Culoarea și Aspectul Urinei

Prezența sângelui în întreaga urină, observată în toate cele trei pahare ale probei, indicând o problemă în rinichi, pelvisul renal sau ureter.

Hematuria este întotdeauna un semn al unei probleme medicale, putând fi cauzată de boli ale sistemului urinar sau de alte afecțiuni.

Analiza caracteristicilor hematuriei, a simptomelor de acompaniament și a semnelor clinice ajută la stabilirea cauzei hematuriei.

Infecțiile urinare, calculii renali și traumele pot provoca hematurie dureroasă, acompaniată de disurie.

Tumorile renale, vezicale și diatezele hemoragice pot provoca hematurie nedureroasă, fără durere la urinare.

Sângerarea vaginală sau anorectală poate fi confundată cu hematuria, necesită o evaluare atentă.

Glomerulonefritele acute și cronice, tumorile, tuberculoza, rinichiul polichistic, nefropatiile interstițiale și tromboza venei renale sunt cauze renale ale hematuriei.

Litiaza, infecțiile, tumorile din căile urinare, vezica urinară și prostată sunt cauze ale hematuriei legate de sistemul urinar.

pH-ul urinar alcalin sugerează prezența unei infecții urinare. Consumul de carne determină un pH acid, iar regimul lactovegetarian - un pH alcalin.

Densitatea urinară variază între 1001 (urină diluată) și 1035 (urină concentrată) și depinde de factori precum dieta, consumul de lichide, vârsta sau boli renale.

Pentru a se trage concluzii despre capacitatea de concentrare a rinichiului, sunt necesare mai multe determinări ale densității urinare, din diverse probe, pe o perioadă de 24 de ore.

Proteinele în urină (proteinurie) se detectează prin bandelete urinare care își schimbă culoarea în prezența proteinelor (albuminei). Bandeletele detectează o proteinurie peste 300 mg/24 ore.

Proteinuria poate fi fiziologică (normală) sau patologică (boală), intermitentă (apariție ocazională) sau permanentă, și poate avea diverse cauze, inclusiv boli renale.

Microalbuminuria este o formă ușoară de proteinurie (30 mg/24 ore) care poate fi detectată prin teste specifice. Este un semn incipient al unor boli renale.

Macroalbuminuria este o formă severă de proteinurie cu o cantitate de albumină excretată peste 300 mg/24 ore. Este detectată de bandeletele urinare.

Proteinuria tranzitorie apare în diverse condiții cum ar fi febra, efortul fizic, ortostatism (starea verticală) și insuficiența cardiacă. Cauzele sunt diverse.

Proteinuria care apare doar în ortostatism și dispare în clinostatism.

Tip de proteinurie care persistă indiferent de poziție și este legată de o filtrare excesivă a proteinelor cu greutate moleculară mică.

Tip de proteinurie cauzată de leziuni ale pereților capilarelor glomerulare, care duc la o filtrare excesivă a proteinelor.

Proteinuria renală glomerulară în care se elimină în principal albumine.

Proteinuria renală glomerulară în care se elimină și albumine și alte proteine.

Prezența leucocitelor alterate în urină, indicând o infecție sau inflamație a arborelui urinar.

Piuria vizibilă cu ochiul liber, care face ca urina să fie tulbure.

Piuria care apare în absența bacteriilor, de obicei asociată cu condiții inflamatorii non-bacteriene ale tractului urinar.

Prezența leucocitelor în sedimentul urinar. Este patologică când numărul leucocitelor depășește 10/câmp.

Grupuri de neutrofile degenerate și resturi celulare găsite în sedimentul urinar.

Celulele din sedimentul urinar care indică indirect un proces inflamator în tractul urinar.

Sunt elemente din sedimentul urinar formate prin polimerizarea proteinei Tamm-Horsfall.

Cilindri urinari formați dintr-o matrice hialină, pot fi prezenți la persoane normale sau în situații patologice.

Cilindri cilindri urinari formați dintr-o matrice ceroasă, apar în condiții de stază urinară prelungită.

Cilindri urinari formați dintr-o matrice hialină cu picături de grăsime, apar în sindromul nefrotic.

Cilindri urinari cu granulații mici, regulate, provenite din citoplasma celulelor tubulare.

Celulele din urină pot indica diverse afecțiuni ale sistemului urinar. Celulele sanguine (hematii) sugerează afecțiuni glomerulare, celulele albe (leucocite) indică inflamație sau infecție, iar celulele epiteliale pot semnifica leziuni tubulare.

Cristalele în urină pot fi normale la persoanele cu urină concentrată, dar în cantitate mare la o persoană cu diureză normală pot indica o problemă metabolică sau o tendință spre formarea de pietre la rinichi.

Cristalele de oxalat de calciu au forma unui "plic de scrisoare" sau "clepsidră" și pot apărea în urma consumului de alimente bogate în oxalați (de exemplu, roșii, ciocolată, spanac).

Cristalele de fosfat de calciu pot fi în formă de "baghetă", "ac gros" sau "snop" și sunt asociate cu un pH alcalin al urinei.

Cristalele de acid uric au culoare gălbuie și pot fi romboidale, pătrate, "de butoi" sau "de halteră", frecvente la pacienții cu nivel crescut de acid uric in sânge.

Cristalele de fosfați amoniaco-magnezieni sau de calciu sunt transparente, în formă de prismă ("de capac de scriu") sau stelată ("rozetă") și pot indica infecții urinare cu bacterii care produc urează.

Cristalele de colesterol sunt plate, dreptunghiulare și translucide, apar în sindroamele nefrotice.

Prezența a peste 100.000 de germeni/ml în urină este considerată bacteriurie semnificativă, indicând o infecție a tractului urinar.

Numărul de germeni/ml urină care indică o infecție urinară este între 10.000 - 100.000. Această valoare este semnificativă dacă urina a fost colectată prin puncție suprapubiană sau la mai multe determinări, dar bacteriile detectate sunt cele implicate în infecții urinare (de preferat monocultura). De asemenea, este important să se ia în considerare diagnosticul de pielonefrită cronică. În restul cazurilor, se repetă urocultura sau se consideră rezultatul nesemnificativ.

Pentru a exclude contaminarea uroculturii, se aplică anumite reguli: toaleta prealabilă riguroasă, colectarea urinii din jetul urinar mijlociu, însămânțarea imediată sau păstrarea urinii la 4°C.

Enterobacteriaceae (colibacili, Proteus) sunt bacterii care apar cel mai des în infecțiile urinare. Enterococul, stafilococul și Klebsiella pneumoniae sunt mai puțin frecvente.

Prezența bacteriilor în urină nu indică localizarea infecției urinare.

Leucocituria patologică apare alături de bacteriuria semnificativă, indicând prezența inflamației în sistemul urinar.

Menținerea homeostaziei, echilibrului acido-bazic și hidro-electrolitic, excreția produselor de metabolism, detoxifierea și sinteza de hormoni sunt funcțiile principale ale rinichilor.

Ureea este un produs al catabolismului proteic, filtrată liber de glomerul și reabsorbită la nivelul tubilor proximali și distali. Nu este un indicator fiabil al filtrării glomerulare.

Creatinina este rezultatul metabolizării creatinei musculare. Este filtrată liber de glomerul și secretată la nivelul tubilor proximali. Valoarea ei este influențată de masa musculară și de rata filtrării glomerulare.