Fiziologie: Micțiune, contracție musculară, rinichi

Membrana celulară - Sinteze fiziologice

• Fosfolipidele formează matricea fosfolipidică a membranei celulare, cu două straturi monomoleculare, fiecare cu o extremitate hidrofilă şi una hidrofobă.
• Matricea fosfolipidică asigură permeabilitatea selectivă a membranei. Permite trecerea moleculelor mici, liposolubile şi nepolare (gaze respiratorii, acizi graşi, glicerol, hormoni steroizi, uree, etanol), dar este impermeabilă pentru molecule mari (glucoză, aminoacizi) şi pentru molecule mici polare (ioni). Este parţial permeabilă pentru apă.
• Fosfolipidele membranare servesc ca sursă de mesageri intracelulari (de ex., fosfatidilinozitol 4,5-bifosfat, IP3, DAG) şi extracelulari (acid arahidonic, prostaglandine, tromboxani).

Proteinele membranare

• Proteinele periferice sunt slab ancorate în matricea fosfolipidică şi au o mobilitate mare. Unul dintre rolurile lor principale este rolul de enzime (exemplu: acetilcolinesteraza, adenilatciclaza). Ele stabilesc contacte externe cu componentele matricei extracelulare și interne cu citoscheletul celular., participând în mişcările celulare
• Proteinele integrale traversează întreg stratul fosfolipidic şi sunt ancorate puternic. Rolul lor include: proteine canal (pentru ioni şi apă), proteine transportoare, proteine receptori, proteine de ataşare și recunoaştere intercelulară.

Transportul pasiv

• Transportul pasiv este spontan şi nu consumă energie (ATP). Se desfăşoară în sensul reducerii gradienţilor: electrochimic, de presiune osmotică și hidrostatică. Mecanisme: difuziunea, osmoza şi filtrarea.

Canale ionice voltaj-dependente

• Aceste canale sunt importante pentru transmiterea impulsurilor nervoase şi a contracţiilor musculare. Canaele rapide de sodiu, potasiu şi calciu au roluri critice în aceste procese.

Canale Operate de Liganzi

• Sunt localizate în membrana postsinaptică, iar substanţele mediate chimice sunt liganzii.

Transportul activ

• Transportul activ implică consum de energie (ATP) şi se desfăşoară împotriva gradientului electrochimic. Aceste mecanisme sunt foarte importante pentru menţinerea concentraţiilor ionilor în interiorul şi în exteriorul celulei, precum și pentru transportarea de molecule mari.
• Sunt clasificate în două tipuri: transport activ primar şi transport activ secundar.

Receptorii membranari

• Sunt proteine transmembranare cu rol crucial în semnalizarea celulară.
• Tipuri: receptori proteina-canal, receptori cuplați cu proteine G, receptori catalitici.
• Funcționează prin legarea cu un ligand (mesager primar), declanșând o cascadă de semnale intracelulare (mesageri secundari).

Interacţiunea ligand-receptor

• Proces fizico-chimic în care un ligand (ex. hormon, neurotransmițător) se leagă de un receptor specific de pe membrana celulară.
• Rezultă o modificare a configurației receptorului şi declanşează un răspuns intracelular, cum ar fi activarea unor enzime sau canale ionice.
• Tipuri: agoniste, agoniste parțiale, antagoniste.

Sisteme generale de semnalizare membranară

• Sisteme complexe de proteine membranare şi intracelulare care transformă semnalele purtate de mesageri primari în răspunsuri celulare specifice.
• Tipuri: sistemul adenilatciclază, sistemul guanilatciclază, sistemul derivaţilor de fosfatidilinozitol, sistemului Ca2+ - calmodulină.

Reglarea umorală a funcțiilor organismului

• Sistem de coordonare a proceselor fiziologice și biochimice prin fluidele organismului (sânge, limfă, lichid interstițial) prin acțiunile unor substanțe biologic active: metaboliți, hormoni, parahormoni, ioni.
• Reglarea funcțiilor organismului are loc prin mecanisme de feed-back negativ şi feed-back pozitiv, precum şi sub influenţa unor stimuli nervoşi şi a unor factori de mediu.
• Componentele unui mecanism de reglare includ receptor, centrul de integrare sau reglare şi efector.

Reglarea nervoasă a funcțiilor organismului

• Sistem de comandă care controlează funcţiile organismului somatic şi vegetativ.
• Este rapid şi are mare fineţe.
• Se bazează pe un arc reflex format din: receptor, cale aferentă, centru nervos, cale eferentă și efector

Arcul reflex vegetativ simpatic/parasimpatic

• Arcurile reflexe vegetativ simpatic şi parasimpatic sunt adaptate pentru diferite roluri în corpul, funcții, şi reacții.

Potențialul de repaus neuronal

• Diferenţă de potenţial electric dintre interiorul şi exteriorul unei celule nervoase în stare de repaus. Valoarea tipică este de -70mV.
• Este menţinut de difuziunea ionilor şi de activitatea pompei Na+/K+.

Potențialul de acțiune neuronal

• Modificarea rapidă şi reversibilă a diferenţei de potenţial transmembranar în răspuns la un stimul.
• Se caracterizează prin faze de depolarizare şi repolarizare.

Perioadele excitabilităţii neuronale (Refractaritate absolută, relativă, normală)

• Perioade de timp după un potențial de acțiune în timpul cărora excitația ulterioară este imposibilă sau mai dificilă de generat.

Conducerea excitației prin fibrele nervoase amielinice

• Depolarizarea se generează în orice punct al membranei, se propagă pas cu pas şi este lentă.

Conducerea excitației prin fibrele nervoase mielinice

• Depolarizarea sare de la un nod Ranvier la altul (saltatorie), este rapidă.

Sinapsa

• Zonă de comunicare între două celule.
• În sinapsele chimice neurotransmiţătorii transferă impulsul de la o celulă la alta.
• Componentele sinapsei chimice: membrana presinaptică, fanta sinaptică și membrana postsinaptică.

Transmiterea sinaptică

• Procesul de comunicare între celule prin intermediul neurotransmițătorilor. Include: invazia neuronului presinaptic, eliberarea neurotransmițătorilor, activarea receptorilor postsinaptici.

Volemia

• Volumul total de sânge din organism.

Eritropoieza

• Procesul de formare a eritrocitelor (globulele roşii).
• Este reglată de eritropoietină, un hormon care se produce în rinichi.
• Se produce la nivelul măduvei osoase.

Substanţele necesare eritropoiezei

• fierul, vitamina B12 şi acidul folic sunt importante pentru producerea hemoglobinei şi a eritrocitelor.

Trombopoieza

• Procesul de formare a trombocitelor (trombocitele).

Hemostaza

• Procesul care opreşte pierderea de sânge din vasele lezate. Are două etape:
• Hemostază primară
• Hemostază secundară

Factorii plasmatici ai coagulării

• Substanţe din plasmă care participă la cascada coagulării, transformând fibrinogenul în fibrină.

Fibrină

• Componenta principală a cheagului de sânge. Este formată prin polimerizarea monomerilor de fibrină (produs de proteoliză a fibrinogenului).

Fibrinoliza

• Procesul prin care se dizolvă cheagul de fibrină dup injectare, produsă de plasmină.

Vascularizarea renală

• Rinichii au un flux sanguin mare pentru a permite filtrarea glomerulară.

Nefroni

• Unități funcționale ale rinichiului. Sunt de două tipuri:
• corticali
• juxtamedulari.

Gradientul osmotici cortico-papilar

• Rezultă din mecanismul multiplicator contracurent al ansei Henle; el determină exreţia urinei concentrate sau diluate şi are foarte mult de-a face cu echilibrul hidroelectrolitic al organismului.

Mecanismul multiplicator contracurent

• Mecanism care utilizează fluxuri paralele, dar cu sensuri opuse a două sisteme de capilare (vasa recta şi tubii colectori), pentru a crea un gradient de presiune osmotică în medulară.

Tubul contort proximal (TCP)

• Prim segment al tubilor renali care reabsoarbe cantități mari de apă, ionitri, aminoacizi și glucoză, etc.

Reabsorbția apei, sodiului și a altor ioni în TCP

• reabsorbție obligatorie. Această reabsorbție nu necesită ADH.

Amoniogeneza

• Procesul de formare a amoniacului în rinichi, care este folosit pentru a exreta ionii de hidrogen (H+) din organism.

Reglarea nervoasă a activitații renale

• Sistem nervos vegetativ (simpatic şi parasimpatic). Factorii care stimulează sistemul nervos vegetativ în activitatea renală includ: volumul sanguin, presiunea arterială, concentraţia de sodiu în sânge.

Rolul aldosteronului

• Rol în reglarea activității renale prin economisirea Na+ și eliminarea K+, activitatea sa este influenţată de SRAA.

Rolul ADH

• Rol în reglarea activități renale prin reabsorbția apei.

Rolul hormonului natriuretic atrial (ANP)

• Rol în reglarea activității renale prin excreţia de Na+.

Transportul urinei de la rinichi la vezica urinară

• Este un proces continuu.

Funcția de acumulare și contenție a vezicii urinare

• Capacitatea vezicii urinare de a stoca urină până la un volum critic.

Deglutiţia

• Procesul prin care bolul alimentar este transportat de la cavitatea bucală la stomac şi este compus din trei faze: bucală, faringiană și esofagiană.

Activitatea contractilă asociată funcției de amestec în stomac

• Act care asigură amestecarea chimului alimentar cu sucul gastric.

Mișcări peristaltice evacuatorii (propulsive) în stomac

• Act de propulsie a conţinutului alimentar în duoden.

Funcția motorie a intestinului gros

• Funcție care permite depozitarea temporară a alimentelor, absorbția apei și formarea materiilor fecale, etc.

Defecaţia

• Evacuarea conţinutului rectal.

Mecanismele absorbţiei intestinale

• Transport pasiv şi transport activ.

Digestia glucidelor

• Proces prin care polizaharidele sunt hidrolizate până la monozaharide, care apoi sunt absorbiţi.

Digestia proteinelor

• Proces prin care proteinele sunt hidrolizate până la aminoacizi, care apoi sunt absorbiţi.

Digestia lipidelor

• Proces prin care lipidele sunt emulsionate, apoi hidrolizate și apoi absorbiţi.

Absorbția glucidelor

• Mecanisme de absorbţie prin transport activ şi transport pasiv.

Test despre rolul controlului cortical în micțiune, inițierea reflexului de micțiune și rolul rinichiului în reglarea echilibrului fosfo-calcic. Include, de asemenea, întrebări despre acțiunea eritropoietinei și influența sodiului asupra secreției de renină.