Consilierea psihologică și tipurile sale

Intervenție pe o perioadă mai scurtă (minim 4 săptămâni) sau mai lungă (aprox. 6 luni) cu scopul de a preveni sau rezolva probleme de ordin emoțional, cognitiv sau comportamental. Obiective: formarea abilităților de luare a deciziilor, sprijin în alegerea soluțiilor optime.

Proces de orientare adresat elevilor, studenților, părinților, profesorilor, cu scopul de a dobândi metode, tehnici eficiente pentru a gestiona și rezolva probleme pe plan educațional.

Un tip de consiliere cu focus pe creșterea spirituală a membrilor bisericii, centrată pe principiile Bibliei, sub autoritatea bisericii.

Acțiunea unui profesionist, de obicei asistentul social, care se concentrează pe formarea abilităților de luare a deciziilor, rezolvarea problemelor și formarea de noi deprinderi comportamentale.

O activitate multidisciplinară, implicând psihologi, specialiști în educație, asistenți sociali, profesori, care are ca scop beneficiul copilului.

Tipul de temperament care preferă să gândească îndelung înainte de a vorbi, este introspectiv și evită conversațiile superficiale.

Tipul de temperament impulsiv, direct și sincer, care exprimă clar opiniile și are o prezență impunătoare.

Comportament specific colericilor - expresie a onestității și directeții.

Manifestări nonverbale ale temperamentului, cum ar fi pozitia corpului si gesturile.

Tipul de temperament care este stabil, echilibrat și calm, cu o prezență liniștitoare.

Comportament specific flegmaticilor, exprimând o atitudine reflexivă și ponderată.

Tendința de a fi ferm în opiniile proprii, chiar dacă sunt diferite de ale altora.

Capacitatea de a rămâne constant în timp, de a păstra aceleași caracteristici.

Copiii cu retard mintal, dificultăți de învățare, tulburări comportamentale, tulburări de comunicare, probleme de auz, probleme de văz, probleme fizice, handicap sever sau talentați.

Familiile cu copii cu nevoi speciale se confruntă cu dificultăți în a înțelege cauza, impactul și prognoza stării copilului, cu probleme financiare și cu dificultăți emoționale.

Părinții trec prin diverse faze emoționale: negare, auto-culpabilizare, stigmat.

Procesul de consiliere a familiilor cu copii cu nevoi speciale este important deoarece se concentrează nu doar pe copil, ci și pe nevoile părinților.

Consilierul părintelui, conform Davis (1985), ar trebui să ajute părinții să înțeleagă funcționarea psihologică a individului, procesul de consiliere și relația dintre părinte și profesionist.

A fi orientat spre ceva sau cineva în afară de sine, ca și cum ai dedicați eforturile tale unei cauze sau unei alte persoane, te face mai uman.

Abilitatea de a te observa și analiza propriile gânduri, stări emoționale și comportamente.

Sensul vieții se schimbă mereu, dar nu dispare niciodată. Fiecare persoană are un sens unic care trebuie descoperit și trăit.

Înțelegerea motivele din spatele acțiunilor, comportamentelor și reacțiilor personale, atât conștiente, cât și inconștiente, bazate pe experiența proprie din familie.

Sensul suprem este legat de Divinitate, de chemare și menirea pe acest pământ. Persoanele care îl ating se simt împlinite pentru că știu scopul lor.

Lacrimile sunt o dovadă de curaj și nu trebuie să ne rușinăm de ele, deoarece arată că suntem capabili să suferim.

A fi conștient de rolul și responsabilitățile de părinte în creșterea și educarea copilului.

Când suntem responsabili față de cineva sau de o sarcină, prețuim mai mult existența noastră și ne străduim să o trăim cu sens.

Situația în care un copil preia roluri și responsabilități rezervate de obicei adulților din familie.

Exemplele concrete au mai mult impact decât cuvintele.

Consilierea părinților care au copii cu nevoi speciale de educație.

Consilierea părinților cu probleme de adaptare, relaționare sau management al emoțiilor.

Experiențele noastre, inclusiv suferința, nu sunt pierdute, ci pot fi reînviate și pot deveni parte integrantă a cine suntem.

Consilierea părinților copiilor care au preluat roluri și responsabilități de adult în familie.

Bunătatea umană poate fi găsită peste tot, chiar și în locurile dificile. O acțiune simplă precum un act de bunătate poate avea un impact profund asupra altcuiva.

Religia practicată poate fi un punct forte al clientului, oferind sprijin și un punct de plecare în intervenție, mai ales în situații critice.

Un profesionist competent nu doar stăpânește abilitățile și competențele profesionale, dar are de asemenea o atitudine pozitivă, flexibilitate, capacitate de cooperare și de organizare, precum și principii spirituale solide.

Valorile morale și creștine ale consilierului îi permit să exercite libertatea în responsabilitățile sale, ghidându-l în relația corectă cu beneficiarii, colegii și supervizorii.

Într-un proces de consiliere parentală, părinții trebuie să aibă ocazia de a-și exprima liber experiența și îngrijorările, de a-și prezenta punctele forte și resursele, și de a fi recunoscuți pentru eforturile și dragostea lor.

Consilierii implicați în procesul de consiliere parentală trebuie să fie empatici, conștienți de lipsa de sprijin sistematic pentru părinți și activi în a pleda pentru resurse suplimentare pentru aceștia.

Consilierii trebuie să înțeleagă dificultățile pe care părinții le întâmpină în a obține sprijinul de care au nevoie și să acționeze ca mediatori între părinți și sistemul de sănătate.

Sistemul școlar trebuie să îi încurajeze pe părinți să participe activ la programele școlare care îi afectează pe copiii lor.

Procesul de consiliere parentală trebuie să fie gândit astfel încât să ofere sprijin pentru toți implicați: părinți, consilieri, sistemul școlar, mediatori.