Procese cognitive: percepție, memorie, gândire

• Materiale de studiu generate pe baza textului furnizat

Senzații

• Sunt procese psihice elementare cognitiv-senzoriale
• Semnalizează însușirile concrete ale obiectelor și fenomenelor, sub forma imaginilor simple și primare
• Caracteristicile senzațiilor:
  • reflectă doar înșusiri separate
  • sunt imagini primare
  • sunt cele mai simple imagini
  • sunt sărace în conținut
  • au durată, intensitate, calitate și tonalitate afectivă
• Însușirile senzațiilor depind de:
  • particularitățile subiectului (interes, aptitudini, atitudine)
  • locul stimulului
  • culturalizarea senzațiilor
• Funcțiile senzațiilor:
  • realizarea unor legături informaționale simple
  • posibilitatea integrării unor aptitudini
  • componentă a câmpului de cunoștință
• Analizatorul este un ansamblu cu structură și funcții specifice, specializat în producerea senzațiilor
• Sinestezia este forma specifică de interacțiune dintre analizatori
• Componentele analizatorului:
  • Receptorul: transformă energia fizică într-o energie fiziologică numită influx nervos
  • Calea de conducere: segment intermediar din celule și fibre nervoase care transportă influxul nervos spre centrii superiori
  • Zona centrală: aria corticală unde se face analiza și sinteza informațiilor
  • Conexiunea inversă: calea de transmitere prin efectori pentru realizarea autoreglajului

Clasificarea Senzațiilor

• Senzații exteroceptive:
  • vizuale (unde electromagnetice)
  • auditive (unde sonore)
  • cutanate (tactile, termice)
  • afective (substanțe volatile)
  • gustative (substanțe solubile)
• Senzații propioceptive:
  • poziția membrelor
  • mișcarea membrelor
• Senzații statice
• Senzații interoceptive:
  • organice
  • de durere

Legile Senzațiilor

• Legea pragurilor senzoriale:
  • pragul minim: intensitatea minimă a unui stimul pentru a produce o senzație
  • pragul maxim: intensitatea maximă suportată fără durere
  • sensibilitatea: invers proporțională cu pragul senzorial
  • pragul diferențial: cantitatea minimă adăugată pentru a provoca o nouă senzație
• Legea contrastului senzorial: contrastul succesiv și contrastul simultan
• Legea adaptării analizatorilor: modificarea sensibilității analizatorilor sub acțiunea repetată a unor stimuli
• Legea interacțiunii analizatorilor: senzația dintr-un analizator influențează producerea senzațiilor în alți analizatori
• Legea semnificației: o semnificație mare a unui stimul crește sensibilitatea la el

Percepții

• Percepțiile sunt procese psihice cognitiv-senzoriale complexe, cu imagini primare, conținând totalitatea informațiilor despre însușirile concrete ale obiectelor și fenomenelor
• Caracteristicile percepțiilor:
  • reflectă însușiri concrete și totalitatea însușirilor
  • imagine primară (doar în relație directă cu obiectul)
  • imagine obiectuală
  • bogată în conținut și contextuală
  • nu pot fi modificate
  • reflectă obiectul cu toate nuanțele cromatice
  • au durata, intensitatea și calitatea
• Funcțiile percepțiilor:
  • informațională specifică
  • de reglare a acțiunilor

Fazele Procesului Perceptiv

• Detecția ("Ceva este.")
• Discriminarea ("Acel ceva este un câine.")
• Identificarea ("Câinele este un dalmațian.")
• Interpretarea ("Câinele dalmațian este al prietenului meu George și m-a mușcat acum un an când am fost în vizită la el.")

Legile Percepției

• Legea integralității percepției: imaginea obiectului este unitară și integrală
• Legea structuralității percepției: imaginea perceptivă este organizată ierarhic
• Legea selectivității percepției

Obiectul și Câmpul/Fondul Percepției

• Obiectul percepției: aspectul lumii exterioare selectat de subiect, reflectat complet, clar, precis
• Câmpul/fondul percepției: totalitatea elementelor înconjurătoare, perceput vag, lacunar, estompat
• Factorii selectivității percepției: interesul, reactualizarea schemei perceptive, utilizarea integratorilor verbali, conturarea specială, contrastul cromatic și mișcarea obiectului

Constanța Perceptivă și Formele Complexe ale Percepției

• Legea constanței perceptive:
  • constanța mărimii
  • constanța formei
  • constanța culorii
• Legea semnificației
• Legea proiectivității imaginii perceptive
• Formele complexe ale percepției:
  • reflectarea însușirilor spațiale ale obiectelor (forma, mărimea, tridimensionalitatea, poziția, distanța)
  • percepția timpului (sistemul fizic și cosmic, biologic, socio-cultural)
  • perceperea mișcării obiectelor
• Observația: activitate perceptivă intenționată orientată spre un scop, reglată prin cunoștințe, organizată, sistematică, conștientă și voluntară
• Condițiile observației:
  • formularea unui scop precis
  • elaborarea unui plan de desfășurare
  • rolul mecanismelor verbale
• Spiritul de observație: aptitudinea de a sesiza cu ușurință, rapiditate și precizie ceea ce este slab, ascuns, nerelevant dar semnificativ
• Iluziile perceptive: percepții care deformează unele aspecte ale realității
• Teoria gestaltistă: percepția nu este o simplă sumă de senzații

Reprezentări

• Reprezentarea este procesul psihic cognitiv-senzorial de semnalizare sub forma unor imagini unitare, dar schematice, a însușirilor concrete și caracteristice ale obiectelor și fenomenelor
• Caracteristici:
  • însușiri intuitive, figurative
  • proces superior percepției
  • o construcție și reconstrucție mentală
  • influențată de acțiunile practice ale subiectului
  • cuvântul evocă și dirijează construirea reprezentării
  • asigură înlănțuirea și organizarea seriilor de imagini
  • imagine secundară, săracă în conținut
  • desprinsă de spațiu și timp
  • modificabilă, dispare ușor, instabilă
  • are intensitate și calitate
• Clasificarea reprezentărilor:
  • după analizatorul dominant: vizuale, auditive, kinestezice
  • după gradul de generalizare: individuale, generale
  • după nivelul operațiilor implicate: reproductive, anticipative
• Funcțiile:
  • de reprezentare a obiectelor absente
  • de concretizare
  • contribuie la evoluția gândirii
  • sprijină procesul imaginației
  • sprijină construirea sensului cuvintelor

Gândirea

• Este procesul psihic cognitiv superior care extrage și prelucrează imagini despre însușirile generale ale obiectelor și fenomenelor prin operații coordonate în acțiuni mentale
• Caracteristici:
  • mediată (limbaj, relații, modele culturale, informații, simboluri)
  • generică (operează cu clase, categorii și generalizări)
  • intelectul operează asupra realului și posibilului
  • caracter reversibil și anticipativ
  • plan mental supraordonat câmpului senzorial
• Inteligența: formă superioară de adaptare optimă și eficientă la situații noi și problematice prin restructurarea datelor experienței
• Adaptarea se realizează prin asimilare și acomodare
• Stadii ale dezvoltării inteligenței:
  • inteligența senzorio-motorie (0-2 ani)
  • stadiul preoperațional (2-7 ani)
  • stadiul operațiilor concrete (7-12 ani)
  • stadiul operațiilor formale (12-17 ani)
• Gândirea este definitorie și valorifică resursele celorlalte funcții, având un caracter procesual

Caracteristici și Fapte Psihice ale Gândirii

• Guilford identifică 4 caracteristici ale gândirii:
  • flexibilitatea
  • fluiditatea
  • originalitatea
  • elaborarea
• Gândirea operează cu relații categoriale și determinative
• Fapte psihice ale gândirii:
  • sisteme operaționale de nivel intelectual
  • conceptele și însușirea lor prin învățare
  • înțelegerea
  • rezolvarea de probleme
• Modalități de operare:
  • analiza și sinteza superioară
  • comparația
  • abstractizarea
  • generalizarea

Strategii și Concepte ale Gândirii

• Algoritmica: strategia gândirii ce utilizează algoritmi
• Euristica: disciplina ce reunește procedee menite să ducă la descoperire și invenție (procedeele euristice se transformă în algoritmi odată verificate și completate)
• Conceptul/noțiunea: construct mintal fixat prin cuvânt, ce include însușiri și proprietăți comune, esențiale și necesare
• Conceptele: pseudoconcepte și concepte științifice
• Învățarea contribuie la modelarea proceselor psihice, ducând la:
  • formarea conceptelor și a sistemelor de concepte
  • trecerea de la concepte empirice la cele științifice
  • dezvoltarea operațiilor gândirii

Înțelegerea, Problemele și Strategiile

• Înțelegerea: forma de manifestare a gândirii prin care se realizează decodificarea semantică
• Condițiile unei bune înțelegeri:
  • fond prealabil de cunoștințe
  • selecția și sistematizarea cunoștințelor
  • utilizarea unor demersuri specifice
• Formele înțelegerii: spontană și discursivă
• Problema: obstacol cognitiv în relațiile dintre subiect și lumea sa
• Situația problematică: structură generativă de probleme, neconcordanță între mijloace și scopuri
• Categorii de probleme:
  • după gradul de structurare: bine-definite și slab-definite
  • după măsura specificării datelor inițiale: reproductiv-necreative, demonstrativ-explicative, euristic-creative, inventiv-creative, de optimizare
• Faze rezolvării problemelor:
  • punerea problemei
  • formularea ipotezelor și testarea lor
  • construirea modelului rezolutiv
  • execuția
  • verificarea
• Strategia: orientare generală a activității rezolutive (anticipativ-exploratorii, anticipativ-rezolutive, executive)
• Caracteristicile unei bune strategii:
  • valorifică toate resursele informaționale
  • evidențiază relațiile esențiale
  • conține principii generalizabile
  • descompune problemele complexe în subprobleme
  • este economică și conduce la soluții clare

Limbajul

• Limbajul: ansamblul de semne prin care comunică oamenii dintr-o societate
• Comunicarea: procesul de transmitere a informațiilor
• Elemente ale unei scheme de comunicare: emițătorul, codul, canalul de comunicare, mesajul, receptorul și conexiunea inversă
• Codul: sistem de semne prin care se semnifică ceva
• Mecanismele periferice ale vorbirii:
  • componentele energetice (aparatul respirator)
  • aparatul fonator (corzile vocale)
  • componentele dinamice de rezonanță din cavitatea nazală și bucală
• Funcțiile limbajului: comunicare, cognitivă, simbolic-reprezentativă, expresivă, persuasivă, reglatorie, ludică, cathartică, dialectică

Formele Limbajului și Caracteristici

• După funcție: limbaj activ și limbaj pasiv
• După forma de manifestare: limbaj extern (oral și scris) și limbaj intern
• Limbajul oral: colocvial, dialogat, monologat
• Expresivitatea limbajului:
  • mijloace lingvistice (intonația, accentul, alegerea cuvintelor, topica)
  • mijloace extralingvistice (gesturile, mimica, postura)
• Caracteristicile limbajului oral:
  • forma fundamentală a limbajului
  • viu, detașat cu un ansamblu de mijloace de expresivitate
  • dependent de situații
  • grad mare de libertate, fără constrângeri

Memoria

• Memoria este procesul psihic cognitiv superior care face posibilă fixarea, conservarea, recunoaşterea şi reproducerea informaţiilor şi trăirilor noastre.
• Caracteristicile Memoriei
  • Activă - prelucrează informaţii;
  • Situaţională;
  • Selectivă;
  • Relativ fidelă;
  • Mijlocită;
  • Inteligibilă – asociere.
• Procesele şi formele Memoriei
  • Memorarea involuntară;
  • voluntară;
  • mecanică;
  • logică.
  • Conservarea.
  • Reactualizarea informaţiilor.

Factorii Fixării Cunoştinţelor

- Natura materialului;
- Organizarea şi omogenitatea;
- Volumul;
- Familiaritatea;
- Modul de prezentare;
- Locul ocupat de material în structura activităţii;
- Poziţia materialului într-o serie dată;
- Ambianţa;
- Starea subiectului.

Optimizarea Memorării

• Optimizarea Memorării
  • Prelucrarea cât mai activă a textului;
  • Stabilirea unor repere;
  • Stabilirea clară a scopului;
  • Sistematizarea cunoştinţelor;
  • Natura procedeelor;
  • Motivaţia.

Felurile Uitării

- Uitarea totală;
- Recunoaşteri şi reproduceri parţiale;
- Lapsusul.

• Posibile cauze ale uitării: oboseala, anxietatea, organizarea proastă, insuficienţa efortului de învăţare.

Formele Uitării

Uitarea curentă – banală, cotidiană;
Uitarea represivă – motivată, a evenimentelor neplăcute;
Uitarea provocată – şocuri sau traumatisme cerebrale;
Uitarea prin simultaneitate – concomitenţa;
Uitarea regresivă – înaintarea în vârstă.

Tipuri de Memorie

Memorie imaginativă - conservarea şi reproducerea reprezentărilor;
Memorie verbal-logică - a propoziţiilor şi ideilor;
Memorie afectivă;
Memorie motorie - formarea deprinderilor.

• Memorie senzorială – 0,25 – 0,5 secunde;
• Memorie de scurtă durată – 15 – 20 secunde;
• Memorie de lungă durată (MLD) – ore, zile, ani, toată viaţa

Imaginația

• Imaginaţia este procesul psihic cognitiv superior complex de elaborare a unor imagini sau proiecte noi, pe baza combinării, transformării datelor experienţelor anterioare.
  • Procedeele Imaginaţiei

    Aglutinarea

    • lipire ex: sfinx, centaur;

    • Amplificarea şi Diminuarea

    • modificarea exagerată a dimensiunilor ex: uriaşii, piticii;

    • Multiplicarea şi Omisiunea

    • Balaur, ciclop;

    • Diviziunea

    • Separarea unor funcţii umane ex: braţul mecanic;

    • Rearanjarea

    • Maşini cu motorul în spate;

    • Adaptarea

    • Ex: submarin;

    • Substituţia

    • Ex: ciorapi din nylon, nu mătase;

    • Modificarea;

    • Schematizarea

    • Selecţia esenţialului ex: caricaturi;

    • Tipizarea

    • Ex: tipul avarului, Hagi Tudose;

    • Analogia;

    • Empatia

Formele Imaginaţiei

	- Imaginaţia involuntară→ visul din timpul somnului;
	- Reveria.
	- Imaginaţia voluntară → imaginaţia reproductivă;
	- Imaginaţia creatoare;
	- Visul de perspectivă.

• Imaginile hipnagogice au loc în timpul trecerii de la starea de veghe la cea de somn, iar imaginile hipnopompice au loc în timpul trezirii din somn.

Test despre percepție, memorie și gândire cu întrebări despre caracteristici, faze și factori influențatori. Include asocierea fazelor procesului perceptiv și identificarea caracteristicilor memoriei și reprezentărilor. Testează înțelegerea observației și a gândirii.