Biologie Clasa a 10-a - Sistemul Nervos

Nucleul este o structură esențială a celulei, responsabilă pentru stocarea informației genetice sub formă de ADN și pentru coordonarea proceselor vitale celulare.

Membrana nucleară este o membrană dublă care înconjoară nucleul, separându-l de citoplasmă. Are pori care permit transportul substanțelor între nucleu și citoplasmă.

Nucleolii sunt structuri sferice situate în nucleu, responsabile de sinteza ARN-ului ribozomal, necesar pentru formarea ribozomilor.

Cromatina este o structură alcatuită din ADN și proteine, care se găsește în nucleu și conține informația genetică.

Tesuturile sunt grupuri de celule similare care lucrează împreună pentru a îndeplini o funcție specifică în organism.

Sistemul nervos este un sistem complex responsabil pentru controlul și coordonarea acțiunilor corpului, percepția senzorială și gândirea.

Substanța cenușie este alcătuită din corpii neuronilor, fibre amielinice, astrocite și vase sanguine. Este responsabilă pentru prelucrarea informațiilor.

Substanța albă este formată din fibre mielinice, celule nevroglice și vase sanguine. Ea transmite informația între diferite zone ale sistemului nervos.

Nervii cervicali inervează pielea, musculatura din regiunea gâtului și diafragmul.

Perechile I și II de n.toracali și V, VI și VII cervicali formează plexul brahial ce inervează membrul toracic.

Nervii intercostali inervează pereții cavităţii toracale și musculatura abdominală inferioară.

Nervii lombari inervează musculatura abdominală, regiunea inghinală, pungile testiculare sau sferturile anterioare ale mamele.

Ultimele 3 perechi de nervi lombari cu primele 2 perechi sacrale formează plexul nervos lombosacral ce inervează membrul pelvin.

Ultimele perechi de nervi sacrali inervează organele genitale și anusul.

Sistemul nervos vegetativ coordonează funcțiile de circulație, respirație, digestie, excreție și reproducție.

Ortosimpaticul mobilizează rezervele organice, producând energie, coordonând funcţiile catabolice.

Partea distală a penei, fixată în foliculul plumos al pielii, fără conținut interior.

Glandă sebacee modificată, foarte dezvoltată, situată în regiunea coccigiană a păsării.

Organul complex al calului care îmbracă extremitatea membrelor și este adaptat susținerii și amortizării.

Cutia de horn care acoperă formațiunile vii ale copitei.

Partea anterioară a cutiei de corn a copitei.

Dermul și straturile Malpighi ale epidermului care îmbracă țesuturile vii ale copitei.

Apendice frontale, acoperite cu dermul papilar și un strat cornos, care au ca bază anatomică apofizele cornale ale frontalului.

Sistemul de glande cu secreție internă care produce hormoni.

Este formată din celule epiteliale poliedrice alungite sau rotunde, dispuse în cordoane sau cuiburi alcătuind cele trei zone: glomerulată, fasciculată și reticulată.

Este formată din celule mari, organizate în cordoane neregulate, care provin din neuronii postganglionari.

Este un ganglion vegetativ simpatic, format din celule care secretă hormonul adrenalina (epinefrina) și noradrenalina.

Este formată din travee conjunctivo-vasculare cu vase, nervi, fibre elastice de reticulină și celule conjunctive, care împart parenchimul în lobuli și separă foliculii tiroidieni.

Este unitatea morfofuncțională a tiroidei, formată dintr-o membrană bazală, pe care se sprijină un rând de celule epiteliale foliculare ce delimitează lumenul foliculului.

Se găsește în lumenul foliculului tiroidian și este produsul de secreție al celulelor foliculare.

Sunt celule mai mari, ovale sau poliedrice, cu citoplasmă clară și nucleu mare, care secretă calcitonina.

Sunt glande mici, separate sau incluse în tiroidă, cu o structură asemănătoare, dar secretă parathormonul.

Este oasele brațului superioare care se găsește deasupra antebrațului, conectându-se la omoplat. Are o extremitate proximală și o extremitate distală.

Este oasele brațului superioare care se găsește deasupra antebrațului. Are o extremitate proximală și o extremitate distală, unde se articulează cu radiusul.

Parte a antebrațului care se află deasupra mâinii. Este formată din radius și ulna.

Format din oasele carpiene , metacarpiene și falange. Este partea terminală a membrelor superioare.

Format din oasele carpiene, care sunt oase scurte și dispuse pe două rânduri: proximal (pisiform, piramidal, semilunar, scafoid) și distal (unciform, capitatum, trapezoid, trapez).

Oase lungi care formează baza anatomică a regiunii „fluierului” și la capete au suprafețe articulare pentru oasele carpiene.

Oasele degetelor, alcătuite din falange proximale, mediale și distale.

Un spațiu între ulna și radius, care poate fi scurt sau lung, dependent de specie.

Jejunul este partea cea mai lungă a intestinului subțire, suspendat de marele mezenter, cu poziția variabilă în funcție de animal.

Ileonul este porțiunea intestinului subțire care se deschide în cecum, cu pereți mai groși și o valvulă ileocecală.

Plăcile Peyer sunt formațiuni limfoide prezente în mucoasa jejunului și ileonului, cu rol în imunitatea intestinală.

Cecumul este primul segment al intestinului gros, sub forma unui diverticul saciform, cu o dezvoltare variabilă în funcție de specie.

Colonul este cea mai lungă porțiune a intestinului gros, împărțit în trei segmente: ascendent, transvers și descendent, cu o structură și dispunere variabilă în funcție de specie.

Rectul este ultima porțiune a intestinului gros, care se deschide în anus.

Tenii sunt benzi longitudinale prezente pe peretele cecumului, cu rol în contracțiile peristaltice.

Anusul este orificiul terminal al sistemului digestiv, prin care se elimină materiile fecale.