Tesuturi: Tipuri și Funcții

Membrana bazală este o structură vitală care oferă suport fizic și funcțional pentru celulele epiteliale, asigurând o conexiune strânsă între epiteliu și țesutul conjunctiv subiacent.

Colagenul de tip IV este un component major al membranei bazale, reprezentând aproximativ 50% din totalul proteinelor din această structură esențială.

Membrana bazală poate fi îngroșată în anumite condiții, cum ar fi diabetul zaharat, ceea ce poate indica modificări semnificative în structura și funcția sa.

Discontinuitatea membranei bazale permite celulelor proliferante din tumorile maligne să acceseze țesutul conjunctiv, vasele sanguine, limfatice și fibrele nervoase, facilitând progresia și diseminarea cancerului.

Într-un context medical, prezența anticorpilor anti-colagen IV și anti-laminină poate indica o afecțiune autoimună, de exemplu, Sindromul Goodpasture, afectând membrana bazală a rinichilor și a plămânilor.

Structura formată din elemente cu caractere microscopice comune care îndeplinesc aceleaşi funcţii.

Țesutul format din celule dispuse ordonat, unite prin joncţiuni, care acoperă suprafeţe, delimitează cavităţi şi formează glande.

Caracteristică generală a țesutului epitelial: celulele sunt dispuse strâns.

Caracteristică generală a țesutului epitelial: celulele sunt organizate într-un mod specific.

Caracteristică generală a țesutului epitelial: celulele sunt unite între ele prin joncțiuni.

Caracteristică generală a țesutului epitelial: celulele au o distribuție specifică a componentelor celulare, legată de funcția lor specifică.

Caracteristică generală a țesutului epitelial: nu are vase de sânge.

Functie generală a țesutului epitelial: protejează țesuturile subiacente de agenți externi.

Functie generală a țesutului epitelial: reglează trecerea substanțelor între medii.

Functie generală a țesutului epitelial: sintetizează și eliberează substanțe.

Functie generală a țesutului epitelial: transportul substanțelor pe suprafața sa.

Functie generală a țesutului epitelial: apararea împotriva agenților patogeni.

Marker imunohistochimic specific pentru celulele epiteliale.

Tip de citokeratine: acide, cu greutate moleculară mică.

Tip de citokeratine: bazice, cu greutate moleculară mare.

Secreția glandelor exocrine poate fi merocrină, apocrină sau holocrină. Secreția merocrină eliberează doar substanța secretorie, secreția apocrină eliberează o parte din citoplasmă, iar secreția holocrină eliberează întreaga celulă.

Glandele endocrine nu au canale de excreție și eliberează hormonii direct în sânge sau în mediul pericelular.

Tiroida este o glandă endocrină care sintetizează și eliberează hormoni tiroidieni. Aceștia sunt stocați în foliculii tiroidieni.

Insulele Langerhans sunt grupuri de celule endocrine din pancreas care secretă insulina și glucagonul.

Celulele seroase ale acinilor secretă enzime digestive proteice, iar celulele Paneth secretă proteine antimicrobiene.

Celulele acinilor mucoși și celulele caliciforme secretă mucină.

Celule secretoare de steroizi sunt implicate în sinteza hormonilor steroizi.

Celulele secretoare de polipeptide din pancreas secretă insulina și glucagonul.

Celulele implicate în transportul apei și al electroliților prin membranele celulare, menținând echilibrul fluidelor.

Procesul de reînnoire a țesutului epitelial, implicând proliferarea și diferențierea celulelor stem.

Glandele intestinale au o rată rapidă de regenerare, cu celule stem care proliferează și migrează la vârful vilozităților.

Keratina este o proteină fibrilară care formează o parte importantă a pielii, părului și unghiilor. Are un rol crucial în integritatea structurală și funcțională a acestora, oferind rezistență și protecție.

Ichthyosis vulgaris este o boală genetică caracterizată prin piele uscată, solzoasă și descuamare excesivă, datorită defectelor în keratina din stratul cornos.

Epidermoliza buloasă simplă este o boală genetică care se caracterizează prin fragilitate cutanată excesivă, cu formare de vezicule și răni la cele mai mici traume, datorită mutațiilor genelor care codifică keratina 5 și 14.

Forma firului de păr este determinată de modul în care se organizează filamentele de keratină și de distribuția și formarea legăturilor chimice dintre ele. Părul drept are o secțiune transversală rotundă, în timp ce părul creț are o secțiune ovală sau eliptică.

Legăturile de disulfură sunt mai numeroase în părul creț, contribuind la ondularea firului. Mai multe legături de disulfură în structura keratinei înseamnă că părul va fi mai creț sau ondulat.

Glandele exocrine sunt celule izolate sau grupate, specializate în secreția de diferite substanțe, cum ar fi enzime, mucus, apă, electroliți, pe care le elimină la suprafața corpului sau în organele cavitare printr-un sistem de ducte.

Glandele exocrine au două componente: componentă secretorie, unde se produce substanța, și componentă excretorie (sistem de ducte), care transportă substanța la exterior.

Glandele exocrine pot fi unicelulare, formate dintr-o singură celulă, sau multicelulare, formate din mai multe celule.

Procesul de sinteză și secreție a substanțelor în glandele exocrine implicate transcrierea ADN în ARN mesager și ARN ribozomal, translația ARN mesager în proteine, formarea veziculelor de transport, fuzionarea cu complexe Golgi, formarea granulelor de secreție și eliminarea prin exocitoză.

Celula caliciformă este o formă simplă de glandă unicelulară, localizată în epiteliul respirator, intestin subțire, colon, apendice, coledoc terminal. Sintetizează și secretă mucus.

Glandele multicelulare sunt formate din mai multe celule organizate în structuri complexe, cu funcții secretorii specifice.

Glandele tubulare simple sunt formate dintr-un singur tub, cum ar fi glandele din intestinul subțire, colon, endometru, sudoripare. Glandele tubulare ramificate au un tub principal ramificat, cum ar fi glandele din cardia, corpul gastric, endocol uterin.

Glandele compuse sunt formate din porțiunea secretorie, unde se produce substanța, și porțiune excretorie (sistem de ducte), care transportă substanța la exterior, prin intermediul unui sistem complex de canale.

Secreția serosă este bogată în apă, electroliți și enzime, cum ar fi în parotidă și pancreas exocrin. Secreția mucoasă este bogată în glicoproteine, proteoglicani, cum ar fi în glandele sublinguale, esofagiene, duodenale. Secreția mixtă este o combinație a celor două tipuri, cum ar fi în glanda submandibulară.

Celulele seroase au formă piramidală, cu nucleu rotund în partea centrală, citoplasmă bazofilă și apicală acidofilă. Celulele mucoase au formă poligonală, cu nucleu aplatizat, citoplasmă palidă și intens pozitivă la colorațiile specifice mucinelor.

Acinii seroși sunt mici, rotunzi, cu lumen punctiform, formați numai din celule seroase. Sunt localizați în glanda parotidă, salivare minore și pancreas.

Acinii mucos sunt ovalari, formați din celule mucoase, cu lumen larg și neregulat, nuclei aplatizați și citoplasmă clară. Sunt localizați în glanda sublinguală, salivare minore, faringe, esofag, duoden.

Acinii micști sunt mari, cu componentă mucoasă centrală cu lumen larg, și componentă seroasă periferică (semilună). Sunt localizați în submandibulară, faringe, epiglotă.