Nevoia de eliminare în fiziologie

Eliminarea este procesul prin care organismul se debarasează de substanțele nefolositoare și dăunătoare rezultate din metabolism.

Excreția se realizează prin intermediul mai multor organe și sisteme, cum ar fi rinichii, pielea, plămânii, tractul digestiv și organele genitale feminine.

Homeostazia este procesul prin care organismul menține un echilibru constant al mediului intern și compoziției lichidelor celulare.

Rinichii joacă un rol esențial în menținerea compoziției chimice a lichidelor din organism, echilibrul hidric și hidroelectrolitic.

Alimentația, exercițiile fizice, vârsta și factorii psihologici pot influența satisfacerea nevoii de eliminare.

Normele sociale, educația și cultura pot influența modul în care o persoană gestionează și comunică nevoia de a elimina.

Pentru a fi independent în satisfacerea nevoii de eliminare, este important să existe controlul sfincterian, care se dezvoltă la copii în jurul vârstei de 2-3 ani.

Urina este un produs de excreție al rinichilor, care elimină substanțele inutile din organism.

Eliminarea urinei cu durere şi mare greutate.

Prezenţa sângelui în urină.

Incapacitatea vezicii urinare de a-și evacua conţinutul.

Inflamații acute ale uretrei, stricturi uretrale (îngustări), hipertrofie de prostată (mărirea prostatei).

Stricturi cicatriceale, calculi în uretră, paralizii ale vezicii urinare sau a sfincterelor, meningită, encefalită, septicemie.

Glob vezical (o umflătură în zona vezicii), micțiuni absente sau rare, urinare prin „prea plin” (mici cantități de urină).

Verificarea prezenței globului vesical, aplicarea căldurii pe abdomen, sondaj vezical.

Asigurarea echilibrului hidroelectrolitic și acido-bazic, prevenirea complicațiilor respiratorii și urinare.

Procesul prin care organismul elimină substanțele reziduale din metabolismul proteinelor, substanțe inutile și toxice.

Cantitatea de urină eliminată în 24 de ore.

Actul fiziologic, conștient de eliminare a urinei din vezica urinară.

Scăderea cantității de urină eliminată sub 500 ml / 24 ore.

Cantitatea de urină eliminată este mai mare de 2 litri / 24 ore.

Absența completă a urinei.

Resturile alimentare nedigerate eliminate prin actul defecației.

Fenomen fiziologic prin care organismul elimină căldura și substanțe prin glandele sudoripare.

Pierderea involuntară și inconștientă a urinei, apărând în leziuni medulare, afecțiuni neurologice, sfârșitul crizei de epilepsie, traumatisme.

Pierderi involuntare de materii fecale, apărând în leziuni medulare sau afecțiuni neurologice.

Emise pe parcursul nopții, mai ales la copii.

Peste 3-6 scaune pe zi, frecvent întâlnite în enterite, iar în cazuri severe, poate ajunge la 80-100 scaune pe zi, cum ar fi în holeră.

Consistența scaunelor variază de la moale la apoasă, cu o cantitate crescută în diareele gastrogene.

Scaune rare, cu o frecvență mai mică de o dată la 2-4 zile, uneori chiar mai rar, cu un ritm regulat.

Scaune cu un aspect neobișnuit, însoțite de mucus, puroi sau sânge, care pot indica afecțiuni precum colite, cancer rectal.

Eliminarea sputei din căile respiratorii.

Reprezintă totalitatea substanțelor ce se expulzează din căile respiratorii prin tuse.

Hemoptoică (sânge roșu), ruginie, brună, galben-verzuie, alb lăptoasă.

Fetid (miros urât) în cazuri de tuberculoză sau dilatație bronșică.

Spumoasă, aerată, vâscoasă, gelatinoasă.

Sudoarea este produsă de glandele sudoripare sub controlul sistemului nervas vegetativ.

50-100 ml/24 ore - bronșite, pneumonii, tuberculoză; până la 1000 ml în bronșiectazii, caverne tuberculoase.

Eliminarea unei cantități masive de puroi.

Evacuarea pe gură a conţinutului stomacal.

Orice cauză care generează evacuarea conținutului stomacal.

Sindromul HIC (hiperemesis gravidarum): greață și vărsături severe în timpul sarcinii.

Cauze legate de organele digestive, urinare, infecții, tulburări metabolice, hormonale sau substanțe chimice.

Simptom care precede vărsătura.

Asistentele pot ajuta pacienții să-și normalizeze tranzitul intestinal prin metode precum: hidratare, alimentație bogată în fibre, exerciții fizice, laxative, clisme.

Asistentele pot ajuta pacienții să-și normalizeze tranzitul intestinal prin metode precum: alimentație hidrică, dietă, medicamente, endoscopie.