Clasificarea Fracturilor și Radiografii

Fractură parțială în care osul se îndoaie, dar nu se rupe complet. Această fractură este frecventă la copii, datorită elasticității osului lor.

O îngroșare a cortexului osos, cauzată de compresie. Această fractură este specifică oaselor lungi la copii.

Oase mici care se dezvoltă în tendoane, în perechi și simetrice.

Centri de osificare apofizari ce nu se contopesc cu osul părinte.

Pierderea completă a contactului dintre oasele unei articulații.

Contact parțial între oasele articulației.

Fractură a radiusului distal cu angulație dorsală, cauzată de cădere pe o mână întinsă.

Fractură a radiusului distal cu angulație palmară, cauzată de cădere pe dosul mâinii.

Fractură care apare din cauza stresului repetitiv, de obicei în oasele picioarelor, cum ar fi femurul sau tibia.

Fractură cauzată de ruperea unui tendon sau ligament care trage un fragment osos.

Fractură care apare în osul slăbit de o boală preexistentă, fără o traumă evidentă. De obicei afectează oasele fragile, cum ar fi coastele sau coloana vertebrală.

Fractură care implică arcurile anterioare și posterioare ale vertebrei C1, prima vertebră cervicală.

Fractură a elementelor posterioare ale vertebrei C2, a doua vertebră cervicală, cauzată de hiperextensie.

Fractură a coloanei vertebrale cauzată de o compresie axială puternică, rezultând fragmente osoase în canalul rahidian.

Fractură transversală a coloanei vertebrale, asociată cu traumatisme, cum ar fi un accident de mașină (centura de siguranță).

Fractură a proceselor articulare ale vertebrelor cervicale, cauzată de hiperflexie, caracterizată prin „semnul fațetei goale”.

Leziuni benigne care implică resorbția osteoclastică a osului, înlocuită cu țesut fibros și sânge.

Leziuni osteolitice cu margini neregulate, expansive, cu aspect de "bule de săpun".

Model alternativ de leziuni osteolitice, cu zone normale de os. Poate implica distrugerea cortexului.

Leziuni litice greu de distins, sugerând o evoluție agresivă.

Leziuni mici, neregulate, rotunde, asociate cu sarcomul Ewing, mielomul și leucemia.

Leziune mare, septată, cu tendință de extindere, asociată cu distrugerea cortexului și mase de țesut moale.

Leziuni mici, cu margini ascuțite, bine definite, aproximativ de aceeași dimensiune.

Tumori rare, benigne, localizate de obicei la copii și adolescenți.