Examenul urinar - Analiză detaliată

Examenul urinar

• Urina este un produs complex care oferă informații importante despre starea funcțională a rinichilor și căilor urinare.
• Un examen complet al urinii include etapele: macroscopic, fizico-chimic, microscopic și bacteriologic.

Examen macroscopic

• Cantitatea (volumul urinar): Diureza normală este de aproximativ 1500 ml/24 ore.
  • Poliuria (peste 2000 ml/24 ore), oliguria (sub 500 ml/24 ore) și anurie (sub 100 ml/24 ore) sunt modificări patologice.
  • Un debit urinar minim obligatoriu de 500ml/24h este necesar pentru excreția produșilor metabolici.
• Aspectul urinii: Normală, urina este limpede, galben pal până la galben roșiatic, transparentă și limpede.
  • Culoarea: Se datorează urocromului, pigment urinar derivat din hemoglobină. Pigmenți biliari precum urobilina, uroeritrina și uroporfirina pot influența culoarea.
    • Urina poate deveni tulbure din cauza precipitării cristalelor sau sărurilor amorfe.
    • Medicamentele pot altera culoarea urinii (ex: piramidon, fenolftaleină).
    • Mioglobina sau hemoglobina pot colora urina brun sau roșie.
    • Urobilinogenul sau pigmenții biliari pot oferi aspect de bere neagră în icterele mecanice.
    • Porfirii pot colora urina brună sau chiar neagră, colorarea intensificându-se la expunerea la lumină.
  • Turbidite: Urina tulbure ca zeama de varză poate indica bacteriurie sau piurie. În glomerulonefrita acută, urina este închisă la culoare, similară cu bulionul de carne.
  • Lactescentă: Urina lactescentă este caracteristică sindroamelor nefrotice.
• Mirosul urinii: Are un miros fad, caracteristic de „migdale amare”, datorită unor acizi volatili și a unor substanțe numite uricide.
  • Miros neplăcut: Diabetul (miros de mere acre), infecții urinare (miros amoniacal), infecții cu floră anaerobă (miros putrid).
  • Alimente precum usturoiul, hreanul sau sparanghelul pot modifica mirosul urinii datorită formării mercaptanilor.

Examen fizico-chimic al urinii

• pH-ul urinar: Normal, pH-ul urinar este acid, cuprins între 5-6, cu valori extreme de 4,5-8.
  • Un regim carnat conduce la un pH mai acid, în timp ce un regim vegetarian influențează un pH ușor alcalin.
  • Determinarea pH-ului trebuie făcută din urină proaspătă, deoarece pH-ul poate crește în timp, datorită acțiunii florei microbiene.
  • Urini puternic acide: stări febrile, acidoză diabetică, insuficiență renală.
  • Urini puternic alcaline: infecții ale tractului urinar, terapia cu antiacide sau după vărsături abundente.
• Densitatea urinii: Variază în funcție de starea de hiper- sau deshidratare, regimul alimentar, etc.
  • Normal, densitatea este cuprinsă între 1015-1025, cu limite între 1001-1035.
  • Densitatea este mai mare în diabetul zaharat și mai mică în diabetul insipid.
• Proteinuria: În mod normal, există doar cantități mici de proteine plasmatice sau mucoproteine excretate de celulele tubulare.
  • Fiziologic, proteinuria este de 25-100 mg/24 ore, nedetectabilă prin metode uzuale.
  • Proteinuria patologică: depășește 0,15-0,20g/24h.
  • Metode de identificare: Metoda de coagulare la căldură, proba Esbach, proba cu acid azotic, proba cu acid tricloracetic.
  • Metode cantitative: dozare proteine din urina de 24 ore.
• Ureea urinară: Variabilă în funcție de aportul proteic, catabolismul endogen și diureză. La adulți: 10-40g/24h.
  • În insuficiența renală, eliminarea cataboliților azotați este redusă.
• Acidul uric: Eliminarea este de 500-800mg/24h. Raportul acid uric/uree este egal cu ¼ sau 0,25.
  • Creșterea raportului poate indica hiperproducție de nucleoproteine sau deficit hepatic.
  • Scăderea raportului indică retenție.
• Creatinina: Se determină în contextul clearance-ului de creatinină (VN: peste 100ml/min).
  • Clearance: capacitatea rinichiului de a epura plasma de substanțe prezente în filtratul glomerular.
  • Normal, eliminarea este de 1000-1800mg/zi.
• Glicozuria: Glucidele care pot apărea în urină includ glucoza, lactoza, fructoza, galactoza și pentozele.
  • Urina normală conține 0,5-1,1g/24 ore substanțe reducătoare, din care 1/3 este glucoză.
  • Determinare: Metoda Nylander.
  • Glucozuria: apare în diabetul zaharat la o glicemie de peste 180 mg%.
• Lipiduria: Normală: sub 0,01g/24h. Include grăsimi neutre, acizi graşi şi colesterol.
  • Lipiduria masivă: apare în sindromul nefrotic, determinând prezența cilindrilor grăsoși și a corpilor ovali.
• Puroiul: Evidențiat prin proba Donne.
• Urobilinogenuria: Urobilinogenul, stercobilinogenul, urobilina și stercobilina sunt derivați halogenați ai bilirubinei.
  • Determinare: Proba Erlich.
  • Valori crescute: anemii hemolitice și boli hepatocelulare.
  • Valori scăzute: obstrucții biliare și boli care necesită tratament cu antibiotice.

Examen microscopic

• Sedimentul urinar: include analiza elementelor celulare: hematii, leucocite, celule epiteliale, cilindri, cristale și alte elemente.
  • Se analizează cel puțin 10 câmpuri microscopice.
  • Aprecierea cantitativă: tehnica Addis- Hamburger.
    • Recoltarea urinei pe durata de 180 minute.
    • Centrifugarea, omogenizarea și numărarea elementelor într-o cameră de numărat Fuchs- Rosenthal.
    • Exprimarea se face în general în elemente/minut.
• Hematiile: Normal: 1-5 elemente/câmp microscopic, 1000elemente/minut A-H.
  • Hematiile renale: decolorate, deformate, cu contur șters.
  • Hematiile din căile urinare: păstrează forma și culoarea.
  • Cilindrii hematici: certifică originea renală a hematiilor.
  • Proba celor trei pahare: ajută la identificarea originii sângelui în urină (uretră, rinichi, vezică).
• Leucocitele: Pot forma grămezi amorfe sau cilindrii leucocitari, care indică origine renală.
  • Piurie: prezență abundentă de leucocite în urină.
  • Normal: 3-5 elemente/câmp sau 2000 elemente/minut.
• Celulele epiteliale: Frecvente în urină, provenite din descuamări sau inflamații la nivelul tubilor renali sau căilor excretoare.
  • Epiteliile plate: provenite din uretră sau căile genitale.
  • Epiteliile în formă de „rachetă de tenis”: originare din vezică.
  • Epiteliile rotunde, ovale sau poligonale: din căile urinare superioare.
• Cilindrii urinari: Formații alungite, mulaje ale lumenului tubular distal, formate din coagularea substanțelor prezente în tubi.
  • Cilindrii hialini: au valoare diagnostică redusă.
  • Cilindrii cu incluzii celulare sau pigmentari: mai importanți.
    • Cilindrii hematici: leziuni glomerulare.
    • Cilindrii granulari: degenerare celulelor epiteliale (glomerulonefrite, pielonefrite).
    • Cilindrii epiteliali: rar, insuficiență renală acută.
    • Cilindrii pigmentari: hemoliză, mioglobinurii, hiperbilirubinemii.
• Cristalele: (oxalați, fosfați, carbonaţi, uraţi)- prezente și în mod normal, dar patologice când sunt abundente.