Dreptul Administrativ: Quiz 1

Data la care o normă legală intră în vigoare, stabilită în lege.

Legea se aplică în interiorul teritoriului statului care a emis-o.

Misiunile diplomatice și personalul lor sunt scutite de legea locală.

Legea se aplică tuturor persoanelor aflate pe teritoriul statului.

Posibilitatea ca străinii să aibă un set diferit de legi aplicabile.

Raport inter-subiectiv între indivizi, cu interacțiuni reciproce.

Indică un ordin obligatoriu, nu o sugestie; proviziune obligatorie.

Componența logică și juridică a normelor, incluzând ipoteza, proviziunea și penalizarea.

Condiții sau fapte care determină aplicarea normelor legale.

Reguli privind comportamentul acceptat, drepturi și obligații ale persoanelor implicate.

Consecințele nerepectării normelor, reacția societății la neconformitate.

Categorii de pedepse bazate pe domeniul legal sau natura afectării.

Determinare precisă a pedepsei (ex. 3 ani) față de o gamă (ex. 6 luni - 2 ani).

Sancțiunile sunt clasificate în funcție de ramura de drept: penal, administrativ, disciplinar, civil.

Sancțiuni care afectează patrimoniul unei persoane.

Sancțiuni care duc la privarea de anumite drepturi.

Acte scrise care reglementează comportamentul prin legi, decrete, ordonanțe.

Norme care se aplică pe un domeniu larg și uzual.

Norme care se aplică unui domeniu restrâns și derogă din dreptul comun.

Normă care include toate cele trei elemente de organizare internă: ipoteza, dispoziția, sancțiunea.

Normă care se referă la o altă normă pentru completare sau așteaptă o reglementare suplimentară.

Fundamentul legii, celula de bază a dreptului.

Obligatorie, regulă, conduce la comportament general.

Model de comportament social așteptat.

Conștiința legislatorului privind comportamentul posibil.

Menținerea ordinii sociale prin norme.

Subiecții și conținutul relației legale.

Norma se aplică în timp și spațiu, în relațiile dintre indivizi.

Norme generale, aplicabile tuturor, uniformizează relațiile sociale.

Regulă de conduită stabilită de o autoritate publică, asigurată prin puterea statului.

Norma legală se aplică unui număr mare de cazuri, fără limitări specifice.

Norma se adresează tuturor celor în situații specificate, nu unei persoane anume.

Norma legală nu este o sugestie, ci o comandă care trebuie respectată.

Norma legală are o structură tripartită: ipoteză, dispoziție, sancțiune.

Specificația condițiilor în care se aplică norma și subiecții relevanți.

Partea principală a normei care definește comportamentul cerut sub condițiile din ipoteză.

Consecințele de nerespectare a normei legale, care pot fi impuse de stat.

Reguli generale de comportament, obligatorii și stabilite prin lege.

Se referă la momentul în care o normă devine aplicabilă, având un principiu de non-retroactivitate.

Document care stabilește instituțiile statului și normele care le guvernează.

Condițiile în care o normă legală devine efectivă, incluzând datele de publicare.

Circumstanțele în care o normă legală încetează să fie aplicabilă, cum ar fi expirația sau abrogarea.

Circumstanțele în care anumite persoane sau locuri sunt scutite de aplicarea legii locale, cum ar fi misiunile diplomatice.

Criterii pentru determinarea persoanelor la care se aplică legea, incluzând cetățeni și străini.

Regula conform căreia legile nu se aplică retroactiv, cu excepții specifice.

Excepții de la non-retroactivitate, când legile penale pot fi aplicate retroactiv în anumite condiții.

Procesul prin care normele legale devin cunoscute și sunt aduse în vigoare.

Starea unei norme legale care nu mai este aplicată din diverse motive, cum ar fi schimbarea societății.

Limitele geografice și poporul căruia îi se aplică legea, inclusiv excepțiile pentru diplomați.

Raport între subiecți reglementat de norme legale.

Persoanele sau entitățile implicate într-o relație juridică.

Drepturile și obligațiile recunoscute legal unei persoane.

Aspect esențial al relației juridice între părți.

Legea se aplică unui număr nedeterminat de cazuri, fără a viza persoane specifice.

Se referă la interacțiunea dintre indivizi, reflectând legături reciproce.

Se referă la natura imperativă a normelor legale, care trebuie respectate.

Structura care stabilește prioritățile legale, de la Constituție la decizii locale.

Acestea formează baza drepturilor constituționale și dreptului.

Clasificarea normelor legale în funcție de domeniul de reglementare, cum ar fi dreptul constituțional și dreptul penal.

Norme legale prezente în acte legislative ca legi, decrete sau decizii locale.

Normele generale se aplică multor situații, în timp ce normele speciale se aplică unor situații specifice.

Normele fundamentale incluse în constituții care protejează drepturi fundamentale, cum ar fi dreptul la viață.

Normele complete au toate elementele necesare, în timp ce normele incomplete depind de referințe sau reglementări ulterioare.

Norme care impun un comportament, cerând acțiuni sau abțineri din partea subiectului.

Norme care nu obligă la acțiune, dar permit alegerea comportamentului de către individ.

Data la care o normă legală devine activă, stabilită prin acte legislative sau publicații oficiale.