Metoda Biografică în Cercetare

Acțiunile umane, individuale sau colective, care stau la baza dezvoltării caracterului și voinței indivizilor și națiunilor.

Forțe biologice innăscute care motivează comportamentele umane, cum ar fi instinctul de luptă, de reproducere sau de curiozitate.

Studiul influențelor psihologice reciproce dintre oameni, analizând modelele de gândire și interacțiuni sociale.

O etapă în dezvoltarea psihologiei sociale, caracterizată de abordări empirice și utilizarea statisticii.

Studiul dinamicii grupurilor, atracției interpersonale și influenței asupra comportamentului.

O etapă în dezvoltarea psihologiei sociale, caracterizată de un accent pe autoritate, acțiune și interacțiune.

Un model de studiere a opiniei publice, bazat pe sondaje.

O perspectivă care consideră că societatea modernă este bolnavă din cauza impulsurilor negative care predomină asupra celor pozitive.

Studiul comportamentului uman în contextul relațiilor economice, inclusiv particularitățile psihice ale individului implicat în activități economice, precum vânzarea și cumpărarea.

Un domeniu al psihologiei care se concentrează pe comunicarea dintre indivizi în diverse medii, cum ar fi grupuri, școli, familii sau online. Investighează, de asemenea, tehnicile de culegere și transmitere a informațiilor, influența socială și relația dintre comunicare și performanță.

O știință interdisciplinară care explorează mecanismele neurocibernetice care stau la baza diferitelor procese psihice. Folosește modele de tipul sistemului infinit pentru o prezentare cibernetică și explică procesele cognitive bazându-se pe funcționalitatea mecanismelor cognitive.

Studiul particularităților psihologice distinctive ale popoarelor și națiunilor, inclusiv modul în care acestea se percep pe ele însele și pe alte popoare, contribuind la politica de apropiere și consolidarea prieteniei între ele.

O metodă care implică studiul unui sistem prin intermediul unor programe specifice, rulate pe calculator. Un program validat, care funcționează corect și generează rezultatul așteptat, poate fi considerat o teorie explicativă a sistemului real.

O aplicație a modelării computerizate care se utilizează pe scară largă în psihologie, în special pentru studiul proceselor și structurilor cognitive. Această metodă a transformat psihologia într-o „știință tare” prin rigoare, simbolizare, formalizare și operaționalizare.

Un procedeu prin care se oferă o explicație logică sau moral acceptabilă pentru o acțiune, idee sau atitudine, chiar dacă motivele reale sunt ascunse sau neacceptate.

Procesul de eliminare din conștiință a unor fenomene neplăcute.

Un impuls reprimat este direcționat către o formă acceptată social.

Refuzul de a accepta realități neplăcute.

Ascunderea în inconștient a unei amintiri, făcând-o imposibil de reactualizat.

Etapa de dezvoltare a psihicului 20-25 de ani.

Etapa de dezvoltare a psihicului 25-65 de ani.

Etapa de dezvoltare a psihicului după 65 de ani.

O teorie care explică comportamentul agresiv ca rezultat al frustrării. Frustrările pot fi orice situație sau obstacol care ne împiedică să obținem ceea ce dorim.

Această teorie propune că învățăm comportamente noi prin observarea și imitarea altora.

Propune că oamenii sunt motivați să-și mențină o coerență internă între credințele și comportamentul lor. Când aceștia sunt în disonanță, simt disconfort și încearcă să îl reducă.

Această teorie explorează cum oamenii se compară cu ceilalți pentru a-și evalua propriile abilități, opinii și valori.

O ramură a psihologiei sociale care se concentrează pe diferențe culturale și modul în care ele influențează comportamentul și gândirea.

Un concept care se referă la studiul vieții de zi cu zi, inclusiv aspectele relaționale, sociale și emoționale.

Un concept care explorează modul în care indivizii își construiesc identitatea bazată pe apartenența la grupuri.

Un concept care se referă la comportamentul care are ca scop să ajute pe ceilalți, indiferent dacă există un beneficiu personal.

O tehnică de cercetare care implică observarea sistematică a comportamentului într-un mediu natural, fără intervenția cercetătorului.

O tehnică de cercetare care presupune o conversație structurată cu un individ pentru a obține informații despre gândurile, sentimentele și experiențele sale.

Un instrument de cercetare care măsoară caracteristicile psihice ale unui individ, folosind o serie de sarcini și întrebări standardizate.

O tehnică de cercetare în care cercetătorul manipulează în mod controlat o variabilă independentă pentru a observa impactul acesteia asupra unei variabile dependente.

Accept să mă cunosc mai bine și să apreciez cine sunt.

Evaluarea nivelului de satisfacție cu corpul meu, inclusiv sănătatea și îngrijirea lui.

Analiza stărilor emoționale, inclusiv identificarea emoțiilor predominante și a modului în care le gestionez.

Evaluarea gândirii și a percepției propriei persoane, Inclusiv conștientizarea propriilor abilități și valori.

O metodă de cercetare care implică observarea directă și înregistrarea comportamentului, atitudinilor și emoțiilor oamenilor într-un anumit context.

O metodă de colectare a datelor prin întrebări adresate unui grup de persoane, cu scopul de a obține informații despre opiniile, atitudinile și comportamentele lor.

O metodă prin care participanții sunt rugați să descrie o anumită situație, eveniment sau experiență, oferind informații despre gândurile, sentimentele și comportamentele lor.

O metodă care implică analizarea produselor activității unei persoane, cum ar fi lucrări de artă, texte scrise, muzică, etc. pentru a înțelege mai bine gândurile, abilitățile și caracteristicile sale.

O metodă complexă care implică analizarea evenimentelor din viața unei persoane, de la copilărie până în prezent, pentru a înțelege evoluția sa personală și socială.

O metodă modernă care utilizează modele software pentru a simula procesele psihice și a studia comportamentul uman.

O metodă de cercetare care implică analiza datelor colectate dintr-un anumit grup de persoane, cu scopul de a verifica ipotezele și a trage concluzii generale.

O metodă care presupune evaluarea modului în care un comportament, o abilitate sau o trăsătură se modifică în timp, în funcție de anumite intervenții sau de alte variabile.