă la copil constă din: A). febră B). mialgii C). convulsii febrile D). scădere în greutate E). dureri precordiale 43 303. Cei mai frecvenți germeni implicați în etiologia endocarditei infecțioase la copil sunt: A). Streptococcus mitis B). Staphylococcus epidermidis C). Enterococcus faecalis D). Streptococcus pneumoniae (pneumococcus) E). Clostridium spp. 304. Definiția corectă a șocului la copil: A). sindrom clinic complex B). cauza determinantă este o insuficiență circulatorie acută C). este o diseminare a germenilor micotici și bacterieni în masa miocardică D). sindrom inflamator generalizat E). se caracterizează printr-o perfuzie inadecvată tisulară 305. Manifestările clinice în pericardita acută la copil sunt: A). durerea toracică precordială B). durere care iradiază în umăr sau/și la baza gâtului C). febra D). grețurile E). durerea se accentuează în ortostatism 306. Baza tratamentului în endocardita infecțioasă la copil consta din: A). administrare de Penicilină G+Aminoglicozide B). administrare de soluții hidroelectrolitice C). administrarea de masă eritrocitară D). administrarea de antibiotice țintit în funcție de antibiogramă E). administrarea de Ampicilină+Cloramfenicol 307. Care strategii sunt corecte la copilul cu endocardită infecțioasă în stare gravă: A). trei hemoculturi recoltate în 1-2 ore B). antibioterapia se instituie înainte de a recolta hemoculturile C). nu se instituie tratament antibiotic până la momentul luării la cunoștiință a rezultatelor hemoculturilor D). sângele pentru hemocultura se recoltează din arteră E). sângele pentru hemocultura se recoltează din venă 308. Evoluția bolii diareice acute la copil este: A). autolimitată B). recurențială C). fulminantă D). spre cronicizare E). remisie spontană 309. Sindromul de deshidratare acută la copil devine o urgență dacă: A). pierderea de apă și electroliți este peste 10% din greutatea copilului B). pierderea de apă și electroliți este peste 5 % din greutatea copilului C). se asociază și febra peste 39 grade Celsius D). starea de nutriție este deficitară E). apare oliguria 310. Tabloul clinic al sindromului de deshidratare acută (SDA) grad III constă din: A). pierderea în greutate sub 5% B). pierderea în greutate 8 % C). eritem polimorf D). pierderea în greutate peste 10% 44  E). alterarea stării de conştienţă(convulsii, coma) 311. Factorii de risc asociați cu deshidratarea severă sunt: A). vârsta sub 6 luni B). febra peste 37 grade Celsius C). vărsături persistente D). febra peste 39 grade Celsius la copil peste 3 luni E). scaune cu mucozități 312. Tabloul clinic al bolii diareice acute (BDA) se caracterizează prin: A). hematemeză B). anorexie, vărsături C). polidipsie D). scaune apoase, frecvente E). colici abdominale 313. Examinările necesare pentru diagnostic în boala diareică acută (BDA) sunt: A). coprocultură B). măsurarea pH al scaunului C). biopsie intestinală D). examen virusologic al scaunului E). determinarea amilazelor serice 314. Antibioticele sunt utilizate în tratamentul bolii diareice acute (BDA) la copil în următoarele situații: A). BDA forme grave, febrile B). BDA cu scaune cu sânge C). BDA cu scaune cu puroi D). BDA cu scaune apoase (3-4/zi) E). BDA cu rotavirus 315. În tratamentul de urgenţă al deshidratărilor acute la copil se va ţine cont de: A). vârsta pacientului B). severitatea deshidratării C). cât de rapid s-a instalat deshidratarea D). frecvenţa cardiacă E). indicele de masă corporală 316. Reguli în administrarea Ge-sol sau a altor amestecuri gluco-saline, în sindroamele de deshidratare: A). se vor administra reci B). se vor administra în primele 15 minute C). se administrează treptat (fără a depăși 60ml/oră) D). se vor administra calde E). se resuspendă în zeamă de orez 317. Complicaţiile precoce ale bolii diareice acute (BDA) la sugar sunt: A). distrofia B). otita purulentă C). sindromul de deshidratare acută D). septicemia E). colapsul 318. Factorii determinanți ai malnutriției copilului sunt: A). aport alimentar deficitar 45  B). infecții recidivante C). paralizii cerebrale D). malabsorbția E). toate cele enumerate 319. Indicele nutrițional (IN) se definește ca raportul dintre: A). greutatea reală/greutatea ideală B). talia reală/talia ideală C). greutatea ideală/greutatea reală D). greutatea reală/greutatea corespunzătoare taliei E). talia reală/talia corespunzătoare greutății 320. Indicele nutrițional (IP) se definește ca raportul dintre: A). greutatea reală/greutatea ideală B). talia reală/talia ideală C). greutatea ideală/greutatea reală D). greutatea reală/greutatea corespunzătoare taliei E). talia reală/talia corespunzătoare greutății 321. Indicele statural (IS) se definește ca raportul dintre: A). greutatea reală/greutatea ideală B). talia reală/talia ideală C). greutatea ideală/greutatea reală D). greutatea reală/greutatea corespunzătoare taliei E). talia reală/talia corespunzătoare greutății 322. Malnutriția protein-calorică (distrofia) se clasifică după OMS în următoarele grade: A). gradul I B). gradul II C). gradul III D). gradul IV E). gradul V 323. Factorii favorizanți ai malnutriției copilului sunt: A). vârsta mică de debut (sugarul 1-3 luni) B). greutate mare la naștere (postmatur, LGA – large for gestational age) C). familii dezorganizate D). greutatea mică la naștere (prematur, SGA – small for gestational age, dismatur) E). asistență medico-sanitară nesatisfăcătoare 324. Malnutriția protein-calorică (distrofia) de gradul I se caracterizează din punct de vedere clinic prin: A). țesut celular subcutanat diminuat pe torace și abdomen B). talie normală C). tegumente palide D). toleranță digestivă prăbușită E). activitate neuropsihică: hipotonie generalizată, sugar atrofic 325. În malnutriția protein-calorică (distrofia) de gradul I sunt adevărate următoarele: A). indicele ponderal 0,80-0,60 B). indice nutrițional 0,89-0,81 C). țesut celular subcutanat absent pe torace, abdomen, membre D). toleranță digestivă bună E). în faza inițială de tratament se impune nutriție parenterală totală 46 326. Malnutriția protein-calorică (distrofia) de gradul II se caracterizează din punct de vedere clinic prin: A). țesut celular subcutanat pe torace și abdomen, diminuat pe membre B). talia scăzută în raport cu vârsta C). tegumente palide D). toleranță digestivă bună E). activitate neuropsihică normală 327. În perioada de stare a anemiei feriprive la copil apar următoarele: A). cianoza marcată a tegumentelor și mucoaselor B). paloarea marcată a tegumentelor și mucoaselor C). păr și unghii friabile, uscate D). limba uscată, geografică E). limba lucioasă, depapilată 328. În tratamentul profilactic al anemiei feriprive la copil sunt adevărate următoarele: A). alimentația echilibrată a gravidei cu conținut corespunzător de fier B). promovarea alimentației naturale C). expunerea corespunzătoare la soare D). administrarea de fier de la 4-5 luni E). administrarea de vitamină D de la 2-4 săptămâni 329. Simptomul major al rinofaringitei acute este: A). tusea B). febra C). obstrucția nazală D). dispneea E). diareea 330. Tabloul clinic al rinofaringitei acute constă din: A). febră B). obstrucție nazală C). artralgii D). hiperemie faringiană E). dificultăți de alimentație 331. În tratamentul rinofaringitei acute sunt adevărate următoarele afirmații: A). tratamentul profilactic implică evitarea aglomerațiilor B). se impune plasarea copilului într-o cameră aerisită, la temperatură de 18-20 grade Celsius, cu umiditate adecvată C). se sistează complet alimentația per os D). pentru combaterea obstrucției nazale se prescriu: umidificarea aerului, aspirarea secrețiilor, drenarea secrețiilor E). durata terapiei cu decongestionante se face timp de 14 zile 332. Complicațiile tardive ale amigdalitei streptococice sunt: A). otita B). sinuzita C). reumatismul articular acut (RAA) D). abcesul periamigdalian E). GNA (glomerulonefrita acută poststreptococică) 333. În tratamentul anginei streptococice sunt adevărate următoarele: A). tratamentul electiv se face cu Penicilină cristalină în 4 prize, pe o durată de 10 zile B). tratamentul electiv se face cu Penicilină cristalină în 4 prize, pe o durată de 5 zile 47  C). dacă pacientul este alergic la Penicilină se utilizează Eritromicină D). dacă pacientul este alergic la Penicilină se utilizează Amikacină E). tratamentul electiv se face cu Gentamicină în 3 prize, pe o durată de 10 zile 334. În epiglotită sunt adevărate următoarele: A). epiglota este edemațiată, de aspect roșu aprins (ca cireașa) B). este o infecție micotică C). este o infecție bacteriană produsă de Haemophilus influenzae D). este o infecție virală E). vârsta predilectă de apariție a bolii este 3-6 ani 335. Criteriile de îngrijire la domiciliu a copiilor cu laringită sunt: A). vârsta sub o lună B). forma ușoară sau medie C). forma severă D). posibilitatea accesului rapid la o unitate spitalicească E). părinți responsabili 336. În bronșiolita acută sunt adevărate următoarele: A). este o boală respiratorie produsă de fungi B). este o boală respiratorie produsă de virusuri C). radiografia toracică evidențiază o opacitate omogenă, localizată lobar sau segmentar D). afectează cu precădere sugarul și copilul mic E). simptomul dominant este wheezing-ul asociat cu cianoza perioronazală 337. Infecția de tract urinar este determinată cel mai frecvent de: A). germeni Gram pozitivi B). germeni Gram negativi (respectiv Escherichia coli) C). virusuri D). fungi E). protozoare 338. Bacteriuria semnificativă reprezintă prezența a: A). peste 100.000 germeni/ml urină proaspătă B). sub 100.000 germeni/ml urină proaspătă C). peste 10.000 germeni/ml urină proaspătă D). peste 1.000 germeni/ml urină proaspătă E). sub 10.000 germeni/ml urină proaspătă 339. Glomerulonefrita acută poststreptococică se produce ca urmare a infecției cu unele tulpini de: A). Streptococ alfa-hemolitic B). Streptococ beta-hemolitic grup A C). Streptococ grup B D). Streptococ beta-hemolitic grup C E). Streptococ viridans 340. Pentru efectuarea uroculturii se recomandă recoltarea urinii: A). din prima urină de dimineață B). din oricare urină din cursul zilei C). după toaleta riguroasă a organelor genitale externe D). la sugar: în colectoare sterile fixate perigenital E). la copilul mare: la începutul jetului urinar 341. Semnele clinice sugestive pentru pielonefrita acută sunt: A). febra înaltă 48  B). artralgii C). dispnee D). sensibilitate în unghiul costo-vertebral (semn Giordano pozitiv) E). rinoree 342. Semnele clinice sugestive pentru cistită sunt: A). disurie B). artralgii C). sensibilitate în unghiul costo-vertebral (semn Giordano pozitiv) D). polakiurie E). dispnee 343. Glomerulonefrita acută poststreptococică este o complicație autolimitată a unei infecții: A). stafilococice respiratorii B). streptococice cutanate C). streptococice respiratorii D). virale respiratorii E). stafilococice cutanate 344. Tabloul clinic al glomerulonefritei acute poststreptococice, în perioada de stare se caracterizează prin prezența următoarelor sindroame: A). sindrom urinar B). sindrom laringian C). sindrom hidropigen (edematos) D). sindrom hipertensiv E). sindrom azotemic 345. Sindromul hidropigen (edematos) din glomerulonefrita acută poststreptococică se caracterizează prin: A). edeme violacee B). edeme localizate inițial la față, accentuate matinal C). edeme albe, moi D). edem laringian E). edeme declive 346. În sindromul nefrotic pur sunt adevărate următoarele: A). debutează între 1,6-3 ani B). predomină la sexul feminin C). în perioada de stare apare sindromul edematos D). în perioada de stare apare poliuria E). în perioada de stare apar manifestări gastro-intestinale (inapetență, diaree) 347. Măsurile generale indicate în sindromul nefrotic pur sunt următoarele: A). repaus la pat dacă bolnavul are edeme masive B). este permis mersul la școală în puseul acut C). dieta va fi hipoproteică D). dietă desodată în caz de edeme masive E). sunt indicate fructele și legumele proaspete CAPITOLUL X – MEDICINĂ DE URGENȚĂ 49 348. Dimensiunea corectă a canulei orofaringiene pentru un anumit pacient corespunde distanţei: A). de la incisivi la tragus B). de la comisura bucală la timpan C). de la comisura bucală la lobul urechii D). de la incisivi la unghiul mandibulei E). de la comisura bucală la mastoidă 349. Care dintre următoarele afirmații sunt corecte referitoare la intubația traheală? A). permite ventilația pacientului fără întreruperea compresiunilor toracice B). riscul de inflație gastrică este minimă C). riscul de regurgitare este mare D). permite o ventilație eficientă E). prezintă o rată mare de eșec 350. Primul lucru pe care îl faceți după efectuarea unei defibrilări este să: A). continuați resuscitarea prin aplicarea compresiunilor toracice B). analizați ritmul cardiac afișat pe monitorul defibrilatorului C). opriți defibrilatorul D). administrați două ventilații E). continuați defibrilările până aveți un traseu ECG normal 351. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la defibrilare sunt incorecte: A). defibrilarea este eficace numai în asistolie și activitatea electrică fără puls B). defibrilarea se efectuează cu curent monofazic la o energie de 360 J C). în timpul resuscitării cardiopulmonare defibrilarea se efectuează în cicluri de câte 3 şocuri succesive D). defibrilarea se efectuează cu curent bifazic la o energie de 150-200 J E). fibrilaţia ventriculară şi tahicardia ventriculară fără puls nu se tratează prin defibrilare 352. Raportul compresiuni toracice: ventilaţii în resuscitarea cardiopulmonară de bază efectuată la adult, este de: A). 5:1 B). 5:2 C). 15:1 D). 15:2 E). 30:2 353. După confirmarea fibrilaţiei ventriculare sau a tahicardiei ventriculare fără puls şocurile electrice administrate prin utilizarea defibrilatorului vor fi de: A). 150 – 200 J curent monofazic B). 150 – 200 J curent bifazic C). 360 J curent bifazic D). 360 J curent monofazic E). 100 J curent bifazic 354. Frecvenţa administrării și doza Adrenalinei în timpul resuscitării cardiopulmonare, în conformitate cu recomandările Consiliului European de Resuscitare este: A). 1 mg la 1-2 minute B). 3 mg la 3-5 minute C). 1 mg la 3-5 minute D). 3 mg într-o singură doză E). 0,5 mg pe minut 50 355. La un pacient în stop cardiorespirator prin fibrilație ventriculară, Adrenalina se administrează: A). la 3 minute de la instalarea stopului cardiorespirator B). imediat ce avem acces vascular C). imediat după protezarea căii aeriene D). după a treia defibrilare E). înainte de a treia defibrilare 356. Care dintre următoarele afirmații referitoare la administrarea Amiodaronei în timpul resuscitării cardiopulmonare sunt adevărate? A). doza inițială este de 300 mg intravenos B). se administrează înainte de primul șoc electric în fibrilația ventriculară C). se administrează în asistolie D). doza inițială este de 150 mg E). se administrează după 3 șocuri electrice, dacă fibrilația ventriculară persistă 357. Căile corecte de administrare ale medicamentelor în resuscitarea cardiopulmonară sunt: A). intracardiacă B). intravenoasă C). intraosoasă D). intramusculară E). subcutanată 358. Administrarea bicarbonatului de sodiu este indicată în timpul resuscitării cardiopulmonare numai în caz de: A). tamponadă cardiacă B). intoxicaţie cu antidepresive triciclice C). hiperpotasemie confirmată D). hipovolemie E). embolie pulmonară 359. Care din următoarele pot fi cauze potențial reversibile în timpul resuscitării: A). hipotermia B). hipocarbia C). edemul cerebral D). pneumotoracele sufocant E). tromboembolismul pulmonar 360. Care dintre următoarele reprezintă semne de instabilitate în cazul unei aritmii: A). durerea toracică B). edemul glotic C). alterarea stării de conştienţă D). hipotensiunea E). hipertensiunea 361. În sindroamele coronariene acute fibrinoliza este contraindicată în următoarele situații: A). accident vascular hemoragic B). disecție de aortă C). traumatism cranian în urmă cu 3 ani D). sângerare gastrointestinală în ultima lună E). accident vascular ischemic în urmă cu 3 luni 362. La pacientul aflat în stop cardiorespirator cauzat de hiperpotasemie, se administrează: A). clorură de calciu B). sulfat de magneziu 51  C). clorură de potasiu D). clorură de sodiu E). bicarbonat de sodiu 363. Măsuri terapeutice specifice în cazul intoxicațiilor: A). facilitarea eliminării substanțelor toxice B). facilitarea absorbției substanțelor toxice C). decontaminarea gastrică D). utilizarea antidoturilor specifice E). resuscitare prelungită până se elimină substanța toxică 364. În cazul unui pacient înecat următoarele afirmații sunt corecte, mai puțin: A). imobilizarea coloanei cervicale este obligatorie la toți pacienții înecați B). primul și cel mai important tratament este inițierea a 5 ventilații salvatoare cât mai rapid posibil C). dacă este nevoie de mai mult de 5 minute pentru a scoate victima la mal, se recomandă efectuarea de ventilații artificiale timp de 1 minut D). manevrele de resuscitare se efectuează în decubit lateral stâng pentru a evita aspirația E). regurgitarea conținutului gastric este frecventă în timpul resuscitării 365. Metodele de încălzire internă activă a unui pacient hipotermic includ: A). circulația extracorporeală B). lavajul gastric și urinar cu lichide încălzite C). administrare de cărbune activ prin sonda nazogastrică D). ventilația cu oxigen încălzit și umidificat E). lavaj peritoneal cu lichide încălzite 366. Care din următoarele semne clinice sunt caracteristice șocului anafilactic? A). edem al căilor aeriene B). hipertensiune arterială C). bradicardie D). wheezing E). voce răgușită 367. Masajul cardiac la o gravidă aflată în ultimul trimestru de sarcină se face așezând gravida în: A). decubit dorsal B). decubit ventral C). decubit lateral drept D). semidecubit lateral stâng E). semidecubit lateral drept 368. În cazul unui pacient electrocutat primul gest este: A). îndepărtarea cât mai rapidă a pacientului din zona periculoasă B). întreruperea contactului cu sursa de electricitate C). solicitarea ajutorului prin 112 D). asigurarea căilor aeriene E). imobilizarea colonei cervicale 369. Examinarea primară a pacientului traumatizat prevede: A). examinarea capului pacientului B). eliberarea căilor aeriene C). examinarea abdomenului D). evaluarea respirației E). mini examen neurologic 52 370. Este necesară imobilizarea precoce a coloanei vertebrale cervicale la: A). pacienții cu dureri la nivelul coloanei cervicale B). pacienții în stare de inconștiență C). pacienții conștienți cu escoriații faciale minore D). pacienții cu dureri lombare E). pacienții căzuți de la înălțime 371. În timpul examinării primare sunt indicate măsuri terapeutice pentru: A). pneumotorace sufocant B). fractură de antebraț C). volet costal D). fractură de bazin E). sângerare masivă externă 372. Contraindicațiile sondei nazogastrice în cazul pacientului traumatizat sunt: A). fractura de claviculă B). fractura nazală C). coagulopatii severe D). fractură medio-facială E). guler cervical 373. Contraindicații pentru introducerea sondei urinare: A). dureri abdominale B). sânge în meatul urinar C). hematom perineal D). luxație de șold E). prostată nepalpabilă 374. Cauzele șocului obstructiv sunt: A). infarctul miocardic acut B). tamponada cardiacă C). infecția severă generalizată D). pneumotoracele sufocant E). contuzia miocardică 375. Componentele ”Mini examenului neurologic” la evaluarea pacientului traumatizat urmăresc: A). nivelul de conștiență B). agitația psihomotorie C). gradul de cefalee D). reactivitatea pupilară E). activitatea motorie a extremităților 376. La evaluarea răspunsului motor în cadrul stabilirii scorului Glasgow, pacientul primește 4 puncte, dacă: A). localizează stimulul dureros B). retrage la stimulul dureros C). prezintă flexie la durere D). prezintă extensie la durere E). răspunde la comandă 377. Semnele fracturii de bază de craniu sunt următoarele: A). edentație B). semnul Battle 53  C). hemotimpan D). echimoze periorbitale E). tahicardie 378. Care dintre următoarele simptome și semne pot fi prezente în contuzia cerebrală? A). cefalee B). semnul Battle C). surditate prin leziune de nerv auditiv D). grețuri, vărsături E). amețeli 379. Care dintre următorele afirmații referitoare la șocul spinal sunt adevărate? A). se datorează scăderii acțiunii sistemului nervos simpatic B). este caracterizată prin hipotensiune și bradicardie C). nu este un fenomen circulator D). se manifestă prin plegie și scăderea reflexelor E). este de fapt o vasodilatație periferică 380. Care dintre următoarele leziuni traumatice toracice sunt rapid letale și trebuie descoperite la examinarea primară? A). fracturi costale simple B). pneumotoracele sufocant C). contuzia de perete toracic D). tamponada cardiacă E). voletul costal 381. Tratamentul de urgență în cazul pneumotoracelui sufocant este: A). intubația endotraheală imediată B). decompresiune imediată cu un ac de 14G sau 18G apoi drenajul toracic C). radiografie toracică urmată de drenajul toracic D). analgezie E). începerea imediată a manevrelor de resuscitare 382. Hemotoracele masiv este însoțit frecvent de: A). distensia jugularelor B). murmur vezicular accentuat la nivelul hemitoracelui lezat C). șoc D). matitate la percuția hemotoracelui lezat E). hematom periorbital 383. Următoarele afirmații despre pneumotoracele deschis sunt corecte, cu excepția: A). se va trata prin aplicarea unui pansament ocluziv lipit pe tegument în trei laturi B). tratamentul constă în decompresie imediată cu un ac de 14G sau 18G introdus în spaţiul II intercostal C). pansamentul ocluziv lipit pe toate cele 4 laturi poate produce pneumotorace sufocant D). tratamentul definitiv constă în închiderea leziunii de perete toracic cu plasarea simultană a unui tub de dren E). constă dintr-o arie “cu mişcări libere” a peretelui toracic şi mişcări respiratorii paradoxale 384. Care dintre următoarele afirmații despre voletul costal sunt corecte: A). tratamentul de urgență este fixarea marginală a segmentului flotant cu leucoplast B). apare dacă sunt fracturate mai mult de 3 coaste în 2 sau mai multe locuri C). înseamnă fracturi costale asociat cu fractură de stern 54  D). constă dintr-o arie “cu mişcări libere” a peretelui toracic şi mişcări respiratorii paradoxale E). se acoperă cu pansament ocluziv lipit în trei laturi 385. Care dintre următoarele semne fac parte din triada lui Beck? A). hipertensiunea B). distensia venelor gâtului C). hipotensiunea D). zgomote cardiace asurzite E). hemoptizia 386. În traumatismele abdominale, laparotomia de urgență este indicată în : A). hipertensiune cu bradicardie B). distensie abdominală rapidă C). leziune abdominală penetrantă D). hemoragie digestivă superioară E). lavaj peritoneal pozitiv 387. Care dintre următoarele leziuni ale extremităților pot pune viața pacientului în pericol ? A). fracturi închise B). hemoragie activă dintr-un vas mare C). amputație proximală D). leziuni severe de strivire E). leziunile articulației radio-carpiene CAPITOLUL XI – ANESTEZIE ȘI TERAPIE INTENSIVĂ (ATI) 388. Raportul V/Q reprezintă A). relația dintre volumul curent și debitul cardiac B). relația dintre ventilația alveolară și irigarea alveolei C). relația dintre disfuncția respiratorie și cea cardiacă D). relația dintre volumul curent și fracția inspiratorie de oxigen E). V/Q=0 – alveolă irigată dar neventilată = şunt 389. Hipoxia reprezintă A). creșterea PaCO2 peste 45 mmHg B). scăderea PaCO2 sub 35 mmHg C). scăderea PaO2 sub 80 mmHg D). creșterea SpO2 peste 95% E). scăderea SpO2 sub 90% 390. Insuficienţa respiratorie acută hipoxemică, se caracterizează prin: A). PaO2 sub 60 mmHg B). PaO2 peste 60 mmHg C). PaCO2 normală sau scăzută D). PaCO2 crescută E). = insuficienţă respiratorie ventilatorie (de cauze pulmonare) 391. Criterii de diagnostic clinic ale insuficienţei respiratorii acute cuprind: A). tahipnee (peste 30 respiraţii/min) B). oligurie 55  C). cianoză, transpiraţii profuze, vasodilataţie cutanată D). debit cardiac scăzut E). alterarea statusului mental 392. Criterii de diagnostic pentru sindromul de detresă respiratorie acută -“ARDS” (definiţia Berlin): A). debutul recent - o săptămână de la o agresiune clinică care duce la apariţia sau agravarea simptomatologiei respiratorii B). debutul recent - o lună de la o agresiune clinică care duce la apariţia sau agravarea simptomatologiei respiratorii C). infiltrate pulmonare bilaterale evidenţiabile radiologice D). PaO2/FiO2 între 300-500 mmHg pentru forma uşoară E). PaO2/FiO2 sub 100 mmHg pentru forma severă 393. Surse de erori în cazul pulsoximetriei: A). unghii false sau ojă B). lumină ambientală strălucitoare C). mişcare excesivă D). perfuzia periferică adecvată E). tromboză venoasă superficială 394. Etiologia insuficienţei cardiace acute şi subacute poate include: A). IMA – aritmii ventriculare B). cardiopatia ischemică cronică C). tamponada cardiacă D). embolia pulmonară E). disecția de aortă 395. Semnele de stază venoasă în insuficienţa cardiacă sunt: A). hepato-splenomegalie B). jugulare turgescente C). ascita D). edeme E). tromboză venoasă profundă 396. Reguli generale de administrare a substanţelor vasoactive şi inotropice: A). pe cateter venos central B). numai pe linie venoasă periferică C). PEV cu infuzomatul D). în diluţie standard (prestabilită, consens internaţional, adaptată la necesarul de lichide) E). monitorizare obligatorie hemodinamică 397. Din categoria substanţelor simpaticomimetice fac parte: A). Dopamina B). Atropina C). Dobutamina D). Nitroglicerină E). Efedrina 398. Indicaţiile administrării de adrenalină: A). stop cardiac B). tahiaritmii atriale C). hipotensiunea severă, refractară 56  D). status asthmaticus (bronhospasm) E). şocul anafilactic 399. Indicaţii pentru monitorizare invazivă a tensiunii arteriale: A). tensiune arterială instabilă sau anticiparea unei instabilităţi tensionale B). boală vasculară periferică severă C). utilizarea de droguri vasoactive: vasodilatatoare, vasopresoare, inotropice D). la orice tip de intervenție chirurgicală E). la toți pacienții internați în terapie intensivă 400. Noradrenalina A). are efecte vasoconstrictorii puternice B). are efecte vasodilatatorii puternice C). creşte sensibilitatea miofilamentelor la calciu D). are efecte beta 1 puternice E). nu are efecte alfa 401. Manifestările clinice sindromului de debit cardaic scăzut: A). debit urinar crescut B). hipertensiune arterială C). tensiune arterială limitrofă D). presiune venoasă centrală (PVC) crescută E). extremităţi reci, cianotice 402. Răspunsul la încarcare cu fluide se poate efectua: A). administrarea 500 ml de soluţie cristaloidă (250 ml coloidă) în timp de 10-15 minute B). administrarea 500 ml de soluţie cristaloidă ( 1000 ml coloidă) în timp de 30 minute C). manevra de ridicare pasivă a membrelor inferioare D). manevra de ridicare activă a membrelor inferioare E). manevra de ridicare activă a membrelor superioare 403. În comele metabolice: A). imagistica SNC este normală la CT şi RMN B). pacientul poate deveni anizocoric C). reflexele pupilare sunt păstrate D). pot fi precedate de convulsii E). semnele motorii de obicei sunt simetrice 404. Parametrii de evaluare a scorului Glasgow sunt: A). deschiderea ochilor B). prezenţa reflexului de mictiune C). răspunsul verbal D). răspunsul motor E). prezenţa sau absenţa midriazei 405. Un bolnav care deschide ochii la comandă verbală, face flexie anormală la durere și este confuz, dezorientat la conversație are un Glasgow Coma Score de: A). 8 puncte B). 10 puncte C). 12 puncte D). 6 puncte E). 15 puncte 406. Tratamentul de urgenţă în coma hipoglicemică este: A). NaCl 0,9% i.v. 57  B). Glucoză hipertonă i.v. C). Vitamina C i.v. D). Aminoacizi i.v. E). Insulină 1,5 U.I. Kgc/min i.v 407. În cazul şocului hipovolemic au loc urmatoarele modificări: A). scăderea volemiei cu scăderea consecutivă a debitului cardiac B). tahicardie compensatorie C). apariția acidozei lactice D). creşterea reflexă a rezistenţei vasculare periferice E). vasodilatație periferică 408. Şocul hipovolemic se manifesta prin: A). tahicardie cu puls filiform B). tahipnee, polipnee C). venele periferice turgescente D). presiunea venoasă centrală crescută E). edeme generalizate 409. Tratamentul şocului hipovolemic: A). se face cu soluții de Glucoză pentru a preveni hipoglicemia B). soluţiile coloidale cresc presiunea oncotică plasmatică şi menţin volemia timp mai îndelungat C). soluţii cristaloide se administrează în raport de 3:1 faţă de cantitatea estimată a sângelui pierdut D). administrarea substanţelor vasoactive este întotdeauna necesară în şocul hipovolemic E). produșii de sânge sunt contraindicați datorită posibilelor complicații asociate 410. Şocul septic este caracterizat printr-un status hiperdinamic cu: A). debit cardiac crescut B). debit cardiac scăzut C). rezistenţă vasculară periferică scăzută D). rezistenţă vasculară periferică crescută E). hipoxia tisulară 411. Şocul cardiogen se defineşte prin următorii parametri hemodinamici alteraţi: A). IC sub 2 L/min/m2 B). IC peste 2 L/min/m2 C). POAP peste 17-20 mmHg D). POAP sub 17-20 mm Hg E). Hipertensiune arterială 412. Tabloul clinic al şocului cardiogen include: A). hipertensiune arterială refractară la tratamentul hipotensiv B). oligurie instalată rapid C). prezența hipotensiunii D). timp de umplere capilară crescut, peste 2 secunde E). durere toracică, stare de anxietate 413. Suspiciunea de şoc anafilactic se pune în cazul asocierii hipotensiunii arteriale refractare cu: A). eritem B). edem pulmonar acut C). urticarie D). bronhospasm 58  E). wheezing 414. Medicamentul de electie in tratamentul socului anafilactic este: A). Dobutamina B). Adrenalina C). Dopamina D). Noradrenalina E). Hidrocortizon hemisuccinat 415. Tabloul clinic al unui pacient cu insuficienţă hepatică acută cuprinde: A). eritem palmar, steluţe vasculare B). sindrom hemoragipar C). asterixis D). deteriorare progresivă a stării de conştienţă E). anurie 416. Sindromul hepato-renal se traduce prin: A). disfuncţie hepatică şi renală la un pacient septic B). disfuncţie hepatică şi renală la un pacient în şoc cardiogen C). hipotensiune arterială şi oligurie la un pacient cu disfuncţie hepatică severă D). rinichii la pacienţii cu sindrom hepato-renal funcţionează normal la receptori cu funcţie normală a ficatului E). disfuncţie hepatică la un pacient cu insuficienţă renală cronică 417. Sindromul uremic din stadiul de anurie al insuficienței renale acute se poate manifesta prin: A). edeme periferice B). hemoragii digestive C). edem cerebral D). anemie E). encefalopatie porto-sistemică 418. În insuficienţa renală acută sunt contraindicate: A). antiinflamatoarele nesteroidiene B). Paracetamolul C). terapia de substituție renală continuă D). inhibitorii de enzima de conversie E). substanţe de radiocontrast 419. Masa eritrocitară are următoarele caracteristici: A). hematocrit de 60-70% B). conţine toţi factorii coagulării C). se poate stoca timp de un an D). înainte de utilizare trebuie dezgheţată E). este indicată în şocul hemoragic 420. Masa trombocitară: A). se poate administra în 35 zile de la recoltare B). se păstrează la minus 18 grade Celsius (la congelator) C). conține toate proteinele plasmatice și factorii coagulării D). necesită compatibilitate de grup sanguin E). administrare în 3-5 zile de la recoltare 421. Soluţiile coloidale: A). conţin substanţe macromoleculare ce nu traversează membrana capilară B). conţin substanţe micromoleculare ce difuzează liber prin membrana capilară 59  C). Includ glucoza 10% şi 20%, clorura de sodiu 3% D). pot genera reacţii alergice E). au un timp de remanenţă intravasculară mai mic faţă de cristaloide 422. Din categoria soluţiilor cristaloide fac parte: A). serul fiziologic B). soluţia Ringer lactat C). dextranii D). soluţiile de Albumină E). Glucoză 10% şi 20% 423. În cazul unei hemoragii masive fără posibilitatea determinarii grupului sangvin în timp util: A). se administrează grupul 0 (-) pentru bărbaţi B). se administreaza grupul 0 (+ ) pentru femei C). dacă s-au administrat peste 4 unităţi , nu se poate reveni la sânge izogrup decât după scăderea concentraţiei anticorpilor anti A şi anti B D). se administrează 1 fiolă de Calciu după fiecare unitate de sânge E). se administrează plasmă proaspătă congelată indiferent de grup 424. Obiectivele unei anestezii generale sunt: A). hipnoza B). relaxarea musculară C). analgezia D). homeostazia E). păstrarea stării de conştienţă 425. Riscul anestezic III ASA înseamnă: A). pacient sănătos B). pacient cu o afecţiune sistemică uşoară C). pacient cu o afecţiune sistemică severă ce îi limitează activitatea D). pacient muribund E). pacient sănătos, dar intervenţie chirurgicală de urgenţă 426. Acțiunea substanțelor opioide include: A). depresie respiratorie B). constipație C). diaree D). greață E). mioza 427. Blocajele regionale centrale cuprind: A). anestezia subarahnoidiană B). anestezia epidurală C). blocajul de plex nervos D). anestezia de contact E). anestezia totală intra-venoasă CAPITOLUL XII – ÎNGRIJIRI CALIFICATE ÎN ANESTEZIE ȘI TERAPIE INTENSIVĂ (ATI) 428. Capnografia monitorizează concentraţia de CO2: 60  A). în sângele arterial B). în sângele venos C). în sângele venos amestecat D). în aerul inspirat E). în aerul expirat 429. PaO2: A). reprezintă cantitatea de O2 dizolvat în sânge B). ne arată saturaţia în O2 a hemoglobinei C). se determină prin pulsoximerie D). se determină din sângele venos E). valoarea normală este de 94-100% 430. Intubaţia orotraheală este indicată în: A). stopul cardiac B). insuficienţa respiratorie C). în anestezia regională necomplicată D). la pacientul aflat în comă E). în timpul anesteziei generale 431. Complicaţiile intubaţiei traheale sunt: A). traumatismul corzilor vocale B). pneumonia de aspiraţie C). bradicardia cu hipotensiune D). hipoxemia E). embolia pulmonară 432. Ventilaţia cu CPAP înseamnă că pacientul: A). este ventilat cu un volum şi o frecvenţă prestabilită B). primeşte periodic o respiraţie amplă C). respiră spontan, ventilatorul realizează o presiune prestabilită D). respiră spontan, ventilatorul menţine a presiune pozitivă continuă E). ventilează spontan între ventilaţiile prestabilite 433. Complicaţiile ventilaţiei mecanice sunt: A). pneumonie B). atelectazie C). instabilitate hemodinamică D). hemotorace E). deficienţe nutriţionale 434. Aspiraţia traheo-bronşică: A). permite aspirarea conţinutului gastric B). menţine permeabilitatea căilor respiratorii superioare C). poate declanşa vomă D). poate cauza hipoxemie E). permite recoltarea secreţiilor pentru analize bacteriologice 435. Complicaţiile aspiraţiei traheobronşice pot fi: A). extubarea accidentală B). reflex vagal C). hipoxia D). hematemeza E). hipocapnia 436. Complicaţiile traheostomiei pot fi: 61  A). hipotiroidie prin lezarea tiroidei B). hemoragie la nivelul plăgii C). emfizem subcutanat D). emfizem pulmonar E). necroza ţesuturilor care vin în contact cu canula 437. Complicaţiile drenajului postural A). hemotorace B). pneumotorace C). hipoxie D). vărsături E). hemoptizie 438. Pe traseul ECG, complexul QRS: A). reprezintă repolarizarea ventriculară B). reprezintă depolarizarea ventriculară C). reprezintă depolarizarea atrială D). dacă este lărgită semnifică o tulburare de ritm E). dacă este lărgită semnifică o tulburare de conducere 439. Presiunea venoasă centrală se măsoară A). prin intermediul unui cateter venos, indiferent unde este plasat acesta B). numai prin cateter venos central C). la nivelul axei flebostatice D). la nivelul atriului drept E). în timpul inspirului 440. Monitorizarea presiunii venoase centrale este indicată: A). la pacienţii cu pierderi sanguine sub 500 ml B). la pacienţii aflaţi în stare de şoc C). după politraumatisme D). în insuficienţa renală cronică E). în intervenţii chirurgicale cu pierderi sanguine peste 500 ml 441. Complicaţiile inserţiei unui cateter venos central pot fi: A). ischemie periferică acută B). tulburări de ritm C). embolie pulmonară gazoasă D). infecţii locale E). hemoragie la locul puncţiei 442. Balonul de contrapulsaţie aortică este indicată în: A). boli vasculare periferice B). disecţie aortică C). insuficienţă cardiacă severă D). intervenţii chirurgicale vasculare E). insuficienţă aortică 443. Ce trebuie făcut de urgenţă în cazul apariţiei unei dureri toracice? A). se administrează O2 pe mască B). se montează o linie venoasă C). se efectuează defibrilare electrică de urgenţă D). se administrează un analgetic E). se montează o linie arterială invazivă 62 444. În care din următoarele artere se pot monta catetere pentru măsurarea tensiunii arteriale? A). artera radială B). artera femurală C). artera ulnară D). artera carotidiană E). artera dorsalis pedis 445. Complicaţiile masajului cardiac extern A). fractura coloanei vertebrale B). fracturi costale C). fracturi sternale D). pneumotorace E). pneumoperitoneu 446. Stimularea electrică temporară este indicată la pacienţii cu: A). bradicardie simptomatică refractară la tratament medicamentos B). torsada vârfurilor C). fibrilaţie ventriculară D). fibrilaţie atrială E). bloc atrio-ventricular gradul III 447. Care dintre următoarele semne sunt prezente în tamponada cardiacă? A). durere precordială B). tahicardie sinusală, microvoltaj C). hipertensiune arterială D). supradenivelare ST-T difuză E). frecatură pericardică 448. Care dintre următoarele semne clinice sunt caracteristice sindromului de compartiment abdominal? A). abdomen destins B). oligurie C). acidoză metabolică refractară D). presiune intraabdominală scăzută E). hipocarbie 449. Sindromul de compartiment abdominal apare mai frecvent în: A). ciroza hepatică cu ascită B). insuficienţa cardiacă C). hematom retroperitoneal D). insuficienţa renală E). pancreatita hemoragică 450. Una din contraindicaţiile sondajului gastric este următoarea: A). vărsături incoercibile B). nutriţia enterală C). intoxicaţia cu substanţe caustice D). traumatismul abdominal E). ulcer perforat 451. Lavajul gastric este indicat pentru: A). diagnosticarea abdomenului chirurgical acut B). îndepărtarea colecţiilor intraabdominale C). scăderea efectelor toxice ale substanţelor ingerate 63  D). introducerea nutrienţilor în stomac E). introducerea unor medicamente în tubul digestiv 452. Complicaţiile lavajului gastric pot fi: A). bradicardia cu hipotensiune B). şoc cardiogen C). şoc septic D). hemoragie prin lezarea varicelor esofagiene E). aspirarea conţinutului gastric în căile aeriene 453. Sonda Blakemore este folosită pentru: A). lavajul gastric B). Lavajul peritoneal C). sondajul vezical D). tamponamentul gastro-esofagian E). tamponamentul vezical 454. Complicaţiile paracentezei pot fi: A). perforaţia gastrică B). hemoragie la locul puncţiei C). infecţie la locul puncţiei D). infecţie sistemică E). perforaţia intestinală 455. Complicaţiile clismei pot fi: A). perforarea intestinului B). bradicardie cu hipotensiune C). sângerare din hemoroizi D). deshidratare E). sindrom de aspiraţie pulmonară 456. Nutriţia enterală se referă la alimentaţia pacientului A). pe sonda nazo-gastrică B). pe sonda jejunală C). pe cale intravenoasă D). prin gastrostomie E). prin jejunostomie 457. Nutriţia enterală este indicată la pacienţii: A). care nu se pot alimenta peroral B). cu rezecţii intestinale extinse C). cu ocluzie intestinală D). ischemie intestinală E). cu arsuri extinse 458. Pentru documentarea aportului hidric, se înregistrează: A). fluidele administrate intravenos B). lichidele de spălătură C). vărsăturile D). lichidul de puncţie pleurală E). apa provenită din oxidarea celulară 459. Diureza normală la un adult de 70 kg este de: A). 1000 ml/zi B). 1 ml/kg/oră C). 800 ml/zi 64  D). 2000 ml/zi E). 2 ml/kg/zi 460. În rubrica de eliminări hidrice sunt înregistrate: A). pierderile de sânge B). diureza C). pierderile prin tuburile de dren D). lichidele de spălătură E). apa provenită din oxidarea celulară 461. Sondajul vezical este indicat la pacienţii: A). cu ruptura traumatică a uretrei B). stricturi uretrale strânse C). cu retenţii acute de urină D). cu incontinenţă urinară E). cu infecţii ale uretrei 462. Care dintre următoarele afirmaţii este corectă? Hemodializa convențională A). corectează dezechilibrele hidro-electrolitice la pacienţii cu insuficienţă renală acută B). îndepărtează excesul de apă din organism prin crearea unui gradient de presiune hidrostatică C). se efectuează de obicei prin intermediul unui cateter cu dublu lumen D). nu necesită utilizarea unei soluţii de dializă E). ca membrană semipermeabilă utilizează peritoneul 463. Pentru hemodializă, accesul vascular se realizează la nivelul: A). arterei femurale B). arterei radiale C). venei jugulare interne D). venei subclaviculare E). venei femurale 464. Hemofiltrarea continuă este utilizate pe scară largă, în secţiile de terapie intensivă, pentru tratamentul A). disfuncțiilor de coagulare B). hepatitiei cronice C). epurarea toxinelor din sânge D). la pacienții care nu suportă hemodializa convențională E). dezechilibrele hidro-electrolitice la pacienţii cu insuficienţă renală cronică 465. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată în dializa peritoneală? A). poate fi efectuată intermitent sau continu B). înlătură toxinele prin difuziune prin membrana peritoneală C). este necesară anticoagularea pacienţilor D). utilizează soluţie de dializă E). necesită utilizarea unui hemofiltru 466. Complicaţiile sondajului vezical pot fi: A). incontinenţa urinară B). retenţia acută de urină C). hipovolemie D). apariţie de căi false E). reziduu urinar crescut 467. Nivelul de conştienţă poate fi monitorizată cu ajutorul: A). scorului Glasgow 65  B). electroencefalografie C). scorului SOFA D). potenţialelor evocate E). presiunilor intracraniene 468. Indicaţiile puncţiei lombare sunt: A). coma de etiologie neprecizată B). la pacienţi cu semne focale neurologice C). în tumori cerebrale D). pentru drenajul lichidului cefalo-rahidian E). edemul papilar 469. Contraindicaţiile puncţiei lombare sunt: A). coma de etiologie neprecizată B). la pacienţi cu semne focale neurologice C). în tumori cerebrale D). pentru drenajul lichidului cefalo-rahidian E). edemul papilar 470. Cauzele hipertensiunii intracraniene pot fi: A). edemul cerebral posttraumatic B). hiperhidratarea C). hipercapnia D). hipocapnia E). tumorile cerebrale 471. Care dintre următoarele poate agrava hipertensiunea intracraniană? A). poziţia Fowler B). hipoxia C). hipocapnia D). durerea E). anestezicele volatile 472. Presiunea intracraniană poate fi măsurată cu ajutorul unui cateter plasat în: A). vena jugulară internă B). spaţiul subarahnoidian C). artera carotidă D). spaţiul epidural E). în ventriculii cerebali 473. Hipotensiunea postoperatorie poate fi un semn al: A). reacţiei simpatice la durere B). insuficienţei cardiace C). unei hemoragii la nivelul plăgii D). insuficienţei renale E). insuficienţei metabolice 474. Pentru evaluarea riscului apariţiei escarelor se monitorizează: A). nivelul de conştienţă a pacienţilor B). indicele de masă corporeală C). temperatura corporeală D). starea de nutriţie E). vârsta 475. Care dintre următoarele manevre se utilizează pentru prevenirea escarelor? A). oxigenoterapia prin mască 66  B). imobilizarea în decubit lateral C). alimentaţia şi hidratarea adecvată D). poziţionarea unui colac în părţile proeminente E). mobilizarea activă sau pasivă a pacientului 476. Care dintre următoarele semne ridică suspiciunea unei infecţii de plagă? A). paloarea tegumentelor din jurul plăgii B). creşterea temperaturii locale C). edemaţierea zonei din jurul plăgii D). secreţii abundente din plagă E). hemoragie la nivelul plăgii 477. Pentru prevenirea problemelor respiratorii postoperatorii este necesar: A). detubarea precoce B). monitorizarea saturaţiei în oxigen C). monitorizarea frecvenţei respiratorii D). aspirarea sterilă a secreţiilor traheale şi din cavitatea bucală E). montarea unei sonde nazo-gastrice 67