Semiologie Aparat Respirator - An II BFK

Inflamația mucoasei traheobronșice, asociată cu hipersecreție de mucus.

Stadiul inițial al traheobronșitei acute, caracterizat prin tuse seacă, iritativă și jenă retrosternală.

Stadiul ulterior al traheobronșitei acute, caracterizat prin tuse productivă cu expectorație mucopurulentă.

Inflamația acută a parenchimului pulmonar.

Tipul de pneumonie cauzată de microorganisme specifice sau agenți chimici.

O complicație frecventă a pneumoniei, caracterizată prin inflamația pleurei.

O complicație gravă a pneumoniei, caracterizată prin inflamația pericardului.

O complicație a pneumoniei, caracterizată prin formarea unui abces în plămân.

Cantitatea de aer care poate fi inspirată sau expirată într-un ciclu respirator normal.

Volumul de aer care poate fi expirat suplimentar la sfârşitul unei expiraţii normale.

Volumul de aer care poate fi inspirat suplimentar la sfârşitul unei inspiraţii normale.

Cantitatea de aer care poate fi expirat forţat după o inspiraţie forţată maximă.

Volumul de aer care rămâne în plămâni la sfârşitul unei expiraţii forţate.

Cantitatea de aer conţinut în plămâni la sfârşitul unei inspiraţii maxime.

Volumul de aer expirat în prima secundă a unei expiraţii forţate care urmează unei inspiraţiiforţate.

Procentajul din CV care poate fi expirat în prima secundă a unei expiraţii forţate.

Înregistrarea grafică a volumelor respiratorii.

Un test care măsoară funcția pulmonară prin înregistrarea volumelor de aer inspirate și expirate.

Cantitatea maximă de aer pe care o persoană o poate expira după o inspirație maximă.

Cantitatea maximă de aer pe care o persoană o poate expira în prima secundă a unei expirații forțate.

Un indicator al funcției pulmonare, care reflectă permeabilitatea căilor respiratorii.

Un instrument medical care măsoară volumul de aer inspirat și expirat.

Un test care poate fi efectuat pentru a evalua răspunsul pacientului la medicație, de exemplu bronhodilatatoarele.

O procedură simplă, nedureroasă, care nu necesită o pregătire specială.

Boală caracterizată prin îngustarea căilor respiratorii, declanșată de stimuli specifici, cum ar fi alergenii sau efortul fizic.

Forma de astm care apare la copii și tineri, cauzată de alergeni precum praful, polenul sau mucegaiul.

Astmul care se dezvoltă la adulții peste 35-40 de ani, adesea după infecții respiratorii.

Etapa inițială a crizei de astm, caracterizată prin tuse, strănut, anxietate și disconfort la nivelul stomacului.

Etapa severă a crizei de astm, cu respirație șuierătoare, dificultate de respirație și anxietate. Pacientul poate avea nevoie să stea așezat.

Etapa finală a crizei de astm, cu tuse productivă și ușurarea respirației.

O criză de astm severă, cu durată de cel puțin 24 de ore, însoțită de probleme cardiace și neurologice.

Substanțe din mediul înconjurător care pot declanșa o criză de astm, de exemplu praful, polenul, mucegaiul, animalele.

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), cum ar fi aspirina, diclofenac, indometacin și fenilbutazonă, pot declanșa astm bronșic.

Unele medicamente utilizate pentru tratarea bolilor cardiovasculare, cum ar fi propranololul și metoprololul, pot declanșa astm bronșic.

Infecțiile respiratorii virale, cum ar fi răceala comună, pot fi un factor declanșator important al astmului bronșic.

Poluarea aerului, ceața, fumul, aerul rece și fumatul pot declanșa crize de astm.

Efortul fizic, în special în aer rece, poate declanșa astmul.

Stresul, refluxul gastro-esofagian și coloranții alimentari pot declanșa astmul bronșic la unii oameni.

Evitați curățarea prin scuturare, periere și măturare, deoarece acestea pot ridica praful.

Evitați aerul rece și uscat, atmosfera poluată și expunerea la polen.

Infecție cauzată de bacteria Mycobacterium tuberculosis, ce se transmite prin aer, afectează în principal plămânii. Are o evoluție severă, inclusiv spre moarte, în lipsa tratamentului.

Forma de tuberculoză caracterizată prin leziuni care de obicei se vindecă spontan, poate fi asimptomatică la unii, dar se poate manifesta la copii și la persoanele cu sistem imunitar slăbit.

Forma de tuberculoză care se instalează atunci când o infecție latentă se activează. Se caracterizează prin apariția unui nodul la vârful plămânilor.

Perioada inițială a tuberculozei, caracterizată prin simptome vagi, care nu indică specific boala.

Perioada când simptomele tuberculozei sunt mai evidente, cu tuse persistentă, expectorație purulentă, durere toracică.

Analiza sputei (secreția din plămâni) pentru a identifica prezența bacililor Koch.

Tratament specific pentru tuberculoză, bazat pe combinații de medicamente anti-tuberculoase.

Radiografie toracică pentru a evalua prezența leziunilor pulmonare caracteristice tuberculozei.