Epoca Medievală: Religie și Societate

Evul Mediu și Creștinătatea

• În Evul Mediu, viața oamenilor se desfășura în conformitate cu credința, lumea credinței și cea socială fiind cosubstanțiale și se întrepătrund.
• Imperiul Carolingian a fost împărțit în Francia Occidentală, Francia Orientală și Lotharingia.
• Creștinătatea latină a fost caracterizată de puternică fragmentare teritorială datorată tradiției patrimoniale germanice și ultimelor invazii.

Consecințele fragmentării

• Noțiunea de regnum/stăpânire avea un înțeles aparte, desemnând stăpânirea sau autoritatea instituită asupra unor oameni dintr-un spațiu și asupra spațiului în sine.
• Limitele și compoziția acestui teritoriu nu erau precis delimitate.
• Regnum presupunea o autoritate personală asupra unor oameni dependenți de un factor de putere local numit senior.

Renașterea ideii de stat și procesul de unificare instituțională, teritorială și politică

• În Franța, procesul de unificare instituțională și politică a fost gradual.
• În Anglia, procesul de unificare a fost prin cucerirea ei de normanzi, care a deschis drumul dezvoltării puterii regale.
• În Peninsula Iberică, procesul de unificare a fost prin recucerirea spațiului controlat de musulmani.
• În Europa Centrală, procesul de unificare a fost pe fondul expansiunii imperiului și a propagandei catolice inițiate de Papalitate.

Criza Bisericii Romane (Sec.XIV-XV)

• Papalitatea a fost stabilită la Avignon în 1305/1309 și a fost caracterizată de un proces de centralizare a Bisericii.
• Conflictul dintre regele Franței și papa Bonifacius al VIII-lea a generat un conflict latent între principiul suveranității regale și principiul universalității pontificale.

Timpul medieval și religia

• Timpul clerical era cel mai important, datorită influenței culturale și mentale a Bisericii.
• Organizat după modelul oferit de scrierile sfinte și respectând istoria lui Hristos, timpul clerical era un timp liturgic, al marilor sărbători religioase, comemorând faptele întemeietorilor credinței.
• Reperele întrebuințate pentru a măsura timpul erau, în general, cele specifice acestui mediu feudal, cum ar fi rugăciunile, sunetele de clopot, alternanța dintre lumina și întuneric.

Moarte și Judecata de Apoi

• În secolele următoare, tema Judecății de Apoi nu a fost uitată, însă reprezentarea ei diferea infinit, "ideea judecății detașându-se de ideea învierii".
• În secolul al XV-lea, iconografia cunoaște o nouă schimbare, tema purgatoriului devenind dominantă, iar scena Judecății transcende lumea de dincolo venind chiar în camera muribundului.

Întelectualul și nașterea universităților

• În Evul Mediu, intelectualul era cel care cunoștea elementele de bază ale culturii – scris, citit, și era preocupat de descifrarea părții spirituale a Universului, de a înțelege Universul ca fiind creația lui Dumnezeu.
• Intelectualii făceau parte din Biserică și erau definiți prin modul de a gândi și explica datele credinței, de a descifra dimensiunea spirituală.
• Textul de la care plecau era Biblia, și au studiat prin traduceri și comentarii autorii antici.