Retragerea Aureliană și Romanizarea Daciei

Dacia Romană

• Dacia devine provincie romană sub conducerea împăratului Traian, beneficiind de avantajele oferite de Imperiul Roman.
• Teritoriul fostului stat geto-dac este reconfigurat: Dacia romană include Transilvania, Banatul, Oltenia și vestul Munteniei.
• Sudul Moldovei, centrul și estul Munteniei sunt integrate provinciei romane Moesia.
• Maramureșul, Crișana și nordul Moldovei rămân sub controlul dacilor liberi.
• Capitala provinciei este Ulpia Traiana Sarmizegetusa, situată la aproximativ 40 km de fosta capitală dacică, Sarmizegetusa Regia.

Romanizarea

• După anul 106, începe romanizarea, influențată de civilizația și cultura romană/latină.
• Limba latină devine predominantă în toate domeniile, fiind utilizată de autorități, coloniști și învățată de autohtoni.
• Factorii care au susținut romanizarea includ administrația, armata, coloniștii, veteranii, urbanizarea, viața religioasă și educația.
• Romanizarea înseamnă introducerea modelului roman de civilizație și cultură, transformând teritoriul, locuitorii și limba după modelul Romei.
• Componenta lingvistică esențială este înlocuirea limbii populației supuse cu limba latină.

Etapele Romanizării

Etapa preliminară (secolul II î.Hr. - 106 d.Hr.)

• Cucerirea Peninsulei Balcanice de către romani (secolele II î.Hr. - I d.Hr.) apropie dacii de civilizația romană.
• Influente romane în cultură materială (vase de bronz, unelte, arhitectură, armament, ceramică, instrumente medicale, monede).
• Influente romane în viața spirituală (alfabetul latin, imagini ale divinităților romane).
• Influente romane în viața politică (implicarea lui Burebista în războiul civil de la Roma, cucerirea Dobrogei în 28 î.Hr., includerea în Moesia în 46 d.Hr.).

Etapa decisivă (106-271/275)

• Romanizarea este accelerată de factori precum limba latină, colonizarea, armata, administrația, cultele religioase, creștinismul și urbanizarea.
• Factorii esențiali ai romanizării sunt limba latină și creștinismul.

Etapa finală (271/275-602)

• În 271/275, împăratul Aurelianus retrage administrația și armata romană din Dacia (Retragerea aureliană).
• O parte a populației (armată și civili) părăsește Dacia.
• Majoritatea populației romanizate continuă să trăiască la nord de Dunăre.
• Romanizarea continuă și după retragerea aureliană.
• Dobrogea rămâne sub stăpânire romană până în 602, având un rol important în întărirea romanității nord-dunărene.

Organizarea Administrativă a Daciei

• După moartea lui Traian, Dacia este împărțită în trei unități: Dacia Apulensis (cu centrul la Apulum), Dacia Malvensis (cu centrul la Malva) și Dacia Porolissensis (cu centrul la Porolissum).
• În cei 165 de ani de stăpânire romană, dacii sunt romanizați. Factori: coloniștii, armata, veteranii, urbanizarea, limba latină.

Coloniștii și Colonizarea

• Colonizarea provinciilor dunărene (Dacia și Dobrogea) este esențială pentru romanizarea geto-dacilor, realizată prin colonizare oficială (de stat) și populară (spontană).
• Împăratul Traian inițiază colonizarea masivă și organizată, continuată de succesorii săi.
• Sub Traian, circa 40.000 de coloniști sunt aduși în Dacia din toate colțurile Imperiului Roman pentru a popula orașele și a cultiva ogoarele (Eutropius).
• Colonizarea oficială se realizează prin întemeierea de colonii și atribuirea de pământ cetățenilor romani.
• Coloniștii, latinofoni, aduc cultura materială și spirituală romană, creând centre economice și religioase, familii mixte daco-romane și contribuind la romanizare.

Armata Romană în Dacia

• Organizarea unei noi provincii presupune apărare militară.
• Dacia este apărată de o armată formată din legiuni (cetățeni romani) și trupe auxiliare (necetățeni), cantonate în castre.
• Dacia, provincie de graniță, are circa 55.000 de soldați.
• Legiunile sunt formate din soldați cu cetățenie romană.
• Trupele auxiliare sunt formate din soldați fără cetățenie romană.
• În jurul castrelor se dezvoltă așezări civile numite canabae.
• Ambele tipuri de așezări contribuie la romanizare.

Veteranii Romani

• După 25 de ani de serviciu, mulți soldați preferă să rămână în provincie.
• Veteranii contribuie la organizarea așezărilor rurale (villa rustica) și la răspândirea limbii latine.
• Veteranii din legiuni primesc bani și funcții.
• Veteranii din trupele auxiliare primesc cetățenie romană, pământ și drept de căsătorie, fiind latinofoni și factori importanți ai romanizării.

Urbanizarea în Dacia Romană

• Romanii aduc modelul lor urban în Dacia, organizând așezări în colonii (pentru cetățeni romani) și municipii (pentru necetățeni).
• Coloniștii au un rol important în conviețuirea cu autohtonii, latina fiind singura limbă de comunicare.
• Orașele au statut de colonii (Ulpia Traiana, Napoca, Apulum) sau municipii (Potaisa).
• Orașele romane promovează modelul de viață roman: administrație, justiție, centre religioase, teatre, școli, amfiteatre, apeducte, terme, forum.
• În domeniul spiritual, sincretismul religios și "interpretatio romana" facilitează adoptarea latinei.
• Latina este utilizată în comunicare, economie și justiție.
• Prin Edictul din 212, împăratul Caracalla acordă cetățenie romană tuturor locuitorilor imperiului, facilitând adoptarea limbii latine și a dreptului roman.
• Romanii susțin școli cu predare în latină pentru a răspândi cultura romană.

Continuarea Romanizării după Retragerea Aureliană

• În secolul al III-lea, criza internă și migrațiile popoarelor barbare slăbesc Imperiul Roman.
• În 271, Aurelian începe retragerea administrației și a armatei la sud de Dunăre.
• Dobrogea rămâne sub administrație romană până în secolul al VII-lea.
• Romanizarea continuă și după părăsirea Daciei, într-un context istoric diferit. Se intensifică relațiile cu dacii liberi, care sunt treptat romanizați.

Creștinismul în Dacia

• Romanizarea este impulsionată de răspândirea creștinismului în limba latină la nord de Dunăre.
• După 313 (Edictul de la Milano), creștinismul se răspândește.
• Donariul de la Biertan (Sibiu), descoperit în 1775, atestă urmele creștinismului în Dacia (inscripție în latină și monograma lui Hristos).
• Termenii creștini de origine latină (Dumnezeu, cruce, înger, a boteza) sprijină procesul de romanizare în Dacia.

Romanitatea Orientală

• Retragerea aureliană (271/275) nu oprește romanizarea în zona dunăreană.
• Romanii retrag doar administrația și armata, populația rămânând pe loc și continuând să conviețuiască, formând un nou popor.
• Dovezi ale continuității: stăpânirea romană în Dobrogea și atenția acordată zonei nord-dunărene de împărații Dioclețian, Constantin și Iustinian.
• Dovezi arheologice (unelte, vetre de locuire, ceramică, podoabe, necropole).
• Viața continuă în spațiul dintre Carpați, Dunăre și Marea Neagră, chiar dacă influențată geopolitic.
• Populația vorbește latină, practică agricultura, meșteșugurile, comerțul și utilizează monede romane.
• Relațiile între nord și sud dovedesc activitățile economice.

Adaptarea la Noile Condiții și Infuzia de Populație

• Dispariția protecției romane și pericolul migrator determină populația să prefere așezări mici, retrase.
• Daco-romanii se ruralizează.
• Dacii liberi intensifică legăturile cu cei din fosta provincie, romanizându-se și ei.
• După retragerea aureliană, locuitorii din nordul Dunării se organizează în obști sătești.
• Descoperirile arheologice și izvoarele scrise dovedesc existența unei populații creștine în legătură permanentă cu sudul Dunării.

Așezarea Slavilor la Sudul Dunării

• După 350, teritoriul românesc este supus trecerii popoarelor migratoare, fără a afecta prea mult civilizația daco-romană.
• În secolele VI-VII, slavii și protobulgarii trec Dunărea și separă comunitățile de la nord și sud de fluviu.
• Comunitățile romanizate din sudul Dunării sunt izolate și au o evoluție singulară, formând dialecte ale limbii române: macedoromână, meglenoromână, istroromână.
• Trecerea Dunării de slavi în 602 izolează romanitatea nord-dunăreană și întrerupe romanizarea.
• Slavii sunt asimilați în masa autohtonilor, influențând toponime (Bran, Predeal) și hidronime (Ialomița, Bistrița) și vocabularul.

Formarea Poporului Român

• Realitatea nord-dunăreană reflectă o romanitate orientală, cu un popor de origine romană vorbitor al unei limbi neolatine.
• Autohtonii romanizați constituie un popor nou, cu trăsături proprii.
• Etnogeneza românească este procesul istoric de apariție a unui nou popor în spațiul european, vorbitor al unei limbi proprii.
• Formarea poporului român începe după 106 și se încheie în secolele VII-IX.
• Construcția etnică se desfășoară la nord și sud de Dunăre, presupunând romanizarea autohtonilor și asimilarea slavilor.
• Slavii rup monoliticul daco-roman, ducând la apariția unei insule latine în Europa.
• Din punct de vedere etnic, românii au rădăcini geto-dace și adoptă civilizația romană. Slavii desăvârșesc formarea poporului român.

Caracteristicile Poporului Român

• Poporul român este un popor romanic.
• Limba română are la bază latina.
• Straturi lingvistice: substrat (dacă), strat (latină), adstrat (slavă).
• Componenta latină înrudește poporul român cu alte popoare romanice: francez, italian, spaniol, portughez.
• Stratul latin are o pondere de 60-70% în vocabular și oferă structura gramaticală.
• Individualitatea limbii române este dată de substratul autohton și de adstrat.
• Românii din Transilvania aduc vechimea și continuitatea locuirii ca dovezi ale drepturilor naționale.
• Franz Sulzer și Robert Roesler contestă romanitatea românilor, susținând o formare la sud de Dunăre și migrarea ulterioară.
• Istorici români precum A.D. Xenopol și Bogdan Petriceicu Hasdeu argumentează științific teoria continuității.
• Vasile Pârvan și Gheorghe Brătianu susțin romanitatea românilor cu argumente științifice.

Test despre retragerea aureliană, organizarea Daciei post-Traian și romanizarea. Acesta examinează factorii de romanizare, rolul lui Traian și formarea poporului român. Testează cunoștințele despre istoria romană în Dacia.