Psihologie și Semiotică - Quiz General

Glosar de termeni tehnici

• Abducție: Operație de creare a unui nou concept bazat pe un concept existent cu similitudini.
• Adaptor: Manifestare fizică care indică sau satisface o nevoie emoțională (ex: mâncărime în cap).
• Afișaj afectiv: Mișcări ale mâinilor și expresii faciale care transmit emoții.
• Aliterație: Repetarea consoanelor inițiale sau a altor caracteristici ale cuvintelor.
• Antroposemioză: Semiotica la oameni.
• Artefact: Obiect realizat de om, precum unelte, arme, bijuterii. Obiecte de interes arheologic sau istoric.
• Biosemiotică: Ramură a semioticii care studiază semiotica, modelarea și reprezentarea la toate formele de viață.
• Canal: Mijloc fizic pentru transmiterea unui mesaj.
• Cod: Sistem de elemente semnificante pentru reprezentarea fenomenelor.
• Codificare: Utilizarea unui cod pentru producerea unor forme.
• Coevoluție: Teoria sociobiologică potrivit căreia genele și cultura evoluează în tandem.
• Comunicare: Capacitatea organismelor de a recepta și procesa informații.
• Concept: Formă mentală.
• Concept abstract: Formă mentală al cărui referent extern nu poate fi observat direct.
• Concept concret: Formă mentală al cărei referent extern poate fi observat direct.
• Concept subordonat: Concept necesar pentru un alt concept superior.
• Concept supraordonat: Concept care include alte concepte.
• Conotat: Semnificație extinsă a unei forme.
• Conotație: Extensia semnificației unei forme la un alt context.
• Context: Situație fizică, psihologică sau socială la care se referă o formă.
• Cultură: Sistemul de existență cotidiană, format din semne, coduri, texte și forme conectare.
• Decodificare: Utilizarea unui cod pentru descifrarea unei forme.
• Deixis: Proces de trimitere la ceva prin indicații.
• Deixis personal: Operație de trimitere la relațiile dintre participanții la o situație.
• Deixis spațial: Operație de trimitere la pozițiile spațiale ale referenților.
• Deixis temporal: Operație de trimitere la relațiile temporale dintre lucruri și evenimente.
• Denotat: Semnificatul inițial al unui semn.
• Denotație: Semnificație inițială a unui semn.
• Diacronicitate: Schimbare a formelor în timp.
• Domeniu referențial: Clasa de obiecte, evenimente, sentimente și idei reprezentate printr-o formă.
• Embleme: Gesturi care traduc direct cuvinte sau expresii.
• Extensionalitate: Procesul de extindere a constituției fizice sau a semnificației formelor.
• Fetiș: Obiect cu puteri magice sau spirituale sau care provoacă excitație sexuală.
• Filogeneză: Dezvoltarea abilităților semiotice la specia umană.
• Fitosemiotică: Studiul semioticii la plante.
• Fitosemioză: Semiotica la plante.
• Flexiune: Modificări ale cuvintelor pentru a indica relații cu alte cuvinte.
• Fonem: Unitate minimal a unui sunet dintr-o limbă.
• Formă: Imagine mentală sau reprezentare externă a ceva.
• Formă exteriorizată: Formă creată mental pentru a reprezenta ceva.
• Formă naturală: Formă produsă de natură.
• Gest: Folosirea mâinilor sau a capului pentru producerea unor forme corporale.
• Hartă: Reprezentare grafică a unei regiuni terestre.
• Icon: Formă care simulează referentul într-un fel sau altul.
• Iconicitate: Operație de reprezentare a referenților prin forme iconice.
• Imagine mentală: Reprezentare mentală a ceva.
• Impuls: Pornire innăscută, care informează animalele.
• Index: Formă care stabilește o conexiune cu referentul.
• Indexicalitate: Operație de reprezentare a unor referenți prin semne indexicale.
• Inducție: Operație de derivare a unui concept din fapte sau imprejurări.
• Innenwelt: Lumea experiențelor interne.
• Intertextualitate: Referențe prezente într-un text care fac aluzie la altele.
• Învățare programată: Abilitatea unei specii de a învăța lucruri relevante pentru nevoile sale.
• Limbă: Semioză și reprezentare verbală.
• Medii artefactuale: Medii create de om (cărți, picturi etc.).
• Medii naturale: Mijloace naturale de comunicare (voce, expresii faciale).
• Mit: Poveste sau narațiune care explică originea ceva.
• Mitologie: Studiul miturilor.
• Mod: Manieră în care este codificată o formă.
• Model: Formă care reprezintă altceva.
• Model artificial: Model creat artificial.
• Model intern: Formă mentală, imagine mentală.
• Model primar: Formă simulativă (icon).
• Model secundar: Extensie/derivare a unei forme.
• Model terțiar: Formă inventată simbolic.
• Modelare: Abilitatea de a produce forme care reprezintă ceva.
• Modelare conotativă extensională: Extinderea semnificațiilor formelor pentru a include semnificații conotative.
• Modelare extensională: Extinderea semnificației formelor.
• Narație: Relatare, poveste, descriere a evenimentelor.
• Narator: Persoana care povestește.
• Nume: Formă care identifică o ființă sau obiect.
• Onomastică: Studiul numelor.
• Onomatopee: Iconicitate verbală (sunete reprezentate prin cuvinte).
• Opoziție: Operație care diferențiază formele.
• Opoziție binară: Diferență minimă între două forme.
• Osmoză: Producere spontană a unei forme simulative ca reacție la un stimul.
• Paradigmaticitate: Proprietăți diferențiatoare ale formelor.
• Primitate: Prima strategie de cunoaștere a unui obiect.
• Principiul modelării: Reprezentarea este o operație de modelare.
• Program motor: Circuit pentru coordonarea mișcărilor.
• Referent: Obiect, eveniment, sentiment sau idee reprezentată printr-o formă.
• Regulator: Gest care reglează vorbirea.
• Reprezentare: Operație prin care o formă este atribuită unui referent.
• Roman: Narațiune ficțională lungă.
• Secunditate: Abilitate de a trimite la obiecte prin indicii.
• Semnal: Semn care, în mod natural sau convențional declanșează o reacție.
• Semn: Element care reprezintă altceva.
• Semn convențional: Semn fără legătură aparentă cu referentul.
• Semnificant: Partea unui semn care indică sensul.
• Semnificat: Partea unui semn care reprezintă referentul.
• Semnificație: Concept asociat unei forme.
• Semnificație: concept particular reliefat de o formă reprezentațională specifică
  • relație stabilită între formă și referent
• Semiotică/semioză: Capacitatea unei specii de a produce și înțelege modele pentru a prelucra și codifica informații perceptive.
• Simbol: Semn arbitrar sau convențional care reprezintă un referent.
• Simbolicitate: Operația de a reprezenta referenții cu forme simbolice.
• Simbolism: Semnificație simbolică generală.
• Simptom: Semn natural care indică o stare modificată în organism.
• Simulacru: Formă simulată.
• Sincronicitate: Conexiune între forme într-un anumit punct de timp.
• Sindrom: Grup de simptome cu un sens fix.
• Sintagmaticitate: Proprietatea combinată a formelor.
• Sintaxă: Structură sintagmatică într-un limbaj.
• Sistem de modelare primar: Abilitatea instinctivă de a modela proprietățile sensibile.
• Sistem de modelare secundar: Sistem ce ține cont de indicații și extensii ale formelor.
• Sistem de modelare terțiar: Sistem de modelare abstract bazat pe simboluri.
• Stimul semic (declanșator): Indicație care permite animalelor să recunoască un referent.
• Structură: Aspect repetabil sau predictibil în modele.
• Structuraism: Abordare în semiotică ce privește semnele ca reflexe ale structurilor intelectuale și emoționale.
• Stil cognitiv: Mod particular de prelucrare informațională.
• Teoria sistemelor de modelare: Teorie despre sistemele de modelare specio-specifice.
• Terțitate: Formă abstractă de cunoaștere.
• Text: Colecție de idei pentru a reprezenta referenți complecși.
• Transmisie: Expediere și recepție de mesaje.
• Trăsătură distinctivă: Element minimal pentru a diferenția formele.
• Umwelt: Domeniu pe care o specie îl poate modela.
• Vorbire: Limbă exprimată.
• Zoosemiotica/Zoosemioza: Studiu al semioticii la animale.

Alte Subiecte

• Cod: Sistem de elemente semnificative pentru reprezentarea fenomenelor.
• Codificare: Utilizarea unui cod pentru producerea unor forme.
• Comunicație: Capacitatea organismelor de a recepta și procesa informații.
• Concept: Formă mentală.
• Context: Situație fizică, psihologică sau socială la care se referă o formă.
• Cultură: Sistemul de existență cotidiană, format din semne, coduri, texte și forme conectare.
• Forme: Reprezentarea mentală sau externă a unui obiect, eveniment etc.
• Mitologie: Studiul miturilor
• Modelare: Procesul de creare de forme pentru a reprezenta idei. Reprezentarea unei entități printr-o altă formă.
• Narator: Personaj care povestește o narațiune.
• Nume: Formă care identifică o ființă sau obiect. Reprezentare a unui obiect/entitate. Formă care identifică o ființă sau un obiect.
• Opoziție: Operație care diferențiază formele prin modificări minimale ale semnificanților lor.
• Semn: Element care reprezintă altceva.
• Semiotică: Doctrină a semnelor.
• Semioză: Capacitatea de a produce și înțelege semne/simboluri.
• Structură: Aspect repetabil sau predictibil în modele.