Celule miocardice: Depolarizare și repolarizare

Depolarizarea și repolarizarea celulelor miocardice

• Atunci când o celulă este excitată, se generează o undă de excitație care se propagă de-a lungul celulei.
• În timpul depolarizării, membrana celulei devine electronegativă la exterior.
• În timpul repolarizării, membrana celulei revine la starea sa normală, electropozitivă la exterior.
• Celulele miocardice în curs de depolarizare sau repolarizare se comportă ca un dipol electric, putând fi reprezentate de un vector.
• Suma tuturor vectorilor elementari într-un anumit moment este vectorul instantaneu, care descrie activitatea electrică a inimii.

Sistemul excito-conductor al inimii

• Bătăile cardiace sunt inițiate și controlate de impulsuri electrice generate și conduse de celule specializate.
• Impulsurile electrice sunt generate în nodul sinoatrial, situat în atriul drept.
• Nodul sinoatrial este pacemakerul inimii, cu cea mai mare frecvență de descărcare.
• Unda de depolarizare se propagă rapid în peretele atrial.
• Nodul atrioventricular, localizat în septul interatrial, în apropierea valvei tricuspide, întârzie unda de depolarizare înainte de a o transmite la ventriculi.
• Fasciculul His conduce unda de depolarizare la ventriculi.
• Fasciculul His se bifurcă în două ramuri (Tawara) în partea superioară a septului interventricular.
• Sistemul Purkinje, o rețea subendotelială de celule cu viteză mare de conducere, activează celulele ventriculare aproape sincron.

Derivațiile electrocardiografice

• Electrocardiograma se înregistrează prin intermediul unor electrozi plasați pe suprafața corpului.
• Potențialul electric înregistrat cu un anumit raport dintre punctele de plasare a electrozilor se numește derivație.
• Există trei sisteme de derivații:
  • Derivațiile standard (bipolare ale membrelor D1, D2, D3)
  • Derivațiile unipolare ale membrelor (aVR, aVL, aVF)
  • Derivațiile toracice (unipolare V1-V6)
• Derivațiile membrelor se înregistrează folosind trei electrozi de culegere și un electrod de împământare.
  • Mâna dreaptă (R): roșu
  • Mâna stângă (L): galben
  • Piciorul stâng (F): verde
  • Piciorul drept: negru – electrodul de împământare
• Pentru înregistrarea derivațiilor toracice se folosesc electrozi suplimentari amplasați direct pe torace:
  • V1 - spațiul intercostal IV, parasternal drept
  • V2 - spațiul intercostal IV, parasternal stâng
  • V3 - la mijlocul distanței dintre V2 și V4
  • V4 - spațiul intercostal V, pe linia medioclaviculară
  • V5 - spațiul intercostal V, pe linia axilară anterioară
  • V6 - spațiul intercostal V, pe linia axilară mijlocie

Caracteristicile hârtiei ECG

• Electrocardiogramele se înregistrează pe hârtie milimetrică.
• Amplitudinea undelor este reprezentat pe axa y, iar axa x este axa timpului.
• 1 mV este reprezentat ca 10 mm pe axa y (1 mm reprezintă 0,1 mV).
• 1 secundă este reprezentat ca 25 mm pe axa x (cu o viteză de derulare a hârtiei de 25 mm/s) (1 mm reprezintă 0,04 secunde).

Elementele traseului ECG

• Linia izoelectrică este linia de bază a electrocardiogramei (linia de voltaj 0).
• Undele sunt abateri ale traseului de la linia izoelectrică.
• Intervalele sunt segmentele de timp dintre anumite unde.
• Segmentele sunt porțiunile de linie izoelectrică dintre anumite unde.

Evaluarea ritmicității

• Intervalele RR se măsoară pentru a determina dacă ciclurile cardiace au durată egală.
• Dacă intervalele RR sunt egale, activitatea cardiacă este ritmică.
• Marcarea poziției unor complexe QRS pe o bucată de hârtie și verificarea corespondenței cu alte porțiuni ale traseului ECG este o metodă rapidă pentru evaluarea ritmicității.

Criteriile ritmului sinusal

• Unda P este prezentă înaintea fiecărei complexe QRS.
• Morfologia undei P este constantă în fiecare ciclu cardiac într-o derivație.
• Distanța dintre undele P este egală.
• Undele P sunt pozitive în derivațiile D2 și aVF.

Aritmii

• Numeroase aritmii și tulburări de conducere a excitației au semne clare pe traseul ECG.
• Fibrilația ventriculară este o aritmie periculoasă, care poate duce la moarte subită cardiacă.
• În fibrilație ventriculară activarea electrică a ventriculilor este haotică, nu există complexe QRS și se pot detecta undele pe traseul ECG.
• Pe traseul ECG apar unde neregulate, de frecvență peste 300/min, cu amplitudine variabilă în diferitele derivații.
• Asistolia este absența oricărei activități electrice și mecanice a inimii, care se manifestă ca o linie izoelectrică pe traseul ECG.
• Fibrilația atrială este cea mai frecventă aritmie cronică, caracterizată prin activitate atrială dezorganizată.
• În fibrilația atrială, atriul nu își îndeplinește funcția de pompă, iar umplerea ventriculară este afectată.
• Pe electrocardiogramă nu se înregistrează unde P, ci unde ”f” mici care se suprapun peste linia de bază.

Semne de tulburare de circulație coronariană

• Modificările vaselor coronariene afectează frecvent numai o parte a miocardului și semnele apar numai în unele derivații ECG.
• Ischemia apare în caz de stenoză a unei artere coronariene, ceea ce duce la o lipsă de oxigen la nivel miocardic.
• Ischemia cauzează modificări ale undei T: negativare sau unde T simetrice și înalte.
• Clinic, ischemia corespunde anginei pectorale.
• Leziunea acută (infarct miocardic acut) apare în cazul ocluziei unei artere coronare.
• Modificarea principală pe traseul ECG este supradenivelarea segmentului ST.
• Semnele necrozei țesutului miocardic apar la câteva ore de la debutul infarctului, prin apariția unei unde Q adânci și largi.

Artefacte ECG

• Amplasarea incorectă sau inversarea electrozilor modifică undele înregistrate.
• Distanțe inegale între electrozii amplasați pe membre modifică forma și amplitudinea undelor.
• Contactul electric slab între electrod și piele alterează traseul ECG.
• Fixarea necorespunzătoare a electrozilor poate duce la contact intermitent, generând unde mari și neregulate.
• Absența contactului dintre electrod și piele duce la înregistrarea unei linii izolelectrice.
• Mișcarea pacientului (respirație, mișcarea membrelor) poate genera unde de frecvență joasă sau mare care deplasează linia de bază sau se suprapun peste traseu.
• Interferențele electrice cu alte aparate generează unde de frecvență mare pe traseul ECG.

Această quiz examinează procesul de depolarizare și repolarizare a celulelor miocardice, prezentând efectele electrice asupra membranelor celulare. De asemenea, se discută despre sistemul excito-conductor al inimii și rolul nodului sinoatrial. Testează-ți cunoștințele despre activitatea electrică a inimii și modul în care aceasta influențează bătăile cardiace.