Comunicare Eficientă în Grup

Noţiunea de sistem

• Un sistem este o structură bine organizată formată din elemente interdependente (componente, entități, factori, membri, părți etc.)
• Aceste elemente se influențează continuu reciproc, direct sau indirect, pentru a-și menține activitatea și existența sistemului și pentru a atinge scopul sistemului.

Sisteme model

• Un sistem model este o structură care reflectă cele mai importante caracteristici ale sistemului (din punct de vedere al studiului) fără a se încadra în cele neesențiale.
• Se pot distinge sisteme model naturale (de exemplu, modelul atomic sau al reţelei cristaline), informaționale (comunicarea, transmiterea datelor), matematice (de exemplu, sisteme de ecuații ce descriu mişcarea particulelor sau transportul ionilor în celule) și biologice (celula).

Modelul organismului

• Un model al unui organism poate fi un animal, o plantă sau un microorganisme care poate fi utilizat pentru a studia procese biologice.
• Modelul organismului este o specie diferită de om care este studiată pentru a înțelege anumite fenomene biologice.
• Aceste modele sunt, în general, rapide, relativ simple și ieftine de utilizat în experimente.

Structura materiei

• Materia este constituită din molecule, iar moleculele din atomi.
• Atomul este unitatea fundamentală a materiei.
• Molecula este formată din doi sau mai mulți atomi (identici sau diferiți).

Structura atomului

• Atomul este constituit din nucleu și electroni.
• Nucleul este compus din protoni și neutroni.
• Protoni au sarcină electrică pozitivă.
• Neutronii au sarcină electrică neutră.
• Electronii au sarcină electrică negativă.

Masa atomului

• Unitatea atomică de masă (u.a.m. sau u) este unitatea standard utilizată pentru indicarea masei atomului.
• Un mol este cantitatea de substanță dintr-un sistem (V) care conține un număr de entități elementare (N) egal cu numărul de atomi din 12 grame de carbon-12.
• Numărul lui Avogadro (N) este egal cu 6,0221415 x 10²³.

Particulele elementare ale atomului

• Protoni: particule subatomice cu sarcină electrică pozitivă (p⁺).
• Electroni: particule subatomice cu sarcină electrică negativă (e⁻).
• Neutroni: particule subatomice cu sarcină electrică neutră (n⁰).

Izotopi

• Atomii aceluiași element X care au același număr atomic (Z) dar număr diferit de neutroni (N).
• Izotopii au același număr de electroni în învelișul electronic.
• Un exemplu este carbonul: 12C, 13C, 14C. Clorul are izotopii 35Cl şi 37Cl.

Isobari

• Atomi diferiți ai unor elemente chimice cu același număr de masă (A) dar număr atomic (Z) diferit.
• Un exemplu: 14C, 14N.

Izotoni

• Atomi ai unor elemente chimice diferite care au același număr de neutroni (N).
• Un exemplu este 168C şi 147N.

Izomeri

• Elemente chimice identice din punct de vedere al structurii dar au caracteristici fizico-chimice diferite. Exemple de izomeri: 80Br şi 80mBr.

Substanţe izomere

• Substanțe cu aceeași compoziție chimică dar au structuri şi proprietăți diferite. Exemple: a-Alanină şi β-Alanină.

Forțele electrostatice

• Forțele electrostatice contribuie la formarea legăturilor chimice.
• Forțele electrostatice apar între sarcini electrice opuse.

Legătura covalentă

• Atomii sunt legați prin perechi de electroni.
• Legătura covalentă este importantă în formarea moleculelor.
• Legături covalente polare apare atunci când electro-negativitățile sunt diferite. Unele exemple de compuși sunt H₂O şi NH₃.
• Legături covalente nepolare apar când electro-negativităţile sunt foarte apropiate. Exemple sunt H₂, Cl₂, şi O₂.

Legături metalice

• Apar între electroni grupați (delocalizați) şi ionii pozitivi dintr-un metal.
• Electronii delocalizati sunt cauza conductivulităţii şi altor caracteristici ale metalelor.

Legături ionice

• Apar datorită forţei electrostatice ce apare între doi ioni cu sarcini electrice opuse.
• Un ion este un atom care a pierdut sau a câștigat electroni. Un cation este un ion pozitiv, iar un anion este un ion negativ.
• Un exemplu: Na⁺Cl⁻.

Proprietăţile compuşilor ionici

• Conductoare de electricitate în soluții.
• Sunt solide cristaline.
• Sunt în general solubile în apă.

Legatura Van der Waals

• Reprezintă o forță de atracție sau respingere între atomi sau molecule.
• Forțele Van der Waals pot fi dipol-dipol, permanent (dipoli), indus(dipoli), şi instantaneu (dipoli).

Interactiunea dipol-câmp

• Reprezintă energia potențială a unui dipol electric plasat într-un câmp electric exterior.

Legătură de hidrogen

• Forță intermoleculară, apare între molecule polare în care un atom de hidrogen este legat de un atom electronegativ (de exemplu, N, O, F).
• Un exemplu este apa (H₂O).

Transformări de fază

• Schimbarea stării de agregare a unei substanțe ce are loc în condițiile schimbării temperaturii sau presiunii.
• Cele patru transformări de fază comune sunt topirea, solidificarea (înghețarea), vaporizarea (fierberea), condensarea, sublimare.

Punct triplu

• Temperatura și presiunea la care pot exista simultan toate cele trei stări de agregare (solidă, lichidă și gazoasă) ale unei substanțe.
• H₂O = 0.01°C si 0.611.73 PA.

Cristalizare

• Procesul prin care se formează cristale solide din soluții sau gaze.

Cristale lichide

• Substanțe ce prezintă caracteristici atât ale stării solide cât și ale celei lichide, tranziția de la solid la lichid avînd loc prin intermediul unor stări intermediare.
• Cristale lichide termotrope: variația temperaturii produce apariția stării cristalelor lichide.
• Cristale lichide liotrope: modificări în concentrația substanțelor produc apariția stării cristalelor lichide.

Macromolecule

• Sunt molecule mari, formate din mai multe subunități numite monomere.
• Exemple: polimeri, proteine, acizi nucleici, carbohidrați, lipide.

Proprietati fizico-chimice ale apei

• Stare lichidă la temperatura și presiunea standard.
• Punctul de topire este 0 °C sau 273.15 K.
• Punctul de fierbere este 100 °C sau 373.15 K.
• Este o substanță anizotropă (proprietăți diferite în diferite direcții)
• Este un bun solvent polar.
• Are densitate mare în starea lichidă.
• Presiunea de vapori depinde de temperatură.
• Este incompresibilă.
• Este un conductor de căldură slab. (Conductibilitate electrică scăzută)
• Permeabilitate relativă ridicată. Indicele de refracție este dependent de temperatură.
• Are o capacitate termică mare.
• Căldura de vaporizare este mare.
• Are tensiune superficială.
• Are adeziune și coeziune.
• Disociabilă.

Electroliza apei

• proces de descompunere a moleculei de apă în H₂ şi O₂ sub acțiunea curentului electric.

Disocierea apei

• Procesul prin care o moleculă de apă poate fi deprotonată (pierde un proton H⁺) sau poate accepta un proton H⁺ pentru a forma un ion hidroniu (H₃O⁺).
• Coeficientul de disociere este mic la 25 °C.

pH al solutiilor

• pH este o măsură a concentrației ionilor de hidrogen dintr-o soluție în raport logaritmic. pH-ul apei pure este 7.

Apa grea şi apa tritiata

• Apa grea: o formă a apei în care atomii de hidrogen sunt înlocuiți cu deuteriu (d₂O) sau tritiu (t₂O)
• Au proprietăți fizice și chimice diferite de apa normală.

Rolul apei

• Apa este un solvent universal, ajută la reglarea presiunii osmotice, participă la termoreglare, reactivi în reacții enzimatice, hidroliză şi catabolism, precum și la eliminarea substanțelor reziduale.

Sisteme dispersive

• Un amestec de două sau mai multe substanțe în care una dintre substanțe (solvitul) este dispersată în altă substanță (solventul).
• Caracteristici ale sistemelor dispersive sunt:
  • Soluții (omogene), coloizi (homogena) și suspensii (neomogene)

Măsurarea dimensiunilor

• Dimensiunile şi componentele unui mediu dispers pot fi studiate prin diferite metode de microscopie (optică, electronică sau atomică).

Concentrația soluțiilor

• Cantitatea de substanță dizolvată într-un anumit volum or masă de solvent.

Disocierea solutiilor

• Proprietatea unor soluții electrolit de a disocia în ioni.

Proprietăţi electrice ale soluțiilor

• Soluțiile electrolit disociate au conductibilitate.
• Coeficientul de disociere (α) indică proporția de molecule disociate dintr-o soluție.
• Taria ionică (µ) depinde de concentrația și sarcina ionilor din soluție.

Mobilitatea ionilor

• Viteza ionilor în soluție în prezenţa unui câmp electric.

Puntea lui Kohlrausch

• O metodă experimentală pentru determinarea conductivității electrice a soluțiilor.

Mecanica fluidelor

• Ramură a mecanicii ce se ocupă de fluide (lichide şi gaze) şi forțele ce acționează asupra lor.
• Include concepte precum:
  • Presiunea
  • Principiul lui Pascal
  • Principiul lui Arhimede
  • Dinamica fluidelor
  • Viscozitatea
  • Fluxul laminar si turbulent

Bioelectrica

• Fenomene bioelectrice:
  • Potentialul membranar de repaus
  • Potentialul membranar de actiune
  • Propagarea de potential de actiune

Propagararea potentialelor de actiune

• Mecanism de transmitere a impulsului nervos de-a lungul unui axon
• Involvînd depolarizări şi repolarizări succesive.

Undele electromagnetice

• Radiatii EM ce se caracterizează prin câmp electric şi magnetic oscilante.
  • Spectrul radiației electromagnetice (spectru de unde EM): cuprinde de la unde radio la radiații gamma.
  • Fotonul: cuanta de energie a luminii, cu masă şi impuls şi cu v=c

Mecanismul de interactiune a Undelor EM cu materia

• Absorbția
• Reflecția
• Difuzia
• Transmiterea
• Efectul fotoelectric
• Efectul Compton
• Formarea perechilor de particule
  • Energia undelor EM este transmisă or absorbită de substanțe în forma de fotoni

Amplificarea luminii prin emisie stimulată de radiație

• Descriere a principiilor asemănătoare laserului
• Mecanismele de funcționare a unui laser.

Tipuri de lasere

• Clasificarea laserelor (de exemplu, după mediul activ: gaze, stare solidă, fibră, semiconductor).

Aplicatii ale radiatiei termice

• Utilizări ale radiatiei termice pentru diverse aplicații medicale.

Aplicatii ale Undelor EM

• Utilizări în stomatologie, medicină şi tehnică.

Proprietăţile razelor X

• Caracteristici ale razelor X relevante pentru utilizarea lor în diverse aplicații.

Difracția razelor X

• Principiu ce utilizează razele X pentru explorarea structurii materialelor.

Acest quiz explorează aspectele esențiale ale comunicării eficiente, inclusiv importanța feedback-ului și rolul comunicării interculturale. Vei învăța despre diferitele tipuri de comunicare și cum acestea pot afecta grupurile. Testează-ți cunoștințele despre comunicare în această evaluare!