Pneumonia - Tipuri și Evoluție

Afecțiune pulmonară caracterizată prin inflamația alveolelor. Se poate manifesta în diverse forme ca lobară, segmentară, interstițială, rotundă sau cavitară.

O opacitate pulmonară, cu limite neclare, vizibilă pe o radiografie toracică.

Prezența aerului în bronhiile dilatate, vizibilă pe radiografie.

O formă de pneumonie care afectează segmentele superioare ale lobilor inferiori și segmentele posterioare ale lobilor superiori.

O formă de pneumonie care afectează țesuturile care înconjoară alveolele pulmonare.

O formă de pneumonie care apare la copii, localizată în lobii inferiori, confundabilă cu tumorile.

Un aspect radiologic specific pneumoniei interstițiale, caracterizat prin spații chistice cu aspect de fagure de miere.

Prezența unei colecții de lichid în pleura, membrană care înconjoară plămânii.

Tip de pneumonie cauzată de Streptococcus pneumoniae care afectează în întregime un lob pulmonar.

Tip de pneumonie bacteriană cauzată de Staphylococcus aureus, care afectează bronhiolele și parenchimul din jur.

Inflamație a plămânilor care afectează întregul câmp pulmonar, cu semnul bronhogramei aerice prezent.

Îndepărtarea chirurgicală a întregului plămân, conducând la opacifierea hemitoraxului după câteva săptămâni.

Pierderea volumului pulmonar, conducând la creșterea densității plămânului afectat, cauzată de obstrucția căilor respiratorii.

Deplasarea fisurilor interlobare spre zona afectată de atelectazie.

Creșterea densității plămânului afectat de atelectazie, făcându-l să apară mai alb.

Deplasarea structurilor mediastinale (trahee, inimă) către partea atelectatică, însoțită de suprainflație compensatorie a plămânului neafectat.

Apare atunci când aerul pătrunde în spațiul dintre plămân și peretele toracic.

Se dezvoltă în mod spontan la persoanele care nu au o afecțiune pulmonară preexistentă.

Se dezvoltă la pacienții cu afecțiuni pulmonare preexistente, cum ar fi emfizemul.

Nu produce o deplasare semnificativă a structurilor mediastinale.

Presiunea din interiorul pieptului crește, iar structurile mediastinale sunt deplasate în partea opusă.

Se caracterizează printr-o imagine radiografică cu zone de transparență crescută în jurul inimii.

Se caracterizează prin prezența aerului în cavitatea peritoneală.

Cauze comune ale pneumoperitoneului includ perforarea unui organ abdominal, chirurgia abdominală, trauma abdominală.

Prezența aerului în cavitatea abdominală, vizibilă la radiografie.

Linii radiotransparente care indică prezența aerului în jurul organelor interne.

Conturul clar al peritoneului parietal și visceral, delimitând cavitatea peritoneală de aerul acumulat.

Fractură parțială în care osul se îndoaie fără a se rupe complet.

Compresiune a cortexului osos, care determină o îngroșare localizată.

Pierderea completă a contactului dintre oasele unei articulații.

Contact parțial între oasele articulației, fără o separare totală.

Oase mici dezvoltate în tendoane, de obicei bilaterale și simetrice.

Fractură a radiusului distal cu angulație dorsală, cauzată de cădere pe mână întinsă.

Fractură a radiusului distal cu angulație palmară, produsă prin cădere pe dosul mâinii.

Fractură la colul metacarpianului V, frecventă în traumatisme prin lovituri.

Ruptură la baza celui de-al cincilea metatarsian, specifică sportivilor.

Fractură de stres a metatarsienelor II și III, des întâlnită la militari sau maratoniști.

Afectează articulațiile tarsometatarsiene, severă și necesită tratament prompt.

Microfracturi datorate stresului repetitiv (femur, tibie)

Ruptură a tendonului/ligamentului care trage un fragment osos.

O formă de atelectazie care apare când o parte a plămânului se colapsează din cauza unei obstrucții care împiedică aerul să ajungă în acea zonă.

Această formă de atelectazie compresivă este asociată cu expunerea la azbest sau tuberculoză și se observă de obicei la periferia bazei pulmonare. Apare dintr-o combinație de patologie pleurală anterioară și formarea unei efuziuni pleurale, care produce atelectazie compresivă.

Compresia parenchimului pulmonar în contextul efuziunii pleurale, pneumotoraxului sau al maselor intraparenchimatoase, care determină pierderea volumului pulmonar.

Acumularea excesivă de lichid în spațiul pleural, clasificată în transudat și exudat. Se poate întâmpla în marea cavitate pleurală, sau în pleurele interlobare, mediastinale și diafragmatice.

Un tip de pleurezie lichidiană în care lichidul se acumulează în marea cavitate pleurală (revărsatul pleural liber).

Cauze frecvente ale atelectaziei. Inclusiv procese neoplazice pulmonare, tumora de apex pulmonar, mase endobronșice, aspirație de corp străin, mase mediastinale compresive, colecții pleurale, intubație selectivă, conținut mucoid intraluminal, stenoze bronșice.

Pneumotoraxul poate fi spontan sau traumatic. Spontanul apare prin ruperea unei bule subpleurale la pacienții cu emfizem pulmonar. Trauma externă poate fi prin penetrare, de exemplu o plagă de înjunghiere.