Examenul Urinii - Analize și Interpretări

Examenul Urinii

• Urina este un produs biologic complex care reflectă starea funcțională a rinichilor și căilor excretoare.
• Analiza urinii se poate face sumar, fracționat sau din 24 de ore.
• Recoltarea urinii se face de dimineață, din mijlocul jetului, după o toaletă minuțioasă, pentru a evita contaminarea.
• Bolnavii necooperanți și comatoși au nevoie de sondaj vezical pentru recoltarea urinii.

Examen Macroscopic

• Cantitatea (volumul urinar):
  • Diureza normală: 1500 ml/24 ore.
  • Poliurie: peste 2000 ml/24 ore.
  • Oligurie: sub 500 ml/24 ore.
  • Anurie: sub 100 ml/24 ore.
  • Debitul urinar minim obligatoriu: 500 ml/24h.
• Aspectul urinii:
  • Limpede, galben pal până la galben roșiatic.
  • Culoarea se datorează urocromului, un pigment urinar derivat din hemoglobină.
  • Urina poate deveni tulbure datorită precipitațiilor de cristale sau săruri amorfe.
  • Culoarea poate fi modificată de medicamente (piramidon, fenolftaleină) sau de prezența sângelui (mioglobină, hemoglobină).
  • În icterul mecanic, urina are aspect de bere neagră datorită pigmenților biliari.
  • În porfirii, urina este închisă la culoare, brună sau chiar neagră datorită expunerii la lumină.
  • Urina tulbure (ca zeama de varză) indică bacteriurie sau piurie.
  • În glomerulonefrita acută, urina are aspect de bulion de carne.
  • În sindroamele nefrotice, urina devine laptoasă.
• Mirosul urinii:
  • Normal: fad, caracteristic de „migdale amare”.
  • În diabet: miros de mere acre.
  • În infecții cu bacterii care hidrolizează ureea: miros amoniacal.
  • În infecții cu floră anaerobă: miros putrid.
  • Ingestia unor alimente (usturoi, hrean, sparanghel) poate produce un miros neplăcut.

Examen Fizico-Chimic al Urinii

• pH-ul urinar:
  • Normal: 5-6 (limitele: 4,5-8).
  • Depinde de regimul alimentar (acidă în regim carnat, alcalină în regim vegetarian).
  • Urini acide apar în stări febrile, acidoză diabetică, insuficiență renală.
  • Urini alcaline apar în infecții ale tractului urinar, terapie cu antiacide sau după vărsături abundente.
• Densitatea urinii:
  • Normală: 1015-1025 (limitele: 1001-1035).
  • Este mai mare în diabetul zaharat și mai mică în diabetul insipid.
• Proteinuria:
  • Există cantități mici de proteine fiziologic (25-100 mg/24 ore).
  • Patologică dacă depășește 0,15-0,20g/24h.
  • Metode de identificare: coagulare la căldură, proba Esbach, proba cu acid azotic, proba cu acid tricloracetic.
  • Metode cantitative: dozarea proteinelor urinare din urina de 24 de ore.
• Ureea urinară:
  • Variabilă în funcție de aportul proteic, catabolismul endogen, diureză.
  • La adulți: 10-40g/24h.
  • Scăzută în insuficiența renală.
• Acidul uric:
  • Eliminare normală: 500-800mg/24h.
  • Raportul acid uric/uree: ¼ sau 0,25.
  • Creșterea raportului indică hiperproducție de nucleoproteine sau funcție hepatică deficitară.
  • Scăderea raportului indică retenție.
• Creatinina:
  • Determinare în cadrul clearance-ului de creatinină (VN: peste 100ml/min).
  • Clearance-ul evaluează capacitatea rinichilor de a epura plasma de substanțe.
  • Eliminare normală: 1000-1800mg/zi.
• Glicozuria:
  • Prezența glucidelor (glucoză, lactoză, fructoză, galactoză, pentoze) în urină.
  • Normal: 0,5-1,1g/24 de ore substanțe reducătoare.
  • Determinare: metoda Nylander.
  • Apare în diabet zaharat la o glicemie de peste 180 mg%.
• Lipiduria:
  • Normală: sub 0,01g/24h.
  • Include grăsimi neutre, acizi grași și colesterol.
  • Masivă în sindromul nefrotic, duce la apariția de cilindri grași și a corpilor ovali.
• Puroiul:
  • Evidentierea se face cu proba Donne.
• Urobilinogenuria:
  • Urobilinogenul, stercobilinogenul, urobilina și stercobilina sunt derivați halogenați ai bilirubinei.
  • Formarea urobilinogenului are loc în intestin.
  • Eliminare normală: 2-4mg/dl.
  • Determinare: proba Erlich.
  • Valori crescute apar în anemii hemolitice și boli hepatocelulare.
  • Valori scăzute sau absente apar în obstrucții biliare sau după tratament cu antibiotice.

Examen Microscopic

• Sedimentul urinar:
  • Include elemente celulare: hematii, leucocite, celule epiteliale, cilindri, cristale.
  • Se analizează cu microscopul optic convențional, cu contrast de fază, cu lumină polarizată sau cu fluorescență.
  • Studiul sedimentului urinar oferă elemente de diagnostic și de supraveghere în nefropatii.
  • Se analizează cel puțin 10 câmpuri microscopice.
  • Aprecierea cantitativă se face cu ajutorul tehnicii Addis- Hamburger.
• Hematiile:
  • Normal: 1-5 elemente/câmp microscopic, 1000 elemente/minut (A-H).
  • Hematiile de origine renală sunt decolorate, deformate, cu conturul şters.
  • Prezența cilindrilor hematici confirmă originea renală a hematiilor.
• Leucocitele:
  • Normal: 3-5 elemente/câmp, 2000 elemente/minut.
  • Formează grămezi amorfe sau cilindrii leucocitari.
  • Prezența în cantitate mare indică piurie.
• Celulele epiteliale:
  • Relativ frecvente, indică descuamări sau inflamații.
  • Epiteliile plate provin din uretră sau căile genitale, cele în formă de „rachetă de tenis” din vezică, iar cele rotunde, ovale sau poligonale din căile urinare superioare.
• Cilindrii urinari:
  • Formații alungite, mulaje ale lumenului tubular distal.
  • Majoritatea sunt hialini, constituiți din uro- mucoid.
  • Cilindrii cu incluzii celulare sau pigmentari sunt mai semnificativi: hematici (leziuni glomerulare), granulari (glomerulonefrite, pielonefrite), epiteliali (insuficiență renală acută), pigmentari (hemoliză, mioglobinurii, hiperbilirubinemii).
• Cristalele:
  • Oxalați, fosfați, carbonați, urați.
  • Prezente în mod normal, patologice când sunt abundente și apar la un subiect cu diureză normală și alimentație echilibrată.

Acest quiz acoperă aspectele esențiale ale examenului urinar, inclusiv metodele de recoltare și analiza macroscopică. Vei învăța despre volumul, aspectul și culoarea urinii, precum și implicațiile clinice ale acestor caracteristici. Testează-ți cunoștințele despre importanța analizei urinii în evaluarea sănătății rinichilor.