Căi de administrare a medicamentelor - Partea I

Un set de instrucțiuni pentru administrarea picăturilor nazale.

Pacientul trebuie să stea întins pe spate timp de 5 minute după administrarea picăturilor nazale.

Pacientul trebuie să respire pe gură și să nu își sufle nasul pentru a preveni scurgerea soluției din nas.

Un dispozitiv care pulverizează soluția în nas.

Administrarea spray-ului nazal se poate face cu pacientul întins pe spate sau așezat cu capul ușor pe spate.

Pacientul trebuie să inspire profund în momentul declanșării spray-ului pentru o absorbție mai eficientă.

Medicamentele otologice se administrează în ureche și se folosesc pentru tratarea unor probleme ale urechii.

Medicamentele otologice se administrează doar dacă timpanul este intact. Perforarea timpanului contraindică utilizarea lor.

Lista responsabilitaților pe care le are un profesionist medical atunci când administrează medicamente.

Verificarea celor 6 elemente esensiale înainte de administrarea oricarui medicament: pacientul potrivit, medicamentul potrivit, doza potrivită, calea de administrare potrivită, timpul de administrare potrivit și data expirării.

Administrarea orală (p.o.) este cea mai frecventă cale de administrare a medicamentelor.

Dreptul pacientului de a fi informat cu privire la tratamentul său, inclusiv medicamentul administrat (denumirea, motivul administrării, efectele adverse posibile).

Pacientul are dreptul de a refuza medicația prescrisă.

Întrebarea pacientului despre eventuale alergii sau reacții adverse la medicamentele administrate anterior.

Verificarea clarității prescripției medicale și solicitarea de clarificări în cazul neclarităților.

Înregistrarea administrării medicamentului în foaia pacientului, inclusiv data, ora, doza, calea de administrare, refuzul pacientului, precum și apariția unor efecte adverse.

Administrarea sublinguală a medicamentelor poate cauza iritații ale mucoasei cavității bucale în cazul tratamentelor îndelungate.

Pentru a preveni iritația mucoasei, în tratamentele cronice sublinguale se pot utiliza spray-uri sau se poate alterna locul de administrare.

Administrarea translinguală implică pulverizarea soluției direct pe limbă, cu o așteptare de 10 secunde înainte de înghițire.

Este interzisă inhalarea soluției pulverizate în administrare translinguală.

Administrarea intranazală a medicamentelor se poate realiza prin picături, spray-uri, unguente sau dispozitive cu eliberare prelungită.

Medicamentele administrate intranazal au de obicei efect local, ajutând la tratarea afecțiunilor nazale.

Efectul decongestionant al medicamentelor intranazale reduce obstrucția nazală și facilitează respirația.

Administrarea intranazală a decongestionantelor și vasoconstrictoarelor nu trebuie să depășească 7-10 zile, pentru a evita riscul de rinită atrofică, sensibilizare și tahifilaxie.

Administrarea bucală este o metodă de administrare a medicamentelor prin intermediul cavității bucale, dar fără înghițire. Medicamentul se dizolvă în gură și este absorbit în sânge.

Administrarea bucală se recomandă pentru profilaxia și tratamentul unor afecțiuni, oferind un efect local și o absorbție mai lentă comparativ cu administrarea orală.

În cazul comprimateleor destinate administrării bucale, medicamentul trebuie plasat între obraz și gingie. Este important ca pacientul să țină tableta în poziție până la dizolvarea completă, pentru o absorbție optimă.

Pacientul trebuie instruit să nu mestece tableta, să nu o înghită, să nu atingă tableta cu limba și să nu fumeze pe toată durata dizolvării.

Medicamentul trebuie să rămână în contact cu mucoasa bucală pentru o perioadă de timp pentru o absorbție completă. Pacientul trebuie să evite să bea lichide, să își clătească gura sau să mănânce timp de aproximativ o oră după dizolvarea completă.

Administrarea sublinguală și translinguală sunt metode de administrare a medicamentelor sub limbă, oferind un efect rapid și o absorbție directă în circulația sistemică, evitând prima trecere hepatică.

Administrarea sublinguală se realizează prin plasarea medicamentului sub limbă și se menține acolo până la dizolvarea completă.

Instrucțiunile pentru administrarea sublinguală sunt similare cu cele din administrarea bucală, cu excepția plasării medicamentului sub limbă, o absorbție rapidă și evitarea ingestiei de alimente și lichide pentru o perioadă de timp după dizolvarea completă a medicamentului.

Administrarea orală a medicamentelor implică o absorbție variabilă în tractul gastrointestinal, ceea ce duce la o parte din medicament fiind metabolizată în ficat înainte de a ajunge în circulația sistemică.

Administrarea orală a medicamentelor este contraindicată în cazul pacienților inconștienți, comatoși, celor care nu cooperează (boli psihice severe), celor care vomit sau au dificultăți de înghițire.

Verifică dacă substanța activă, forma farmaceutică și doza medicamentului din flacon sunt identice cu cele prescrise de medic.

Administrarea medicamentelor solide se face cu apă, ceai sau alte lichide, dar nu se folosesc băuturi carbogazoase, sucuri, cola, cafea sau alcool.

Administrarea medicamentelor lichide cu fier se face cu paiul, pentru a preveni colorarea smalțului dentar. De asemenea, se poate folosi paiul și pentru siropuri sau lichide cu gust neplăcut, menținând papilele gustative neexpuse.

Comprimatele se pot fragmenta pentru a facilita înghițirea, cu excepția comprimatelor acoperite sau a capsulelor, care nu trebuie fracționate.

Trebuie să supraveghează pacientul în prima oră de la administrare, sau mai mult, în funcție de caz, mai ales la pacienții cu patologie psihiatrică.

Medicamentele se administrează pe cale orală, fiind cea mai frecventă metodă de administrare.

Pacientul se pozitionează pe partea opusă urechii afectate, cu capul în jos. Această poziție ajută la scurgerea soluției în ureche și previne refluxul în gât.

La adult, tragem de pavilionul urechii în sus și spre spate. La copil, tragem de pavilionul urechii în jos și spre spate. Această manipulare deschide canalul auditiv extern, facilitând administrarea picăturilor.

Soluția medicamentoasă se aplică pe peretele conductului auditiv extern sau direct pe leziune. Nu se aplică niciodată direct pe timpan, pentru a evita perforarea acestuia.

Pacientul se menține în decubit lateral timp de aproximativ 5-10 minute după administrarea picăturilor, pentru a permite o absorbție mai bună și a preveni scurgerea soluției.

Dacă pacientul prezintă amețeală sau pierdere a echilibrului după administrarea picăturilor de urechi, este recomandabil să se supravegheze timp de câteva minute după ridicarea în poziție ortostatică.

Administrarea formelor farmaceutice diferite în aceeași ureche și în același interval orar se face într-o anumită ordine: spray, picături, unguent. Această ordine ajută la o absorbție optimă a medicamentelor.

Profesionistul medical trebuie să se asigure că pacientul sau, în cazul copiilor, părintele, înțelege corect tehnica de administrare a medicamentelor otologice pentru a putea face administrarea la domiciliu. Asigurarea că pacientul este informat este un element esențial pentru o îngrijire eficientă.

Administrarea picăturilor de urechi se face cu blândețe, deoarece afecțiunile urechii sunt foarte dureroase. Acest aspect este important pentru a evita disconfortul pacientului și pentru a optimiza tratamentul.