Semiotica - 10th class

Glosar - Termeni Tehnici

• Abducție: Operație de formare a unui nou concept bazat pe un concept existent, având puncte comune.
• Adaptor: Manifestare corporală care indică sau satisface o anumită stare emoțională (ex: scărpinatul în cap).
• Afișaj afectiv: Mișcări ale mâinilor și expresii faciale care comunică semnificații emoționale.
• Aliterație: Repetarea consoanelor inițiale sau a altor caracteristici ale cuvintelor.
• Antroposemioză: Studiul semiozei la oameni.
• Artefact: Obiect produs de om (unelte, arme, podoabe) cu valoare arheologică sau istorică.
• Biosemiotică: Ramură a semioticii care studiază semioza la toate formele de viață.
• Canal: Mijloc fizic prin care este transmis un mesaj.

Glosar - Semnele - Introducere în Semiotică

• Cod: Sistem de elemente semnificante care reprezintă fenomene.
• Codificare: Utilizare a unui cod pentru a produce forme.
• Coevoluție: Teoria sociobiologică despre dezvoltarea în tandem a genelor și culturii.
• Comunicare: Capacitatea de interacțiune și receptare a semnalelor între organisme.
• Concept: Formă mentală.
  • Abstract: Referent extern nediscernibil.
  • Concret: Referent extern discernibil.
  • Subordonat: Concept necesar pentru un scop specific.
  • Supraordonat: Concept cu funcție referențială generală.
• Conotat (connotatum): Semnificație extinsă a unei forme.
• Conotație: Extensiune a semnificației unei forme la un nou domeniu.
• Context: Situație fizică, psihologică și socială la care se referă o formă.
• Cultură: Sistemul cotidian, coagulat de semne, coduri, texte și forme.
• Decodificare: Utilizare a unui cod pentru descifrarea formelor.
• Deixis: Proces de trimitere la ceva prin arătare sau specificare.
  • Personal: Operație de trimitere la relațiile dintre participanți.
  • Spațial: Operație de trimitere la locuri.
• Embleme: Reprezentări care transmit un anumit sens (ex: presiuni, gesticare).
• Extensiune: Proces de extindere a semnificațiilor unei forme.
• Fetiș: Obiect care pare să poată provoca puteri magice sau spirituale.
• Filogenie: Dezvoltarea și evoluția organismelor.
• Filosemioză: Studiul semiozei la plante.
• Flexune: Variatii minimale ale semnelor pentru a crea contexte multiple.
• Formă: Reprezentări sau manifestări vizibile ale unui obiect, eveniment, idee, etc.
  • Artificială: Produs intenţionat de om.
  • Internă: Imagine mentală.
  • Primară: Simulacru (formă simulativă).
  • Secundară: Extensiune a semnificației unei forme inițiale.
  • Terţiară: Formă inventată simbolic pentru a reprezenta alte idei.
• Gest: Mișcări sau acțiuni corporale care au semnificații specifice (ex: postura).
• Icon: Formă simbolică ce imită un obiect real.
• Iconicitate: Operație de reprezentare a referenților cu forme iconice.
• Imagine mentală: Ideea sau conștientizarea mentală a unui eveniment sau obiect.
• Impuls: Inițiere înnăscută de acțiune la animale (ex: migrarea, hrănirea, ritualurile).
• Index: Formă semică ce stabilește relația sau contiguitatea cu referentul (ex.: arătând locul).
• Indexicalitate: Operație de a reprezenta referenți prin semne de contact.
• Inducție: Operație de deducție a unui concept din date sau fapte.
• Innenwelt: Experiența interioară a unei specii.
• Intertextualitate: Referințe în interiorul unui text la alte texte.
• Învățare programată: Abilitatea unei specii de a învăța aspecte relevante nevoilor sale.
• Limbă: Semioză și reprezentare verbală.
• Medii: Mijloace, naturale și artificiale, de comunicare între entități.
  • Naturale: (Ex: voce, faţă, gesturi).
  • Artefactuale: (Ex: cărți, picturi, scrisori).
• Metonimie: Utilizare a unei entități pentru a se referi la alta conexă.
• Mimesis: Simulare intenţionată a formelor.
• Mit: Narațiune explicativă a originii a ceva.
• Mitologie: Studiul miturilor.
• Mod: Modalitate de codificare a unei forme.
• Model: Formă folosită ca reprezentare a unui obiect, eveniment, etc.
  • Artificial: Model intenționat creat.
  • Intern: Formă mentală.
  • Primar: Formă simulativă (icon).
  • Secundar: Extensie a formei fizice sau semnificației.
  • Terțiar: Formă simbolică inventată.
• Modelare: Capabilitate de a produce forme pentru a reprezenta concepte.
• Modelare conotativă extensională: Proces de extindere a semnificațiilor.
• Modelare extensională: Extensiune a modelelor primare din punct de vedere morfologic și conotativ.
• Narație: Relatare sau povestire.
• Narator: Persoana care spune narațiunea.
• Nume: Formă care identifică ființe, animale, obiecte, evenimente.
• Onomastică: Studiul numelor.
• Onomatopee: Imitare verbală a sunetelor.
• Opoziție: Diferențiere a formelor prin schimbări minimale.
  • Binara: Diferență minimă între două forme.
• Osmoză: Producție spontană a unei forme ca reacție la un stimul.
• Paradigmaticitate: Proprietăți diferențiatoare ale formelor.
• Primitate: Prima strategie de cunoaștere.
• Principiul modelării: Reprezentarea este o formă de modelare.
• Program motor: Circuit neuronal pentru coordonarea mișcărilor.
• Referent: Obiect, eveniment, sentiment, etc. reprezentat printr-o formă.
• Regulator: Gesticulații care reglează dialogul.
• Reprezentare: Operație de atribuire a unei forme unui referent.
• Roman: Narațiune ficțională extinsă.
• Secunditate: Abilitate de a trimite la obiecte prin indicații.
• Semnal: Semn care declanșează o reacție.
• Semnificant: Parte a unui semn care face trimiterea la obiect sau concept.
• Semnificat: Parte a unui semn conținând referentul.
• Semnificație: Concept sau relație între semnificant și semnificat.
• Semn convențional: Semn fără legătură evidentă cu referentul său.
• Semn: Element care reprezintă altceva.
• Semiotică: Studiul semnelor.
• Semioză: Capacitatea de a produce și înțelege tipuri de modele.
• Simbol: Semn care înlocuiește arbitrar/convenţional un referent.
• Simbolicitate: Reprezentare a referenților prin forme simbolice.
• Simbolism: Semnificație simbolică generală.
• Simptom: Semn fizic care indică o stare modificată.
• Simulacru: Formă imitativă.
• Sincronicitate: Relație între forme într-un moment.
• Sindrom: Grup de simptome.
• Sintagmaticitate: Proprietatea combinatorie a formelor.
• Sintaxă: Structura sintagmatică într-un sistem.
• Sistem de modelare: Set de instrumente pentru a modela.
  • Primar: Abilitate instinctivă de a modela proprietăți sensibile.
  • Secundar: Sistem conștient de indicii și extensiuni.
  • Terţiar: Modelare puternic abstractă bazată pe simboluri.
• Stimul semic (declanșator): Indicație care permite recunoașterea unui referent.
• Structură: Aspect repetabil dintr-un model.
• Structuralism: Studiul semnelor ca reflexe ale structurilor intelectuale și emoționale.
• Terţitate: Formă abstractă de cunoștere.
• Text: Concept complex reprezentat prin texte.
• Transmisie: Emitere și receptare a mesajelor.
• Trăsătură distinctivă: Element minimal pentru formarea unei semnificații.
• Umwelt: Spațiu din jurul speciei accesibil experienței lor.
• Vorbire: Limbaj exprimat verbal.
• Zoosemioză: Studiul semiozei la animale.