Gândirea ca proces cognitiv

Gândirea este un proces complex, intern, care implică judecăți, raționamente și operații cognitive pentru a realiza o procesare profundă a realității.

Gândirea poate fi privită ca un proces ascendent (inductiv) care pleacă de la fapte concrete și ajunge la generalizări, sau descendent (deductiv) care pornește de la principii generale și ajunge la concluzii specifice.

Gândirea foloseste atât date din experiența senzorială, cât și cunoștințe preexistente din memorie.

Gândirea se desfășoară pe axa timpului, analizând trecutul, interpretând prezentul și anticipând viitorul.

Însușirile esențiale ale gândirii sunt interne și nu pot fi observate direct.

Gândirea utilizează limbajul pentru a formula și a explica ideile, fie în forma sa cotidiană, fie în forma sa formală de specialitate.

Gândirea se bazează pe informații din experiența senzorială și din memorie, iar procesul de gândire este influențat de nivelul nostru de cunoaștere.

Gândirea este o manipulare a informațiilor și cunoștințelor din memorie, ajutându-ne să înțelegem o situație și să generăm idei noi.

Înainte de a încerca să rezolvi o problemă, asigurați-vă că ați înțeles-o complet. Revizuiri minunțate de informații vă vor ajuta să vă bazați pe soluții care să răspundă exact problemei identificate.

Nu vă bazați pe memoria vagă. Verificați sursele pentru a vă asigura că datele pe care le utilizați sunt corecte. O bază de date inexactă vă va duce la concluzii false.

Nu complicați lucrurile înainte de a încerca soluții simple. Dacă cele mai simple soluții nu rezolvă problema, treceți la abordări mai complicate.

Rezolvarea problemelor poate fi frustrantă. Este firesc să întâmpinați obstacole, dar nu vă lăsați descurajat. Perseverența este cheia succesului.

Fiți flexibili și deschiși la schimbarea abordărilor. Nu vă blocați într-o singură soluție. Uitați-vă la problemă din perspective diverse!

Procesul prin care informațiile sunt prelucrate și procesate pentru a fi înțelese.

Înțelegerea este un rezultat al acumulării graduale de informații, pe o perioadă mai lungă, uneori ani de zile.

Înțelegerea este rezultatul aplicării unor modele explicative preexistente asupra realității.

Conceptele și noțiunile există psihologic atunci când înțelegem semnificația lor.

Mecanismul prin care ne conectam cunoștințele anterioare cu situațiile prezente, pentru a le înțelege.

Situațiile problematice declanșează tensiune și curiozitate, motivând ne dorim să le înțelegem.

Când cunoștințele anterioare sunt suficiente pentru a înțelege o situație.

Când cunoștințele noastre sunt parțiale și nu sunt suficiente pentru a înțelege o situație.

Când lipsesc complet cunoștințele necesare pentru a înțelege o situație.

Sisteme care ne ajută să punem în legatură cunoștințele din memorie cu situațiile actuale.

Asocierea bazată pe similarități între elemente.

Asocierea bazată pe diferențe între elemente.

Asocierea bazată pe relația spațială sau temporală dintre elemente.

Asocierea se poate extinde în lanțuri complexe, activând secvențe de cunoștințe și scheme de acțiune.

Înțelegerea unui lucru nou prin compararea cu ceva deja cunoscut.

Gândirea are un caracter mijlocit, deoarece se bazează - pentru a ajunge la o concluzie - pe informații prelucrate prin intermediul simțurilor și pe cunoștințele stocate în memorie. Limbajul joacă un rol crucial în a ne ajuta să organizăm și să procesăm aceste informații.

Procesul de gândire este influențat de două tipuri principale de procesare: directă (ascendentă) sau indirectă (descendentă). Procesarea directă se bazează pe date empirice, pe ceea ce observăm sau experimentăm, în timp ce procesarea indirectă ne ghidează gândirea prin reguli și experiențe anterioare.

Gândirea este un proces abstract, deoarece are loc în mintea noastră, independent de realitatea imediată. De asemenea, este formal, deoarece se bazează pe reguli și norme logice, similar cu o demonstrație matematică.

Gândirea are un caracter finalist, deoarece este orientată către atingerea unui scop specific. Acest scop poate fi rezolvarea unei probleme, luarea unei decizii sau pur și simplu înțelegerea unei situații.

Gândirea implică un sistem complex de operații, care sunt instrumente mentale - ca niște unelte - pe care le folosim pentru a gândi. Aceste operații sunt dobândite și perfecționate pe parcursul vieții, prin învățare și exercițiu.

Analiza este o operație mentală prin care descompunem un obiect sau concept în părțile sale constitutive pentru a le înțelege mai bine. Sinteza, pe de altă parte, este operația de recompunere a obiectului, reconstruind o imagine completă a lui din părțile analizate anterior.

Comparația este o operație prin care stabilim asemănări și deosebiri între două sau mai multe elemente pe baza unui criteriu comun. Este o metodă esențială în gândire, permițându-ne să clasificăm și să înțelegem mai bine realitatea.

Abstractizarea și generalizarea sunt operații complexe care permit extragerea unor caracteristici esențiale comune dintr-o clasă largă de elemente, ignorând variabilele non-esențiale. Abstractizarea ne permite să concentrăm atenția asupra a ceea ce este relevant, iar generalizarea ne ajută să extindem această înțelegere la un grup mai larg.

Inducția este un proces logic prin care ajungem de la observații particulare la o concluzie generală, în timp ce deducția este un proces logic invers: pornind de la o regulă generală, deducem o concluzie specifică. Inducția ne ajută să identificăm tipare, iar deducția ne permite sa aplicăm regulile învățate în situații noi.

Noțiunea (sau conceptul) este o unitate de informație fundamentală în gândire, care este construită mental și atașată unui cuvânt. Noțiunile ne ajută să organizăm și să înțelegem lumea din jur.

Categorizarea este tendința de a grupa elemente cu trăsături similare într-o anumită categorie. Această tendință este evidentă în procesul nostru de învățare și organizare a lumii din jur. Prototipul este un element reprezentativ pentru o categorie, care reprezintă o înțelegere empirică a trăsăturilor comune într-o categorie.

Conceptele empirice sunt formate în mod spontan, din experiența personală, și includ adesea trăsături particulare, neesențiale. Ele sunt caracterizate de limbajul cotidian și de o natură afectivă, probabilistă. Conceptele științifice, pe de altă parte, sunt formate sistematic, integrează trăsături esențiale valabile universal și sunt bazate pe reguli, principii și legi. Aceste concepte sunt definite cu precizie și se bazează pe un limbaj științific.

Înțelegerea și rezolvarea de probleme sunt două procese inseparabile ale gândirii. Înțelegerea ne ajută să interpretăm o situație și să identificăm problemele, iar rezolvarea problemelor ne conduce la o nouă înțelegere a situației. Aceste două procese se completează reciproc, având un caracter integrat, circular.

Gândirea este o abilitate esențială în procesul de învățare. Prin gândire, analizăm informații, formăm concluzii, rezolvăm probleme și creăm noi cunoștințe. Înțelegerea gândirii și a operațiilor sale ne ajută sa învățăm mai eficient, sa ne dezvoltăm abilitățile cognitive și sa ne îmbunătățim performanțele.