Asistent Medical - Nevoi Fundamentale

Asistența medicală își are propriile funcții unice, distincte de cele ale medicului.

Când asistența medicală preia sarcini ce aparțin medicului, ea deleagă anumite responsabilități unui personal necalificat.

Societatea se așteaptă ca asistenții medicali să ofere servicii specifice, care nu pot fi furnizate de alt personal.

Scopul principal al profesiei de asistență medicală este de a ajuta pacientul să-și recapete și să-și mențină independența.

Nevoile esențiale ale omului sunt componentele bio-psiho-sociale, culturale și spirituale care contribuie la starea lui de bine.

Modelul conceptual al Virginiei Henderson se bazează pe identificarea a 14 nevoi fundamentale, vitale pentru starea de bine a omului.

Atingerea independenței în satisfacerea nevoilor fundamentale este țelul principal al asistentei medicale.

Asistenta medicală trebuie să înțeleagă că o nevoie fundamentală este o necesitate vitală, esențială pentru sănătatea fizică și mentală.

Starea de echilibru și de autoreglare a diverselor procese fiziologice ale persoanei.

Satisfacerea nevoilor unei persoane permite conservarea în starea de echilibru a diverselor sale procese fiziologice și psihologice.

Incapacitatea persoanei de a adopta comportamente sau de a îndeplini singur, fără ajutorul unei alte persoane, acțiuni care să permită un nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor astfel încât să fie independent.

Atingerea unui nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor prin acțiuni pe care le îndeplinește individul însuși, fără ajutorul unei alte persoane. Independența este deci satisfacerea uneia sau mai multor nevoi prin acțiuni proprii, îndeplinite de persoana însăși.

Originea acestei dependențe: lipsă de forță (nu poate), lipsă de voință (nu vrea), lipsă de cunoaştere.

Exemplu de manifestare a dependenței:

Evoluția spre o nevoie superioară nu se poate realiza decât atunci când nevoia inferioară este satisfăcută.

Pentru copii, independența se consideră și atunci când nevoile sunt îndeplinite cu ajutorul altora (adulți) în funcție de faza de dezvoltare a copilului.

Sunt necesare pentru supravieţuirea şi bunăstarea fiinţei umane. Ele sunt universale şi se aplică tuturor indivizilor, indiferent de cultură sau vârstă.

Acestea includ nevoia de a respira, a bea şi a mânca, a elimina, a se mişca, a dormi, a se îmbrăca, a se proteja de pericole, a comunica, a practica religia, a se recrea, a învăţa etc.

Fiecare nevoie fundamentală are o dimensiune biologică, psihologică, sociologică, culturală şi spirituală.

Satisfacerea sau nesatisfacerea unei nevoi poate influenţa satisfacerea sau nesatisfacerea altor nevoi.

Această teorie clasifică nevoile în 5 categorii, în ordine ierarhică: fiziologice, de siguranţă, de apartenenţă, de stimă şi de realizare.

Nevoile fiziologice (de bază), de siguranţă și de apartenenţă trebuie îndeplinite înainte de cele de stimă și realizare.

Ele sunt esenţiale pentru supravieţuire: respiraţia, hrana, apa, somnul, eliminarea, menţinerea temperaturii corpului etc.

Inclusiv sexualitatea, este un mijloc de comunicare şi combatere a solitudinii.

Asistentele trebuie să evite subiectivismul, prejudecățile, rutina și superficialitatea. De asemenea, este esențială concentrarea și continuitatea în îngrijirea pacienților.

Interviul este o conversație specială care se desfășoară între asistentă și pacient, în scopul obținerii de informații relevante. Este un moment intim și confidențial.

Este important să se aleagă un moment adecvat pentru pacient, când acesta se simte bine și are timp să se exprime. Asistenta trebuie să creeze un mediu confortabil pentru a facilita comunicarea.

Abilitatea de a pune întrebări adecvate de tip narativ, descriptiv sau de calificare, care să stimuleze pacientul să ofere informații detaliate.

Capacitatea asistentei de a confirma percepțiile sale despre pacient, de a-l readuce la subiectul discuției, de a sintetiza informațiile și de a asculta activ.

Interviul are scopul de a începe relația dintre asistentă și pacient, de a colecta informații despre starea pacientului (fizică, afectivă, intelectuală, spirituală, socială), de a observa pacientul și mediul său, și de a oferi pacientului informații relevante.

Acest aspect al asistentei medicale se concentrează pe facilitarea interacțiunilor zilnice ale pacientului, făcându-le mai ușoare.

Include transmiterea de informații esențiale pentru prevenirea bolilor și a complicațiilor, dar și pentru recuperarea fizică și psihică a pacientului.

Se referă la construirea unei relații bazată pe înțelegere și respect reciproc între asistentă și pacient.

Este o etapă crucială în procesul de îngrijire, care evaluează progresul pacientului în raport cu intervențiile asistentei.

Se referă la satisfacția pacientului cu serviciile primite, dar trebuie luate în considerare și perspectivele dincolo de preferințele pacientului, întrucât îngrijirea optimă poate implica intervenții neplăcute.

Informatii privitoare la starea psihica si sociala a pacientului, cum ar fi nivel de anxietate, stres, confort, stare depresiva, grad de autonomie etc.

Instrument esential pentru ingrijirea pacientului, care se actualizeaza periodic in functie de evolutia starii pacientului.

Surse de informare directe despre starea pacientului, obtinute prin interactiune cu pacientul insusi.

Surse de informatii indirecte, care ofera informatii despre pacient din perspectiva altora.

Procesul de colectare a informatiilor prin observarea atenta a pacientului si a mediului sau.

Utilizarea simturilor pentru a colecta informatii despre starea pacientului. Exemplu: Vederea - evaluarea aspectului fizic, auzul - intelegerea comunicarii verbale, atingere - palparea corpului, mirosul - identificarea unor probleme.

Utilizarea grilei nevoilor fundamentale pentru a observa sistematic pacientul si a identifica sursele de dificultate care contribuie la dependenta lui.

Utilizarea observației pentru a colecta informatii despre starea pacientului si a mediului sau, cu o focusare specifica pe factorii care cauzeaza dependenta pacientului.