Curs 2 Farmacologie BFKT - Căile de Administrare ale Medicamentelor - Partea I

Căile de administrare ale medicamentelor partea I  Administrarea M. reprezintă una dintre cele mai mari responsabilități. Astfel, cel care administrează are urmatoarele atribuții: să fie familiarizat cu:  indicațiile M prescris de medic  dozele ce trebuie adminis...

Căile de administrare ale medicamentelor partea I  Administrarea M. reprezintă una dintre cele mai mari responsabilități. Astfel, cel care administrează are urmatoarele atribuții: să fie familiarizat cu:  indicațiile M prescris de medic  dozele ce trebuie administrate  intervalul de timp la care trebuie administrat M  efectele M. prescris de medic  să asigure pacientului terapia medicamentoasă eficientă și corectă prescrisă de medic să interogheze pacientul înaintea fiecărei administrări despre reacțiile alergice cunoscute suferite în trecut să întrebe pacientul dacă a mai primit substanța respectivă în trecut și de câte ori să testeze M. cu risc alergen cunoscut inainte de administrare să minimizeze anxietatea pacientului  să noteze în foaia pacientului:  orice administrare de M.  calea de administrare  ora la care a făcut administrarea  doza administrată  refuzul pacientului,dacă este cazul  apariția efectelor adverse sau orice alte efecte observate să anunte imediat medicului orice aspect legat de neconcordante la administrarea M., efectele adverse sau alte incidente sau accidente observate  va verifica înainte de administrare toate detaliile, conform regulii celor șase “potriviri”:  pacientul potrivit  medicamentul potrivit  doza potrivită  calea de administrare potrivită  timpul (ora) de administrare potrivită  data expirării  înainte de orice manevră medicală și a oricărei administrări medicamentoase va trebui să țina cont de drepturile pacientului:  dreptul de a cunoaste ce M i se administrează  dreptul de a ști de ce i se administrează un anumit M.  care sunt efectele adverse cu care se poate confrunta  dreptul de a refuza medicația prescrisă se va asigura că medicaţia scrisă de medic este clara; în caz contrar, este obligat să ceara indicaţii legate de M., timpul dintre doze și modul de administrare  Administrarea orală  Calea oralǎ este cea mai frecvent folosita cale de administrare a medicamentelor.  În rețeta sau în prescripțiile medicale din foaia de observatii a bolnavului, va exista în mod constant prescurtarea “p.o” pentru calea orală (“per = pe” şi “oris = gurǎ”). De regulă, medicaţia orală este administrată în doze mai mari decât echivalentul său parenteral, deoarece: după absorbţie la diferite nivele ale tractului gastrointestinal, o parte din medicaţie este supusa primului pasaj hepatic, fiind inactivată și eliminată  Tratamentul pe cale orală este contraindicat in caz de: pacienţi inconştienţi, comatoși pacienți ce nu cooperează (boli psihice severe) vărsături dificultăți de înghițire  Reguli de administrare: 1. se compară medicația primită de la farmacie cu cea prescrisă de medic, în ceea ce privește substanța activă,forma farmaceutica, doza de substanță activă dintr-un cpr., caps., etc 2. se verifică data expirării M. 3. se spală mainile cu apa și sapun, eventual se folosesc manuși dacă este necesar (de ex. atunci cand cel care administrează prezintă leziuni tegumentare la nivelul mâinilor sau este alergică la M. cu care poate intra în contact direct) 4. se verifică identitatea pacientului 5. se verifică dacă pacientul este conștient, temperatura , respirația, pulsul, TA 6. dacă exista schimbări în starea pacientului acestea se semnalează imediat medicului; uneori o astfel de schimbare este insoțită de modificarea medicației 7. dacă formele farmaceutice (F.F) sunt solide, ele se administreaza cu apă sau alt lichid, de ex. ceai (nu băuturi carbogazoase, sucuri, cola, cafea, alcool) 8. unele F.F. trebuie dizolvate în apa inainte de administrare, ca de ex. pulberile sau comprimatele efervescente ; dizolvarea se va face conform recomandarilor din prospectul ce insoțeste M 9. unele F.F. nu se administrează cu apa, de exemplu siropurile 10. alte F.F. se adm. cu ajutorul paiului, de ex. siropurile sau preparatele lichide cu fier pentru a preîntampina colorarea smalțului dentar, siropurile sau lichidele cu gust neplăcut sau grețos pentru a preintampina contactul papilelor gustative cu acesta. 11. se recomandă fragmentarea tabletelor pentru a facilita înghiţirea lor; în cazul cpr. acoperite sau a capsulelor, această practica este contraindicata 12. se va supraveghea pacientul la inghițirea M şi dacă este nevoie, de ex. la pacienții cu patologie psihiatrică, se va verifica prin deschiderea și inspecția gurii 13. se va verifica starea pacientului în prima oră sau după caz, în primele 2 ore de la adm. M  Administrarea bucală Administrarea bucală este utilizată adesea pentru profilaxia și tratamentul unor afecțiuni. Deosebirea față de calea orală constă în faptul că M administrate pe această cale nu se înghit sau, în cazul tabletelor pt. supt, înghițirea nu se va face direct, ci indirect și rezidual după dizolvarea completă în gură și absorbția M. respectiv.  Reguli de administrare: 1. se repetă pașii 1-6 de la administrarea orală 2. în cazul comprimate destinate administrarii bucale, M se plasează între obraz şi gingie 3. se instruieşte pacientul:  să ţină tableta la locul destinat până la dizolvare completă, pt. ca absorbția să se realizeze în totalitate  să nu atingă tableta cu vârful limbii  să nu mestece tableta  să nu înghită tableta 4. este interzis fumatul pe toata perioada în care M se află în cavitatea bucală, datorita efectului vasoconstrictor al nicotinei, ce va avea ca și consecință ↓ sau împiedicarea absorbţiei 5. se instruiește pacientul să nu bea lichide, să nu iși clatească gura și să nu mănânce o perioadă de aprox. 1h după dizolvarea completă, deoarece este nevoie de o absorbție completă și un timp de contact prelungit în cazul aplicării direct pe leziune 6. în cazul apei de gură, se instruiește pacientul ca după clătire, să o scuipe și să nu o înghită 7. soluțiile pentru gargarisme (destinate tratamentului faringelui, larigelui dar si a cavitatii bucale) nu se înghit 8. colutoriile sau pensulațiile se aplică în cavitatea bucală direct pe leziune cu ajutorul unui aplicator special; se instruiește pacientul să nu atingă cu limba locul unde a fost aplicată substanta medicamentoasa  Administrarea sublinguală și translinguala Anumite M sunt administrate sublingual sau translingual pt. a obține un efect rapid și a preveni inactivarea lor hepatică sau la nivelul tractului gastro-intestinal. Acțiunea rapidă se datorează faptului că substanta medicamentoasa se absoarbe prin mucoasa sublinguală și ajunge direct în circulația sistemică, scurt-circuitând ficatul și implicit, evitând efectul primului pasaj hepatic. Reguli de administrare: 1. se repetă pașii 1-6 de la administrarea orală 2. pt. administrarea sublinguală, M se plasează sub limba pacientului și se menține acolo până la 3. instruirea pacientului și celelalte recomandări sunt similare punctelor 3-5 de la administrarea bucala 4. comprimatul sublingual poate produce iritații ale mucoasei în cazul administrării îndelungate; pt. prevenirea iritației, în tratamentele cronice, pot fi luate următoarele masuri:  utilizarea spray-urilor sublinguale, de exemplu Nitroglicerina  alternarea locul de administrare, o dată în stanga, o data în dreapta frenului lingual 5. în administrarea translinguală, pacientul este instruit asupra modului de a pulveriza soluția:  recipientul este ținut cât mai aproape de gură, în poziție verticală  M va fi administrat cu ajutorul pulverizatorului, direct pe limbă  urmează un timp de așteptare de aprox. 10 sec., după care poate înghiţi  este CI inhalarea solutiei pulverizate  Administrarea intranazală Pe această cale pot fi administrate:  picături  spray-uri  unguente  dispozitive cu eliberare prelungită  M. folosite pe această cale au adesea efect local, dorit pentru diferitele afecț=iuni de la nivelul nasului cum ar fi: efect vasoconstrictor – în special în cazul rinoreei din virozele respiratorii efect decongestionant – pt. diminuarea obstrucției și ușurarea respirației în virozele respiratorii efect antiseptic – se aplică direct pe plagă sau pe mucoasa intactă efect anestezic – în cazul diferitelor intervenții la nivel nazal efect antiinflamator – în special corticosteroizi  În cazul administrării intranazale a M, terapeutul va informa și instrui pacientul să țină cont de următoarele aspecte: Menținerea unei igiene corespunzatoare suflarea nasului pentru îndepartarea secrețiilor, ori de câte ori este nevoie în cazul substanțelor cu efect decongestionant și vasoconstrictor, adm. nu trebuie să depașească 7 – 10 zile deoarece poate produce:  rinita atrofică  sensibilizare  tahifilaxie Reguli de administrare: 1. Se repetă pașii 1-6 de la administrarea orală 2. Se poziţionează pacientul corect, în funcţie de manevra pe care vrem să o efectuăm 3. Tehnica administrării picăturilor intranazale:  se așează bolnavul în poziție de decubit dorsal  se poziționează picuratorul la nivelul orificiului nazal  se introduce picuratorul în orificul nazal aproximativ 0,5 – 1 cm și se orientează în sus și median a.î. soluția introdusă să nu se scurgă la nivelul gatului  se adm. 1 -2 pic., conform prescripției medicului  daca exista indicații, se va repeta același procedeu și pt. celălalt orificiu nazal  pacientul rămane în aceeași poziție de decubit dorsal timp de aprox. 5 min pt. a preveni scurgerea în exterior a soluției  în tot acest timp, se instruieste pacientul să respire pe gura si sa nu isi sufle nasul  se curață și se şterge picurătorul dupa folosire  nu se va folosi acelasi picurator la mai multi pacienti, pt. a preveni contaminarea si raspandirea infectiilor 4. Tehnica administrarii spray-urilor intranazale:  poziția pacientului poate fi ori de decubit dorsal, ori in pozitie șezandă cu capul lasat ușor pe spate  se îndepartează capacul spray-ului  se obstrueaza o nară a pacientului  se introduce pulverizatorul flaconului în celalalt orificiu nazal și se declanșează spray-ul  se administreaza 1 – 2 pufuri, conform prescriptiei medicale concomitent cu declansarea spray-lui, pacientul va inspira profund daca exista indicatii, se va repeta acelasi procedeu si pt. celalalt orificiu nazal se instruieste pacientul sa respire pe gura o perioada de aprox. 5 min. si sa nu isi sufle nasul nu se va folosi acelasi spray la mai multi pacienti, pt. a preveni contaminarea si raspandirea infectiilor  Administrarea auriculară Formele farmaceutice otologice se folosesc pt.:  tratamentul afectiunilor locale ale urechii  inlaturarea cerumenului  anestezie locală in cazul unor interventii ORL  inlaturarea corpilor straini ajunsi in conductul auditiv extern  inlaturarea insectelor ajunse accidental în ureche  Majoritatea formelor otologice se administreaza doar dacă membrana timpanului este intactă; perforarea timpanului contraindică utilizarea lor. Pe această cale pot fi folosite: picaturi auriculare unguente otice spray-uri auriculare Reguli de administrare: 1. Se repetă pașii 1-6 de la administrarea orală 2. Se incalzeste flaconul la temperatura corpului; administrarea unei solutii reci creeaza disconfort si poate agrava leziunea 3. Tehnica administrării auriculare:  se pozitionează pacientul în decubit lateral, pe partea opusă urechii afectate  se fixează poziția corectă a canalului auditiv : la adult se trage de pavilionul urechii in sus si spre spate la copil se trage de pavilionul urechii in jos si spre spate  dacă exista secreții, acestea se vor șterge cu o compresă curată  se aplică soluția medicamentoasă (spray, picături, unguent) pe peretele conductului auditiv extern sau direct pe leziune, acolo unde este cazul  este contraindicata aplicarea soluției medicamentoase direct pe timpan deoarece poate produce lezarea sau perforarea acestuia  se menţine aceeaşi poziţie până la scurgerea completă a soluției medicamentoase în conductul auditiv  se eliberează pavilionul urechii  se instruiește pacientul să ramană în decubit lateral un timp de aprox. 5 – 10 min. pt. a preveni scurgerea soluției și a permite o absorbție mai bună  dac ă este nevoie, se aplică un dop special sau unul confecționat dintr-o compresă sterilă  daca există indicații, se va repeta acelașii procedeu și pt. cealaltă ureche  se supraveghează pacientul timp de câteva min. după ce acesta se va ridica în poziție ortostatică, deoarece poate prezenta vertij și pierderea echilibrului în urma administrarii formelor farmaceutice otologice  Toate manevrele trebuie efectuate cu o blândețe deosebită, deoarece afecțiunile urechii sunt foarte dureroase În cazul în care este necesară administrarea unor forme farmaceutice diferite în aceeași ureche și în același interval orar, ele se vor administra în ordinea: spray, picaturi, unguent Se instruiește pacientul sau în cazul copiilor ,parintele, cu tehnica corectă de administrare a formelor medicamentoase auriculare, pt. a putea face aceasta administrare la domiciliu