Statele medievale românești: Factori cheie

Autonomii locale și instituții centrale (secolele IX-XVIII)

• Etnogeneza popoarelor europene, inclusiv a românilor, a precedat formarea statelor medievale.
• Statele medievale românești: Transilvania, Țara Românească, Moldova și Dobrogea au rezultat din unirea formațiunilor politice prestatale și consolidarea instituțiilor.
• Factori interni (dezvoltarea economică, stratificarea socială, feudalismul) și externi (centrele de putere din regiune) au stimulat cristalizarea statelor medievale.
• Factori externi includ: politica Imperiului Bizantin în Dobrogea, expansionismul regatului maghiar, stingerea dinastiei arpadiene, invazia tătară, și decăderea puterii tătare.

Spațiul intracarpatic (Transilvania) în secolele IX-XI

• Gesta Hungarorum menționează trei autonomii locale românești în secolul al IX-lea: voievodatele lui Glad (Banat), Gelu (centrul Transilvaniei), și Menumorut (Crișana).
• Cronica lui Anonymus despre regele Bela al III-lea relatează conflictele cu ungurii în expansiune împotriva cnezatelor și voievodatelor, formațiuni influențate de slavi, dar specifice românilor.
• Voievodatele erau situate în Biharea (Menumorut), Banat (Glad), și în inima Transilvaniei (Gelu), cu centrul posibil la Dăbâca.
• Gelu este numit "blach" (român) de Anonymus, atestând anterioritatea românilor în Transilvania.
• Legenda Sfântului Gerard menționează două voievodate românești în secolul al XI-lea: conduse de Gyla (centrul Transilvaniei) și Ahtum (Banat).

Spațiul extracarpatic sudic (Țara Românească) în secolul XIII

• Diploma Cavalerilor Ioaniți (1247) menționează cinci formațiuni politice românești: voievodatele lui Litovoi (între Olt și Jiu) și Seneslau (stânga Oltului), cnezatele lui Ioan (sudul Olteniei) și Farcaș (nordul Olteniei), și Țara Severinului.

Spațiul extracarpatic estic (Moldova) în secolele XII-XIII

• Cronicile rusești menționează o „țară Berlad” în secolul al XII-lea.
• Documentele cancelariei regale maghiare și papale stabilesc o "țară a brodnicilor" în secolul al XIII-lea.
• O cronică rusească atestă o „țară a bolohovenilor”.
• Documentele atestă "codrii", "câmpuri", ocoale și cobâle ca autonomii locale.

Spațiul extracarpatic dintre Dunăre și Mare (Dobrogea) în secolele X-XIII

• Un „jupanat" condus de jupân Gheorghe este atestat în secolul al X-lea.
• O unitate teritorial-administrativă „Thema Paristrion” condusă de un funcționar bizantin este atestată în secolul al XI-lea.
• Lucrarea Alexiada menționează trei formațiuni politice conduse de Tatos, Satza și Sestlav.

Întemeierea statelor medievale românești

• Autonomiile locale românești, atestate de izvoare externe în contextul migrațiilor (secolele IX-XIII), demonstrează evoluția obștilor sătești.
• Statele medievale românești continuă autonomiile locale, apărând prin unificarea acestora.

Formarea și Organizarea Transilvaniei

• Formarea voievodatului Transilvaniei s-a făcut în etape în secolele IX-XIII, începând cu voievodatele din interiorul arcului carpatic.
• Ungurii, de origine fino-ugrică, au migrat în Europa în secolul al IX-lea, așezându-se în Panonia și organizând expediții.
• Ungurii au întâmpinat opoziție din partea voievozilor Gelu, Glad, Menumorut în secolul al IX-lea și Ahtum și Gyla în secolul al XI-lea.
• În secolele XI-XIII, ungurii au cucerit Transilvania, intensificând procesul după creștinare (regele Vaik).
• Cucerirea a inclus impunerea principatului, a comitatului, colonizarea secuilor și sașilor, și a ordinelor călugărești.
• Regalitatea a introdus comitatul, specific nobililor maghiari (Bihor, Dăbâca, Cluj).
• În 1111, Mercurie este menționat ca principe al Transilvaniei, dar rezistența românilor este puternică (Leustachie, voievod în 1176).
• Maghiarii au fost forțați să accepte voievodatul vasal Ungariei, colonizând secuii și sașii (cu privilegii).
• Sașii au contribuit la dezvoltarea meșteșugurilor și a orașelor.
• În secolul XIII, cucerirea și organizarea Transilvaniei par a fi încheiate, cu românii majoritari, dar excluși de la viața politică.
• Națiunile privilegiate (maghiarii, sașii, secuii) se bazau pe Unio Trium Naționum, iar catolicismul era religia oficială.
• Din 1366, calitatea de nobil era condiționată de apartenența la catolicism.
• Transilvania a evoluat de la formațiuni prestatale la voievodat autonom sub suzeranitate maghiară.
• Voievodatul și-a păstrat autonomia, fiind condus de Roland Borș și Ladislau Kan în secolul al XIII-lea.
• Autonomia a permis voievozilor să lupte împotriva otomanilor, menținându-se până în secolul al XVI-lea sub suzeranitate otomană (principat în 1541).

Formarea Țării Românești

• Formarea a început cu formațiunile politice menționate în Diploma Ioaniților (1247), dezvoltându-se treptat prin unificarea cnezatelor și voievodatelor.
• Litovoi a extins stăpânirea dinspre Olt, respingând suzeranitatea maghiară (1277-1279).
• A urmat un conflict soldat cu moartea lui Litovoi și capturarea lui Bărbat, care s-a răscumpărat.
• În secolul al XIV-lea, Basarab a unificat cnezatele și voievodatele de o parte și de alta a Oltului, întemeind Țara Românească, după ce Vlahia a fost eliberată
• Tradiția leagă formarea țării de descălecatul lui Negru Vodă din Făgăraș (1290), stabilind capitala la Câmpulung.
• Sâmburele real al tradiției este desființarea autonomiei Țării Făgărașului (1291).
• Basarab s-a recunoscut vasal al regelui Carol Robert de Anjou (1324), dar regele a considerat că Basarab nu și-a respectat obligațiile.
• Carol Robert a pornit războiul în 1330 pentru că Basarab și-a extins stăpânirea în Banatul de Severin.
• Basarab a propus regelui să-i plătească 7000 de mărci de argint.
• Regele a refuzat oferta, dar armata maghiară a fost surprinsă și înfrântă de Basarab în Bătălia de la Posada (9-12 nov. 1330).
• Bătălia de la Posada a consfințit independența țării.
• Nicolae Alexandru (1352-1364) a rezistat presiunilor maghiare și a întemeiat prima Mitropolie la Argeș.
• Vladislav Vlaicu (1364-1377) a bătut prima monedă și a acordat privilegii negustorilor brașoveni.

Formarea Moldovei

• Întemeierea Moldovei a fost favorizată de slăbirea dominației tătare asupra teritoriului.
• Din a doua jumătate a secolului XIII, spațiul de la est de Carpați a intrat sub dominația tătarilor.
• Evoluția spre cristalizarea unor formațiuni este atestată de un document papal (1332).
• Unirea formațiunilor a fost favorizată de lupta anti-tătară cu sprijin maghiar și de succesul lui Basarab.
• Descălecatul lui Dragoș (voievod din Maramureș) a avut loc în timpul expedițiilor maghiare anti-tătare (1345-1354), organizând o marcă de graniță.
• Statul lui Dragoș cuprindea doar partea nordică a viitoarei Moldove.
• Descălecatul lui Bogdan din Maramureș (1359) a dus la întemeierea Moldovei.

Explorează factorii interni și externi care au contribuit la formarea statelor medievale românești. Testează-ți cunoștințele despre rolul voievodatelor și influența cronicilor medievale în acest proces. Identifică evenimentele și personalitățile cruciale care au modelat istoria.