Modificări acido-bazice și funcția glomerulară

Calculul osmolarității urinare se face cu formula: Osm urinară = [(natremie + kaliemie) x 2] + ureea urinară.

O tulburare a echilibrului acido-bazic a organismului, caracterizată printr-un pH al sângelui scăzut (sub 7,35), cauzată de acumularea de aciditate.

Eliminarea excesivă de sodiu (Na) în urină.

O tulburare a echilibrului acido-bazic a organismului, caracterizată printr-un pH al sângelui crescut (peste 7,45), cauzată de o scădere a acidității.

Eliminarea excesivă de potasiu (K) în urină.

Tip de acidoză cauzat de o acumulare de acizi în organism, de obicei din cauza unor probleme cu metabolismul.

Raportul Na/K urinar >1 apare în insuficiența renală organică.

Tip de acidoză cauzat de o acumulare de dioxid de carbon (CO2) în sânge, din cauza problemelor respiratorii.

Ureea urinară scade în malnutriție și insuficiența renală avansată.

Tip de acidoză cauzat de combinația dintre acidoză metabolică și respiratorie.

Creatinina urinară scade în insuficiența renală cronică.

Tip de alcaloză cauzat de o pierdere de acizi din organism, de obicei din cauza unor probleme cu metabolismul.

Tip de alcaloză cauzat de o scădere anormală a dioxidului de carbon (CO2) din sânge, din cauza hiperventilației.

Metoda de explorare de tip morfologic, neinvazivă a aparatului renal. Permite aprecierea parenchimului renal, a bazinetului, a regiunii perirenale (colecții) și a vascularizației renale.

Examinare obligatorie la pacienții cu boli renale. Permite explorarea anatomiei (conturul, forma, numărul rinichilor, parenchimul renal) și a funcției aparatului renal.

Tip de alcaloză cauzat de combinația dintre alcaloză metabolică și respiratorie.

Imagistica prin Rezonanţă magnetică (IRM) este o procedură medicală non-invazivă ce folosește câmpuri magnetice și unde radio pentru a crea imagini detaliate ale organelor interne. Este recomandată pentru pacienţii cu contraindicaţii la tomografia computerizată, cei cu transplant renal, cu tumori renale pentru a vizualiza eventuala invazie tumorală în venele renale.

Angio-CT și angio-RM sunt investigații neinvazive ce utilizează raze X sau câmpuri magnetice pentru a vizualiza vasele de sânge. Sunt indicate pentru pacienții cu stenoză de arteră renală, o îngustare a arterei care irigă rinichiul, ce poate duce la hipertensiune arterială.

Nefrograma izotopică este o explorare radioizotopică ce utilizează substanțe radioactive pentru a evalua funcția renală. Este indicată pentru pacienții cu suspiciune de hipertensiune arterială renovasculară, evaluarea funcției renale și supravegherea transplantaților.

Scintigrafia renală cu Tc99m este o procedură radioizotopică care utilizează un izotop radioactiv pentru a evalua dimensiunea, locația și conturul rinichilor.

Punctia biopsie renală este o procedură invazivă care presupune extragerea unei mici probe de țesut renal pentru examinare la microscop. Este indicată pentru stabilirea diagnosticului, evaluarea prognosticului, aprecierea conduitei terapeutice și monitorizarea evoluției bolii. Este recomandată pentru pacienți cu sindrom nefrotic, unele forme de glomerulonefrite, boli de sistem, unele tipuri de insuficiență renală acută și modificări urinare asimptomatice.

Sindromul nefrotic este o afecțiune caracterizată prin proteinurie semnificativă, hipoalbuminemie, edem și hiperlipidemie. Cauzele pot fi secundare infecțiilor, toxice, medicamentelor, neoplaziilor, bolilor metabolice, bolilor sistemice și bolilor genetice.

Permeabilitatea crescută a membranei glomerulare pentru proteine poate fi cauzată de diverse mecanisme, cum ar fi leziunile glomerulare. Aceasta duce la apariția proteinuriei, fie selective, fie neselective, în funcție de mărimea leziunilor.

Scăderea proteinemiei, în special a albuminemiei, determină scăderea presiunii coloidosmotice. Aceasta, la rândul ei, reduce reabsorbția lichidului interstițial la extremitatea venoasă a capilarelor, rezultând în edem. Hipovolemia stimulă mecanismele de reabsorbție a sodiului și a apei la nivelul tubilor renali.

Scăderea presiunii în arteriola aferentă glomerulară duce la activarea sistemului renină-angiotensină. Aceasta stimulează reabsorbția de sodiu în tubul contort distal, rezultând retenție de sodiu și edeme.

Scăderea presiunii coloidosmotice din cauza hipoalbuminemiei stimulează ficatul să producă mai multe proteine, inclusiv albumină și LDL colesterol.

Creșterea producției de lipoproteine cu densitate scăzută (LDL) contribuie la acumularea de lipide în vasele de sânge, favorizând ateroscleroza.

Pierderea de antitrombină III, proteinelor C și S, și creșterea fibrinogenului duc la hipercoagulabilitate, crescând riscul de tromboze.

Scăderea concentrației de imunoglobuline scade capacitatea organismului de a lupta împotriva infecțiilor.

Pierderea de transferină prin urină duce la o anemie hipocromă, microcitară, care nu răspunde la tratamentul cu fier.

Debutul sindromului nefrotic poate fi brusc, cu febră, edeme palpebrale matinale, edeme neexplicate sau tromboze venoase.

Edemul renal se caracterizează prin: culoare albă, consistență moale, apariție inițială în zone cu țesut conjunctiv lax, extensie la membrele inferioare și abdomen, și poate ajunge la anasarcă (edeme generalizate).

Sindromul nefrotic (SN) se caracterizează prin pierderea masivă de proteine prin urină, edeme, hipoalbuminemie și hiperlipidemie.