Noțiuni de neuroanatomie

Agregatele de corpuri celulare ale neuronilor, organizate sub forma de structuri nucleare sau structuri corticale în sistemul nervos central, și sub formă de ganglioni în sistemul nervos periferic.

Mănunchiuri de axoni, denumite tracturi în sistemul nervos central și nervi în sistemul nervos periferic.

Structuri elipsoidale de substanță cenușie în sistemul nervos central.

Straturi suprapuse de substanță cenușie în sistemul nervos central.

Referință anatomică ce indică partea din față a corpului.

Referință anatomică ce indică partea din spate a corpului.

Referință anatomică ce indică partea superioară a corpului.

Referință anatomică ce indică partea inferioară a corpului.

Diviziunea sistemului nervos care include creierul și măduva spinării, protejate de craniu și coloana vertebrală.

Diviziunea sistemului nervos care include nervii și ganglionii aflati în afara craniului și coloanei vertebrale.

Cele trei membrane care protejează sistemul nervos central.

Cea mai exterioară și dură membrană a meningelor, cu cavități numite sinusuri durale, unde sângele venos este drenat.

Cea de-a doua membrană a meningelor, cu aspect trabecular, aflată sub dura mater.

Cea mai interioară și subțire membrană a meningelor, aflată în contact direct cu suprafața creierului.

Lichidul incolor care circulă în sistemul ventricular și spațiul subarahnoidian, protejând creierul și măduva spinării.

Sistemul de cavități din interiorul creierului și măduvei spinării prin care circulă LCR.

Regiunile funcționale ale cortexului cerebral nu sunt delimitate morfologic, adică nu respectă granițele girusurilor și șanțurilor. Există excepții, cum ar fi cortexul motor principal, aflat într-o regiune definită.

Brodmann a clasificat regiunile corticale în funcție de citoarhitectură - organizarea celulară. Harta lui are 52 de arii distincte.

Deși citoarhitectura este utilă, ea nu este neapărat un indicator al funcției. Exemplu: aria Brodmann 17 (cortex vizual primar) are o densitate mai mare de neuroni în stratul granular intern decât aria Brodmann 18, dar funcțiile lor sunt diferite.

Hipocampul este o structură corticală din lobul temporal medial, cu neuronii organizați în straturi. Spre deosebire de cortexul cerebral cu 6 straturi, hipocampul are 1-3 straturi.

Hipocampul este o regiune nodală a creierului, primind aferenţe de la majoritatea regiunilor corticale şi subcorticale.

Hipocampul joacă un rol esențial în memoria declarativă, mai ales consolidarea mnezică, navigarea spațială și reglarea axei hipotalamo-hipofizo-suprarenaliene.

Hipocampul este format din două structuri: girusul dințat, cu neuroni granulari, și cornul lui Ammon, cu neuroni piramidali, împărțit în câmpurile CA1-4.

Hipocampul primește informații de la cortexul entorinal, o altă regiune a creierului, și transmite informații către alte structuri prin subiculum.

Amigdala se află în creier și prelucrează emoțiile. Primește informații de la diverse structuri, inclusiv talamusul și cortexul, și le transmite către nuclei motori și viscerali.

Nucleul lateral al amigdalei primește informații, iar nucleul central transmite informații.

Talamusul se află lângă ventriculii laterali și este implicat în prelucrarea informațiilor senzoriale și motorii.

Hipotalamusul se află sub talamus și controlează funcțiile viscerale și endocrine.

Ganglionii bazali se află lângă diencefal și sunt implicați în coordonarea mișcărilor voluntare și procesarea recompensei.

Cerebelul este o structură importantă pentru mișcări și coordonare.

Cerebelul are un rol important în funcții senzoriomotorii, dar și în procese cognitive, cum ar fi imagistica vizuală.

Partea superioară a mezencefalului care conține nuclei importanți, cum ar fi coliculii cvadrigemeni, implicați în orientarea automată către stimuli vizuali și auditivi.

Partea inferioară a mezencefalului care include nuclei precum substanța neagră, importantă pentru controlul motor.

Un grup de neuroni din tegmentumul mezencefalului, implicați în controlul motor. Degenerarea neuronilor din substanța neagră provoacă boala Parkinson.

Un nucleu vital din punte, implicat în controlul respirației. Stimulează nucleul respirator dorsal.

Un nucleu vital din punte, implicat în controlul respirației. Reprimă activitatea din nucleul respirator dorsal.

Situat în substanța reticulară din bulb și punte, controlează tensiunea arterială prin contracția vaselor de sânge.

Un nucleu vital din bulb care inițiază contracția ritmică a diafragmei și a mușchilor intercostali, contribuind la respirație.

Un nucleu vital din bulb care controlează mușchii respiratori accesori în inspirația și expirația forțată.

Un grup de neuroni din substanța reticulară, care proiectează spre nucleii intralaminari talamici, implicat în menținerea stării de veghe și reglarea ciclului somn-veghe.

Structură din creier care se află în zona caudală a mezencefalului, responsabilă de reglarea somnului.

Partea din sistemul nervos central responsabilă de prelucrarea informațiilor senzoriale din piele, cum ar fi atingerea și durerea.

Partea din sistemul nervos central responsabilă de controlul mișcărilor musculare.

Nervii care pornesc de la creier și controlează funcții variate, inclusiv simțul olfactiv, vederea, auzul și mișcările oculare.

Nervii care pornesc de la măduva spinării și controlează senzații și mișcări din restul corpului.

Partea a Sistemului Nervos Periferic responsabilă cu controlul mișcărilor voluntare ale mușchilor scheletici.

Partea a Sistemului Nervos Periferic responsabilă cu controlul funcțiilor involuntare ale organismului, precum bătăile inimii și digestia.