Civilizația Greciei Antice

• Elada, Grecia antică, se află în sud-estul Europei, incluzând insulele din Marea Egee și vestul Asiei Mici.
• Este o țară muntoasă cu puține câmpii fertile.
• Locuitorii Eladei s-au stabilit în jurul anului 2000 î.Hr.
• Principalele ocupații erau cultivarea măslinilor și a viței de vie, navigația și comerțul.
• Grecii locuiau în orașe-stat numite polisuri, cu organizare și conducere proprie.
• Atena și Sparta au fost cele mai puternice polisuri.
• Grecii erau politeiști, crezând în mai mulți zei, Zeus fiind cel mai important.
• Fiecare cetate avea un zeu protector, onorat prin serbări anuale sau o dată la patru ani, cum ar fi Jocurile Olimpice.
• Herodot, Pitagora și Hipocrate se numără printre personalitățile culturii grecești.
• Între secolele VIII și VI î.Hr., grecii au întemeiat colonii pe țărmurile mărilor, fenomen numit marea colonizare greacă.
• Histria, Tomis (Constanța) și Callatis (Mangalia) au fost importante centre economice pe țărmul Mării Negre.

Dacii și Romanii

• Geții sau dacii, parte a ramurii nordice a tracilor, locuiau între Carpați, Dunăre și Marea Neagră.
• Dacia avea capitala la Sarmizegetusa.
• Romanii locuiau în Peninsula Italică, în cetatea Roma, pe malul Tibrului, în Latium.
• Romanii au construit un stat extins prin cuceriri.
• Dacii practicau agricultura, creșterea animalelor, apicultura, mineritul, olăritul, prelucrarea metalelor, în timp ce romanii se ocupau de agricultură, creșterea animalelor, meșteșuguri și comerț.
• Atât dacii, cât și romanii erau politeiști.
• Zeul suprem al dacilor era Zalmoxis, iar cel al romanilor era Jupiter.
• Împărații romani erau divinizați și se organizau ceremonii religioase în cinstea lor.

Cucerirea Daciei și Nașterea Poporului Român

• Contactele dintre daci și romani s-au intensificat la cumpăna dintre cele două ere.
• Dacia reprezenta un obstacol pentru expansiunea Imperiului Roman.
• Au avut loc două războaie între daci și romani (101-102 d.Hr., 105-106 d.Hr.), în urma cărora Dacia a fost cucerită și transformată în provincie romană.
• Provincia Dacia a fost colonizată cu romani, iar capitala a fost Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
• Dacii au adoptat stilul de viață roman, cultura și limba latină.
• Căsătoriile mixte au dus la formarea daco-romanilor.
• Creștinismul a pătruns în spațiul carpato-danubiano-pontic sub influența Imperiului Roman.
• Romanizarea a continuat timp de secole, chiar și în timpul migrațiilor, populațiile migratoare fiind asimilate de daco-romani.
• Poporul român face parte din familia popoarelor romanice, alături de portughezi, spanioli, francezi și italieni.
• La sfârșitul secolului al VIII-lea d.Hr. se poate vorbi despre existența poporului român, vorbitor de limbă română, cu influențe dacice și ale populațiilor migratoare.
• După recunoașterea creștinismului ca religie oficială în Imperiul Roman (secolul al IV-lea d.Hr.), acesta s-a răspândit și în Dacia.
• Procesul de formare a poporului român și a limbii române se numește etnogeneză.
• Românii au continuat să trăiască pe teritoriul fostei provincii romane și au fost organizați în cnezate, voievodate, județe sau țări, conduse de voievozi, cnezi sau junzi.
• Aceste formațiuni s-au unit treptat, punând bazele statelor medievale Transilvania, Țara Românească, Moldova și Dobrogea.

Întemeierea Țărilor Românești

• În secolul al IX-lea existau voievodatele conduse de Menumorut (pe Crișuri), Gelu Românul (pe Someșuri) și Glad (în Banat).
• Aceste formațiuni au fost cucerite de ungurii așezați în Panonia până în secolul al XIII-lea, păstrând forma de organizare a voievodatelor și au colonizat sași și secui.
• În secolul al XIII-lea, în sudul țării sunt amintite voievodatele lui Litovoi și Seneslau și cnezatele lui Ioan și Farcaș, care s-au unit sub conducerea lui Basarab I, formând Țara Românească.
• Țara Românească și-a afirmat independența față de Regatul Ungariei în urma Luptei de la Posada în 1330.
• În secolul al XIV-lea, regele Ungariei l-a trimis pe Dragoș din Maramureș în Moldova, unde acesta a rămas și a întemeiat o marcă de apărare cu centrul la Baia, apoi la Siret.
• După Dragoș, Bogdan din Maramureș a întemeiat un stat independent cu capitala la Baia, numit Moldova.
• Dobrogea s-a format ca stat în secolul al XIV-lea prin unirea mai multor formațiuni existente între Dunăre și Marea Neagră, sub conducerea lui Dobrotici.
• Întemeierea statelor medievale românești a însemnat o perioadă de progres și de păstrare a ființei naționale.
• La sfârșitul secolului al XIV-lea, Imperiul Otoman a început să amenințe Europa.

Mircea cel Bătrân și Vlad Țepeș

• În 1386, Mircea cel Bătrân a devenit domn al Țării Românești, perioadă în care statul a cunoscut înflorire economică.
• Mircea cel Bătrân a zidit Cetatea de Scaun la Târgoviște, a organizat armata și a întărit cetățile de la Dunăre.
• Mircea cel Bătrân s-a confruntat cu otomanii în 1395 la Rovine, învingându-i și menținând independența țării.
• În 1396, a participat la cruciada antiotomană de la Nicopole, unde turcii au ieșit învingători.
• Spre sfârșitul domniei, Mircea cel Bătrân a plătit tribut turcilor și a cedat Dobrogea, cu condiția ca sultanul să nu se amestece în treburile țării.
• Vlad Țepeș a avut trei domnii în Țara Românească și a rămas în memoria poporului pentru pedepsirea nelegiuirilor prin tragerea în țeapă.
• Vlad Țepeș a făcut eforturi pentru întărirea autorității domnești și a fost aspru cu boierii contestatari.
• În 1462, Vlad Țepeș a respins campania turcilor de cucerire a Țării Românești prin atacul de noapte asupra taberei turcești de la Târgoviște.

Ștefan cel Mare

• Ștefan cel Mare a devenit domn al Moldovei în 1457, cu sprijinul lui Vlad Țepeș.
• Ștefan cel Mare a încurajat agricultura, comerțul și meșteșugurile, a ridicat noi târguri și a înfrumusețat așezările.
• În domeniul apărării a fost preocupat de organizarea armatei și întărirea cetăților.
• Ștefan a ctitorit 44 de mănăstiri și biserici, printre care Voroneț, Putna, Neamț, Tazlău și Războieni.
• Ștefan cel Mare a purtat lupte cu ungurii (Baia, 1467), cu polonii (Codrii Cosminului, 1497), cu tătarii (Lipnic, 1469) și cu turcii (Vaslui, 1475; Războieni, 1476; Șcheia, 1486).
• Ștefan cel Mare a fost un bun diplomat, încercând să evite să aibă doi dușmani în același timp.
• Una dintre cele mai însemnate victorii asupra turcilor a fost obținută la Vaslui, în 1475.
• Domnia lui Ștefan a însemnat epoca de glorie a Moldovei, o perioadă de prosperitate și stabilitate.
• În secolul al XV-lea, Moldova și Țara Românească au fost tulburate de lupta boierilor pentru domnie.

Iancu de Hunedoara și Mihai Viteazul

- În Transilvania, Iancu de Hunedoara a condus lupta antiotomană.
- Iancu de Hunedoara a organizat o oaste numeroasă și a încheiat alianțe cu domnii Moldovei și al Țării Românești.
- Iancu de Hunedoara a obținut o victorie importantă împotriva turcilor pe râul Ialomița (1442) și la Belgrad (1456).
- În 1593, Mihai Viteazul a devenit domn al Țării Românești și a refuzat să mai plătească tribut turcilor.
- Mihai Viteazul s-a confruntat cu turcii, obținând victorii la București, Giurgiu și Brăila, iar una dintre cele mai importante lupte a fost cea de la Călugăreni (1595).
- În 1600, Mihai Viteazul a intrat în Moldova și l-a alungat pe Ieremia Movilă, reușind astfel să înfăptuiască prima unire politică a celor trei țări române.
- În 1601 Mihai Viteazul a fost ucis pe Câmpia Turzii.

Grecia antică, situată în sud-estul Europei, era o țară muntoasă cu puține câmpii fertile. Grecii locuiau în orașe-stat numite polisuri, precum Atena și Sparta, și erau politeiști, crezând în zei precum Zeus. Marea colonizare greacă a dus la întemeierea Histriei, Tomisului și Callatisului.